Divizia Tudor Vladimirescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Divizia Tudor Vladimirescu a fost una din cele două divizii de voluntari români constituită în U.R.S.S. la data de 15 octombrie 1943 [1], în principal din prizonieri de război români, care aveau de ales între a fi prizonieri în Gulag sau să treacă de partea Aliaților (crimă de înaltă trădare pe timp de război, dar tuturor li se prezenta regimul Antonescu ca fiind nelegitim, și viitorul României ca fiind printre Aliați). Divizia a fost constituită din inițiativa lui Iosif Visarionovici Stalin, de drept ca o parte a armatei române, dar de fapt ca o parte a armatei sovietice, o unealtă de propagandă și de pregătire a instaurării comunismului în România. Avea drept comandant pe col. Nicolae Cambrea, ca șef de stat major pe lt.-col. Iacob Teclu și ca adjunct politic pe col. Mircea Haupt. Încă de la constituire divizia făcea parte din sistemul sovietic militar și doar după instaurarea deplină a comunismului în România devine parte a sistemului militar românesc, aducându-și din plin contribuția la comunizarea sistemului militar românesc. În anul 1947 a fost parțial motorizată. A participat ca parte a armatei sovietice la luptele din Transilvania, ajungând până în munții Tatra.

Divizia „Vladimirescu” intrând în București și prezentată regelui Mihai în septembrie 1944.

Pentru faptele de arme alături de armata U.R.S.S., la 9 februarie 1946 va fi acordată medalia sovietică „Victoria” unui grup de 58 de ofițeri români din această divizie.

Comandanți[modificare | modificare sursă]

  • Col. Nicolae Cambrea (15 noiembrie 1943 - 1 octombrie 1944)
  • Col. Mircea Haupt (2 octombrie 1944 - 30 ianuarie 1945)- fost locțiitor tactic al comandantului;
  • Col. Iacob Teclu (31 ianuarie - 10 martie 1945)- fost șef de Stat Major al Diviziei;
  • Col. Mircea Haupt (11 - 25 martie 1945)
  • Col. Iacob Teclu (între 1945 - 1947)


Divizia Tudor Vladimirescu după 1947[modificare | modificare sursă]

Divizia a fost transformată în Divizia 1 Blindată în 1947, apoi în Corpul 5 Tancuri, ulterior Corpul 47 Tancuri, pentru ca în final să ia numele de Divizia 37 Mecanizată, care s-a transformat în anul 1957 în Divizia 1 Mecanizată cu trei regimente mecanizate:

  • Regimentul 1 mecanizat a avut baza militară peste drum de cimitirul militar Ghencea. În clădirea statului său major funcționează în perezent Clubul Steaua.
  • Regimentul 2 mecanizat era pe Șoseaua Olteniței.
  • Regimentul 3 mecanizat era dislocat la Caracal in spatele gării Caracal.

La București, statul major al diviziei Tudor Vladimirescu, respectiv al Divizei 1 mecanizate era la strada Răzoare.

Printre comandantii diviziei a fost si colonelul Ion Hortopan ajuns ulterior general și comandant al Comandamentului Infanteriei și Tancurilor.

După 1970 au survenit modificări. De exemplu, regimentul 1 s-a retras cu baza militara pe strada Antieriană și terenul de instructie în spatele stadionului Steaua. Tot acolo au fost construite blocuri pentru cazarma regimentului și mai apoi pentru comandamentul armatei a 2-a.

Prin anii 50 în Divizia Tudor Vladimirescu erau încadrați și ofițeri sovietici în calitate de consilieri. Comanda subunităților (batalioane, companii) era dublată de ofițeri politici. După 1956-1957 în divizie au fost incadrați tineri ofițeri cu 3 ani școală militară la Sibiu sau în alte școli.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Uba T., Pînă dincolo de Pădurea Vieneză. — Editura Tineretului, București, 1957.

Note[modificare | modificare sursă]