Discuție:Frumușeni, Arad

	Articolul Frumușeni, Arad este un subiect de care se ocupă Proiectul Localitățile din România, un spațiu de organizare pentru dezvoltarea articolelor despre localitățile din România Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici.
Neclasificat	Acest articol încă nu a fost evaluat pe scala de calitate.
Medie	Acest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa medie pe scala de importanță.

BIZERE - Abația Sfânta Maria ( Fântâna turcului )

Abația Bizere, situată în valea Mureșului, poate fi considerată unul din cele mai vechi și mai importante așezăminte ale ordinului benedictin din acest spațiu. Atestată în anul 1183 sub forma monasterium de Bisra, aceasta avându-și începuturile încă la finele veacului al XI-lea, după recentele argumente aduse de arheologia medievală (Györffy, I3, 1987, p.173; Rusu, 2005, p. 152). Consemnările din 1211 și din 1231 se referă la problema transportului sării pe Mureș din Transilvania, în care mănăstirea era implicată cu propriile nave și asupra căreia deținea și un anumit monopol. Prin acordul de la Bereg din 1233, mănăstirii (ecclesiae de Bistriensis) iau revenit 4000 de bolovani de sare. Biserica (ecclesiae de Byscere) era închinată Fecioarei Maria informație datorată dintr-un act din anul 1321 (Györffy, I3, 1987, p. 173). Apartenența sa la ordinul benedictin a apărut menționată explicit într-un act din 1423 (Hervay, 2001, p. 477). Conflictul deschis între abatele mănăstirii și episcopul Cenadului, pornit se pare de la faptul că abatele a contestat dreptul de patronat al episcopiei, s-a derulat în perioada anilor 1233-1236 și s-a sfârșit prin uciderea abatelui în aprilie 1236, de către oamenii episcopului și ai capitlului din Cenad (Karácsonyi, 1905, p. 81; Hervay, 2001, p. 476). Mănăstirea a avut în anul 1236 un număr de 32 de călugări, care au fost angrenați în conflict, ceea ce spune mult despre amploarea abației benedictine de la Bizere. Documentele din anii 1321 și 1322 îi amintesc pe abații mănăstirii Bizere, scrisă sub forma Byscere și Byzere (Györffy, I3, 1987, p. 173). La începutul veacului al XV-lea începe o perioadă de declin a mănăstirii, în anul 1423 fiind locuită bunăoară de un singur călugăr, stare care se va prelungi până după 1552, când a fost consemnat cel din urmă abate (Juhász, 1927, p. 47; Hervay, 2001, p. 476). Locația mănăstirii a stârnit îndelungi discuții în istoriografie, până în perioada foarte recentă, când s-a făcut dovada istorică și arheologică a identificării ei la Frumușeni (Györffy, I3, 1987, p. 176; Heitel, 2000, p. 267; Rusu, Hurezan, 2000, p. 161). S-a invocat cel mai adesea localizarea ei la Glogovăț (Vladimirescu) lângă Arad, la Cicir, pe un grind al Mureșului (Márki, I, p. 194, 447-449; Fuxoffer, I, 1858 p. 284; Karácsonyi, 1905, p. 81; Juhász, 1927, p. 40, abb 9-10 cu planul ruinelor de la Glogovăț; Lanevschi, 1979, p. 1005). Identificarea abației Bizere la Frumușeni în zona Fântâna Turcului, s-a făcut de Gy. Györffy pe baza unor hărți din 1764 și 1785, adoptată de Zs. Heitel și A. A. Rusu și-a găsit și confirmarea arheologică (Györffy, I3, 1987, p. 174; Heitel, 2001, p. 269; Rusu, Hurezan, 2000, p. 161). Ruinele medievale se află la circa 3 km nord-est de Frumușeni, între un vechi braț al Mureșului și albia sa actuală aflată la nord. Este o zonă plană din lunca Mureșului, acoperită de pășune, în care nu se mai distingeau la suprafața solului urmele zidurilor (Heitel, 2000, p. 267; Rusu, Hurezan, 2000, p. 163). S-au inițiat cercetări arheologice la Frumușeni, Fântâna Turcului, în anul 1981, conduse de Mircea Rusu, care au identificat fundația unei biserici datată în secolele XII-XIV (Repertoriul, Arad, p. 71). Derularea unor cercetări sistematice, începând cu anul 2002 de A. A. Rusu, a dus la descoperirea planimetriei bisericii, a porticului de la nordul curții claustrului, a refectoriului și la identificarea unor anexe situate pe laturile de est și vest ale curții claustrului. Biserica a fost ridicată la cumpăna secolelor XI-XII iar porticul de la nordul curții claustrului s-a ridicat imediat după biserică (Rusu, 2005, p. 152). În colțul sud-vestic s-a identificat o fântână. Au fost cercetate 40 de morminte, din care unele cu nișă cefalică din cărămidă. Inventarul arheologic este deosebit, alături de piesele de arhitectură găsindu-se două părți dintr-un mozaic de o valoare artistică remarcabilă (Rusu, 2005, p. 152). Sursă : Dumitru Țeicu: Geografia ecleziastică a Banatului medieval. ('A középkori Bánát egyházi földrajza'.) Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2007. H laca (discuție) 17 octombrie 2011 22:59 (EEST)