Discuție:Ion Gavrilă Ogoranu

Conținutul paginii nu este suportat în alte limbi.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mulţumesc celor care ajută la îmbunătăţirea acestei pagini.

"Pentru români, totdeauna comunismul a fost un lucru străin de sufletul lor, atât ca ideologie, cât şi ca regim politic. În partidul comunist din România, înainte de 1944, nu s-au încadrat decât foarte puţini membri, mai toţi fiind de origine etnică străină."

Să vă dau câteva nume de români încadraţi în Partidul Comunist înainte de 1944: Nicolae Ceauşescu, Gheorghe Gheorghiu Dej, Chivu Stoica, Gheorghe Cristescu, Lucreţiu Pătrăşcanu. Aş mai da şi alte nume, dar s-ar găsi persoane care să susţină să nu sunt de tnie români.

În această situaţie, putem spune că şi Garda de Fier nu este o mişcare românească, pentru că la conducerea sa nu s-a aflat un etnic român. Nu sunt de acord cu comunismul, dar nu putem mistifica adevărul. --Cezarika1 1 ianuarie 2007 10:59 (EET)[răspunde]


Din rapoartele SSI-ului rezultă clar componenţa PCR înainte de 1944: în jur de 800 de membrii; aproape jumătate erau informatori ai SSI. Restul avea în ordinea descrescătoare a procentajului următoarea componenţă: evrei(350 la număr), ruşi, ucrainieni, unguri,români, bulgari. Dar, nu există "pădure fără uscături". Şi românii au avut şi au printre ei pe criminalii lor, ucigaşii lor etc. Ideea era că ideologia comunistă nu a prins de la sine printre români, ci numai cu forţa aşa cum de altfel s-a întâmplat în toate ţările din Europa de est. După ce s-a instaurat comunismul, s-au găsit detule cozi de topor, neaoşe dar laşe, care să-i slujească. Vedeţi vă rog articolul apărut de curând "Comunism iudaic".

Ideea că domnul Corneliu Zelea Codreanu nu ar fi român este o idee veche, vechiculată de toţi duşmanii Mişcării Legionare(nu vă includ şi pe dvs. printre ei). Dacă daţi o căutare pe net o să afleţi adevărul: tatăl Căpitnului fiind de origine bucovinean a avut modificat numele de ZELEA în Zelinschi de către autorităţile poloneze, atunci când Bucovina a fost ocupată. Cazul nu este singular. Şi familia poetului Mihai Eminescu a avut numele modificat cu forţa în Eminovici. Austriecii, Ungurii, Ruşii, Bulgarii, Sârbii, toţi au practicat, în teritoriile ocupate de ei, "naturalizarea" forţată a numelor româneşti. Alte exemple: oare nu ştiaţi că Onofrievici vine de la Onofrei, Volcinschi vine de la Volcin, Molnar vine de la numele de Morar etc? Este în schimb adevărat că coupându-vă f. mult cu administarea Wikipediei - lucru dem de admirat şi felicitările mele - devine dificil să mai aveţi timp şi pentru tot felul de documentări, unele poate mai puţin importante. De aceea mi-am perimis să vă răspund. Cu respect, --Neambun 1 ianuarie 2007 20:15 (EET)Neambun.[răspunde]

Eu în funcţie de opiniile politice sunt de dreapta, aşa că vă rog să nu mă consideraţi adversar politic. Am trăit în comunism, nu am făcut cine ştie ce fapte măreţe, dar nici nu am fost o slugă a comunismului.

Ceea ce am vrut eu să subliniez este necesitatea de a prezenta un punct de vedre neutru, fără observaţii personale (dacă ele aparţin persoanei în cauză, ele trebuiesc citate cu menţionarea cărţii sau a sitului unde au fost găsite). Şi eu îl consider o prsoană demnă de a fi cunoscută de români pe Ogoranu, dar aceasta nu mă împiedică să fiu obiectiv.

Spre exemplu, dvs. ar trebui să modificaţi pasajele în care se vorbeşte la persoana I singular (eu m-am etc.), şi să le treceţi la persoana a III-a singular (ogoranu s-a născut). Citiţi şi pagina: http://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Articole_biografice.

În definitiv, articolele trebuie scrise aici fără a leza opiniile de orice natură a vreunei persoane. Aceasta înseamnă să fii neutru, nu subiectiv. Şi credeţi-mă că sunt şi comunişti printre noi românii. Promit în zilele următoare să vă ajut la rescrierea şi sistematizarea biografiei. --Cezarika1 1 ianuarie 2007 20:32 (EET)[răspunde]



Fără discuţie că nu v-am cosiderat pe dvs. un adversar politic. Daca modul meu de exprimare a creat o asemenea idee îmi cer scuze. Tot ceea ce am scris aparţine domnului Ion Gavrilă Ogoranu. Cum deţin multe dintre scrierile domniei sale şi în format electronic, nu am făcut decât să le reproduc, aşa că totul apare scris la persoana întâi, după cum bine aţi observat. Sunt nou pe Wikipedia, şi cum am observat că nu există nimic despre Ogoranu, m-am gândit să trec ceva. Dacă pagina trebuie formatată conform principiilor Wikipedia nu am nimic împotrivă. Din păcate nu prea am timp. Dacă mă puteţi ajuta, vă mulţumesc mult. În ceea ce priveşte ideea că sunt comunişti şi printre români, vă dau perfectă dreptate.--Neambun 1 ianuarie 2007 21:43 (EET)[răspunde]


Eliminat nota cu privire la cercetările originale. Impresia este creată prin faptul că au fost copiate paragrafe scrise la persoana întâia de Ogoranu, nu de autorul articolului.

De aceea este important să se revadă articolul modificându-se părţile scrise la persoana întâia, pe de o parte pentru a evita discuţiile cu privire la originalitate, dar şi pentru a elimina eventualele acuzaţii de plagiat, din cauza reproducerii ca atare a unor texte publicate.

Afil 2 ianuarie 2007 03:36 (EET)[răspunde]


De remarcat[modificare sursă]

Fiind născută din părinţi ardeleni, de loc din Ţara Făgăraşului, îmi amintesc foarte bine de lupta aprigă pe care mai ales ţăranii ardeleni, organizaţi şi instruiţi militar, au dus-o împotriva instaurării comunismului. Fiecare dintre ei punea în joc tot ceea ce avea. Lupta lor a fost caracterizată în primul rând de iubirea de pământ, pentru că un ţăran fără pământ este muritor de foame, şi iubirea de neam pentru că fără neam eşti nimeni în lume. Toţi erau creştini şi mânaţi de dragostea pentru Hristos şi lucrarea cea Dumnezeiască. Din câte îmi amintesc eu modalitatea prin care au fost marginalizaţi şi dezbinaţi a fost introducerea unor falşi tovarăşi în grupare. Aceştia, precum lupii, i-au izolat pe fiecare în parte, rupându-i şi sfâşiindu-i, împreună cu familiile lor, fără a le da putinţa de apărare. Apoi s-au aşezat pe ei în fruntea grupării trecând drept mieluşei. Adevăraţii eroi dormeau sub pământul pe care-l iubiseră, omorâţi pe la spate sau spânzuraţi în şuri. Numai Dumnezeu îi cunoştea şi îi mângâia! Reducerea lor la tăcere a fost o mare trădare pentru neamul românesc. De altfel tot aşa, prin aceiaşi viclenie, zeci de ofiţeri din Ministerul de Interne au fost omorâţi în casele lor şi înlocuiţi peste noapte cu spioni ruşi. Astfel a deveni România un stat comunist, prin crimă! Este bine să fim prudenţi pentru a nu cinsti ca eroi ai neamului personalităţi dubioase care s-au erijat în conducători prin minciună şi să fim corecţi, căutând adevărul pentru a cinsti cu adevărat ceea ce este de cinstit, adevăraţii eroi ai neamului nostru. Din experienţă pot spune că istoria cerne alegând mereu neghina de grâul cel adevărat şi curat, dar trebuie să avem răbdare şi să nu ne repezim la primul venit care ne spune "frate", cel rău este viclean. După părerea mea textul în discuţie prezintă două lucruri de remarcat: 1)prezintă adevăruri de inimă pentru orice român îmbibate cu neadevăruri. Acest sistem se foloseşte în general în scopuri de manipulare; 2) după părerea mea fotografia de bătrâneţe, expusă, nu reprezintă ceea ce scrie sub ea; Comparând cele două fotografii poţi constata lesne că nu reprezintă aceiaşi persoană! Cred că "memoriile" sunt instrumente ale istoriei, dar pe lângă ele trebuiesc şi alte probe, mărturii, probe materiale, fotografii... --OME 21 iulie 2007 16:17 (EEST)[răspunde]