Discuție:Plutarh

Protejare

Cum se face că articolul e protejat şi pagina de discuţii era goală?

De ce protecţia a fost făcută de una din părţile implicate în dispută? Statutul de administrator nu dă drepturi suplimentare în chestiuni de fond. — AdiJapan ☎ 24 februarie 2006 06:33 (EET)

Dispută

În dilema Plutarh / Plutarch cred că ne poate ajuta orice enciclopedie tipărită în româneşte. Testul Google dă mult mai multe rezultate (limitate la limba română) pentru varianta cu h simplu (scor: 12500 la 267). Probabil că în limba română s-a mers strict fonetic, la fel ca în cazul celorlalte nume şi cuvinte greceşti: Arhimede, arhaic, etc. (există şi excepţii, precum chirurgie). La fel se pune problema şi pentru alte litere greceşti, ca de exemplu theta care la noi s-a scris t: Pitagora, Eratostene, sau phi devenit la noi f: Aristofan, Sofocle, etc. În limba română sunetul grecesc scris cu litera chi se aseamănă cel mai bine cu /h/; în limbi care n-au nici o variantă de /h/ s-a recurs la transcrierea lui cu litera c, q sau k. Astfel Plutarh se scrie în italiană, spaniolă şi portugheză Plutarco, în franceză Plutarque, etc.

Dar proba finală constă în a vedea cum au scris autorii români acest nume. Doar dacă opiniile lor nu dau prioritate nici unei versiuni va trebui să alegem noi, menţionînd şi varianta minoritară. Într-un asemenea caz, propun să alegem "Plutarh", pentru că este în spiritul limbii române, care nu cunoaşte grupul ch decît urmat de e sau i, şi atunci pronunţat /k/. — AdiJapan ☎ 24 februarie 2006 06:33 (EET)

Opinie personală

Prefer - nu impun nimic nimănui şi nici nu fac atâta caz din această "dispută" - scrierea Plutarch din următoarele motive:

• 1) Este adevărat că limba română are o ortografie predominant fonetică, dar nu exclusiv. Exemple: ce, ci, che, chi, ge, gi, ghe, ghi. În special la nume proprii, este de preferat să se amintească într-un fel etimologia, scriem totuşi Caesar şi nu Cezar.

• 2) În cazul de faţă este vorba de fapt de transcrierea literei greceşti χ (chi), care fonetic se aseamănă într-adevăr cu /h/. Dar se pot da şi alte exemple: în statistică se foloseşte Testul χ², în limba română Testul chi², niciodată hi².

• 3) Mă deranjează faptul că, deşi subliniem pe bună dreptate latinitatea limbii române, Plutarh - fără c - scriu doar ruşii, ucrainienii şi sârbii. Slovenii, mai apropiaţi de cultura austriacă, scriu Plutarchos. Aici nu este vorba de şovinism sau mai ştiu ce interpretare îi vine unuia prin minte, dar prea am stat decenii întregi - la îndemnul camarilei comuniste - "cu faţa către Răsărit".

Insist, este vorba de punctul meu de vedere personal şi nu asta este problema vieţii mele. Plutarch sau Plutarh, până la urmă nu este nici o tragedie. Altele sunt racilele ro.wikipediei, mă refer şi la lipsa de fairness.

MobyDick, 24 febr 2006, 17:52 (MET)

Nu, se spune Iulius Cezar, iar metoda celor mai mici pătrate se numeşte "a lui hi pătrat". Acum m-am uitat la articolul de faţă şi am văzut că mai există şi alte grafii neîncetăţenite: Theseu în loc de Tezeu, Demosthene în loc de Demostene, etc.

Probabil că între lecturile tale există foarte multe texte în alte limbi şi eşti obişnuit cu alte grafii, şi de aceea cele româneşti ţi se par în neregulă.

Presupun că ştii că la Wikipedia noi n-avem dreptul să stabilim ce e corect / adevărat şi ce nu, pentru că am face ceea ce se cheamă cercetare originală, lucru nepermis aici. Putem doar să aducem argumente sub formă de bibliografie. În cazul de faţă, pentru că vorbim despre cum se scriu aceste nume în româneşte, trebuie să aflăm cum au ales istoricii şi ceilalţi specialişti români să scrie aceste nume.

Despre caracterul limitat al scrierii fonetice a limbii române ai perfectă dreptate. Am şi scris despre asta într-un articol de pe-aici. Dar în cazul sunetului /h/ nu se pune problema. Limba română a preferat să scrie Plutarh cu "h" pentru că are acest sunet. Italiana şi franceza nu-l au, şi au recurs la cea mai bună aproximaţie pe care au găsit-o: /k/ (scris "c" sau "q"). Rusa are /h/ (şi e şi mai apropiat fonetic de cel grecesc) şi de-asta l-a folosit. Nu e vorba despre privirea noastră întoarsă spre răsărit.

În concluzie, vreau să deprotejez articolul. Pot să am încredere că nu-l mai muţi la "Plutarch" decât dacă se adevereşte că aceea este scrierea cea mai încetăţenită în româneşte? — AdiJapan ☎ 24 februarie 2006 19:48 (EET)

O.K.! MobyDick, 25 febr 2006, 9:40 (MET)