Articolul Sébastien Le Prestre, Marchiz de Vauban este un subiect de care se ocupă Proiectul Biografii, un proiect ce se ocupă cu întreținerea biografiilor
Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici.
Articolul Sébastien Le Prestre, Marchiz de Vauban este un subiect de care se ocupă Proiectul Franța, un spațiu de organizare pentru dezvoltarea articolelor despre Franța
Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici.
Observ ca si in acest articol, exista o confuzie in ceea ce priveste sistemul de fortificatii "Vauban".
Haideti sa facem o scurta digresiune.
La sfirsitul sec.XV, Franta a reusit cucerirea unui mare numar de cetati si castele din Italia.(Se spunea ca regele Frantei, a cucerit Italia cu o.....creta.De ce? Numerosul si bine organizatul parc de artilerie ce insotea armata franceza, era dirijat la consiliile de razboi de rege, cu ajutorul unei harti-plan- a (al) orasului ce era asediat.Cu o creta, regele marca tinta pe acest plan.Dupa care, tunarii isi faceau meseria -si datoria-.)
Impactul militar si psihologic a fost extrem de mare.Desi tunul se foloseste de la inceputul sec.XIV in Europa, abia acum se putea stabili exact adevarata lui putere.
Urmarea ; in Italia,initial, apoi in intreaga Europa, in sec.XVI si XVII vor apare o serie intreaga de sisteme de fotificatii,sub diferite forme, care sa incerce sa elimine superioritatea artileriei agresorului si sa puna in valoare propria putere de foc.Acum apar forturi in fata cetatilor,ziduri de incinta sub forma de stea sau poligon fara unghiuri'exterioare'(hexagon,octogon,etc).Toate s-au dovedit ineficiente in fata 'Ultimului argument al regelui'.
In aceasta adevarata criza a fortifiatiilor, cind castelele erau deja decazute din rolul lor militar si nobilimea adusa sub ascultarea monarhilor (ce aveau 'argumente' puternice si numeroase), apare maresalul Vauban care imagineaza si construieste ziduri f.groase (pentru a putea suporta vibratiile repetate ale propriilor arme de foc) si joase.Aceste ziduri, sunt inconjurate la exterior de santuri adinci (pentru a suplini lipsa de inaltime a zidurilor) si late.Pamintul scos de la santuri, este 'depozitat' intr-un val taluzat,in exteriorul sistemului de fortificatii.In felul acesta, artileria inamica nu putea sa deschida focul decit in valul de pamint (tunurile lanseaza proiectile cu o traiectorie relativ rectilinie), zidurile raminind crutate.Cum pulberea neagra a epocii nu imprima o viteza suficient de mare proiectilelor, acestea se infundau in pamint,fara a pricinui mari pagube.
Deci infanteria inamica trebuia sa urce valul,sa fie tinta armelor de foc de pe ziduri, sa coboare in sant si de acolo sa urce iar pe creasta zidurilor.(Se puteau folosi mortiere:guri de foc ce aruncau obuze incendiare sau explozive mari,peste fortificatii.Direct pe ziduri sau in spatele zidurilor.Dar aceste arme aveau o raza mica de actiune si erau-in general neutralizate de aparatori.)
In acest mod, Vauban a reconditionat valoarea fortificatiilor in fata tunurilor.De data asta nu mai e vorba de castele ridicate de nobili ci de cetati ce inconjoara orase sau de forturi in fata cetatilor, ridicate numai de regalitate.
Fara indoiala,aceste fortificatii aveau si tot felul de unghiuri speciale de tragere pentru armele proprii si inchideri de vederi ptr. inamic,mostenite din activitatea anterioara sau adaugate ulterior.Dar nu acesta este elementul definitoriu pentru sistemul Vauban,ci complexul:zid-sant-val de pamint.
Acest sistem a fost folosit pina in primul razboi mondial,cind in Europa mai existau aprox.200 de fortificatii militare.Cucerirea Liege-ului de armata germana cu faimoasele obuziere Dike Bertha (a nu se confunda cu 'Tunul Parisului'), au inchis definitiv istoria fortificatiilor militare.Tunul invinsese.
Este meritul lui Vauban ca fortificatiile militare au mai fost folosite 200 de ani.In acelasi timp, trebuie remarcat uriasul salt tehnologic al artileriei in a doua jumatate a sec. XIX, in special aportul lui Krup.--Zaganu30 octombrie 2007 13:31 (EET)Munteanu I.Mircea,Constanta,Romania[răspunde]
