Distribuția geografică și statutul limbii maghiare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Limba maghiară
Distribuție geografică și statut
Istorie
Variante regionale
Fonologie
Gramatică
Morfologie
Verbul
Substantivul, adjectivul și numeralul
Adverbul
Pronumele
Cuvintele funcționale
Cuvintele propoziții
Sintaxă
Propoziția
Fraza
Lexic
Lista Swadesh a limbii maghiare

Limba maghiară este vorbită de aproximativ 12,5 milioane de persoane,[1] 76% din acestea locuind în Ungaria. Există comunități maghiarofone în toate țările vecine cu Ungaria (România, Slovacia, Serbia, Ucraina, Austria, Croația și Slovenia), și de asemenea importante comunități apărute prin emigrare în Statele Unite, Canada, Israel etc.

Răspândirea limbii maghiare în Europa Centrală

Repartiția vorbitorilor de limba maghiară pe țări [modificare]

Țară Număr de persoane Statutul persoanelor An Sursă
Ungaria
9.584.836
vorbitoare de limba maghiară
2001
Magyar Központi Statisztikai Hivatal
România (în principal în Transilvania, Maramureș, Crișana și Banat)
1.447.544
cu limba maternă maghiară
2002
Institutul Național de Statistică
Slovacia
572.929
cu limba maternă maghiară
2001
Štatistický úrad Slovenskej Republiky
Serbia (în principal în Voivodina)
286.508
cu limba maternă maghiară
2002
Republički Zavod za Statistiku
Ucraina (în principal în Transcarpatia)
156.600
de naționalitate maghiară, dintre care 95,4% cu limba maternă maghiară
2001
Державний комітет статистики України
Statele Unite ale Americii
117.973
vorbitoare de limba maghiară
2000
U.S. Census Bureau
Canada
89.230
vorbitoare de limba maghiară
2001
Statistics Canada
Israel
70.000 (estimare)
vorbitoare de limba maghiară
1998
Ethnologue.com
Austria (în principal în Burgenland)
40.583
vorbitoare de limba maghiară
2001
Statistik Austria
Australia
23.065
născute în Ungaria
2006
Australian Bureau of Statistics
Suedia
14.624
născute în Ungaria
2008
Statistiska Centralbyrån
Croația
12.650
cu limba maternă maghiară
2001
CROSTAT
Slovenia
6.243
de naționalitate maghiară
2002
Statistični urad Republike Slovenije

Mai trăiesc vorbitori de limba maghiară în Argentina, Belgia, Brazilia, Cehia, Elveția, Finlanda, Franța, Germania, Italia, Marea Britanie, Olanda, Venezuela și în alte țări.

Statut oficial [modificare]

Zone din România (Transilvania), în care limba maghiară poate fi folosită în administraţie (în verde).
Zone din Voivodina (Serbia), în care limba maghiară este de folosinţă oficială (în verde).

Maghiara este limba oficială a Ungariei și, prin urmare, una din limbile oficiale ale Uniunii Europene.

Mai este limbă oficială alături de limba sârbă și în Serbia,[2] în localitățile cu cel puțin 15%[3] din populație de naționalitate maghiară din Voivodina[4], și în localitățile Hodoš, Dobrovnik și Lendava din Slovenia, alături de limba slovenă.

Este recunoscută ca limbă minoritară sau regională în Austria, Croația, România, Slovacia, și în regiunea Transcarpatia din Ucraina.

În România[5] și în Slovacia[6] poate fi folosită în administrația locală, în localitățile cu cel puțin 20% din populație de naționalitate maghiară.

Note [modificare]

  1. ^ Conform datelor din Ethnologue Languages of the World, din anul 2009 (accesat la 14 octombrie 2009).
  2. ^ Cf. Legea privitoare la folosirea oficială a limbilor și grafiilor din 2005, Cap. III, art. 11 (accesat la 14 octombrie 2009), care stipulează că organele locale ale administrației de stat sunt cele care decid când se folosesc oficial limbile naționalităților, și că statutul organelor locale prevede ce limbi se folosesc oficial.
  3. ^ Cifră precizată de Goran Bašić, Guidebook for the Municipal Councils for Interethnic Relations (Ghidul Consiliilor locale pentru relații interetnice), SKGO, Belgrad, 2006, p. 75 ISBN 86-82455-39-0 (accesat la 14 octombrie 2009).
  4. ^ Službena upotreba jezika i pisama nacionalnih manjina na teritoriji AP Vojvodine (Uzul oficial al limbilor și scrierilor minorităților naționale pe teritoriul Provinciei Autonome Voivodina) (accesat la 14 octombrie 2009).
  5. ^ Cf. Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 a administrației publice (accesat la 14 octombrie 2009).
  6. ^ Cf. Legea privind folosirea limbilor minorităților naționale din 1999 (accesat la 14 octombrie 2009).