Discuție:Epistemologie
Există în prezent părerea că știința este domeniul strict material, care are ca obiect studiul matematicii, fenomenelor și structurilor naturale, inclusiv a celor sociale, precum și cercetarea și elaborarea diverselor tehnologii. Nimic mai fals, însă. Știința (episteme) este domeniul de activitate umană ce constă în cercetarea naturii și a societății și în însușirea rezultatelor și teoriilor deja elaborate, atât în domeniul real, cât și domeniul imaginar. Verbul a ști - epistamai - înseamnă a căpăta informație din diverse surse, informație ce poate fi adevărată (reală) sau falsă (imaginară) ! În acest precept, nu este de mirare că unul din domeniile false (fictive), la mare vogă, poartă denumirea de sf: știință și ficțiune. De asemenea, nu e de mirare că și imaginația originii: evoluția biochimică și biologică poartă denumirea de știință, la fel ca și domeniul spiritist și ocultist, precum parapsihologia, astrologia, vrăjitoria, magnetismul etc., bazat pe diverse convenționalisme, majoritatea imaginare. Desigur, orice scrieri informaționale se pot asimila prin știință, dar fără cunoaștere nu este posibilă aflarea conceptului despre lume și viață conform cu Adevărul, cu realitatea obiectivă. Numai cunoașterea implică gândirea personală ! (Dacă adepții lui Hitler gândeau personal, nu-l mai urmau pe Hitler !). Singurele scrieri care fac obiectul cunoașterii, și nu al științei, sunt Scripturile. Prin știință ne însușim adevăruri, dar și falsuri; Adevărul, însă, poate fi aflat numai prin cunoaștere: gnosis, el fiind lesne accesibil oricui și-l dorește. Este aici locul și momentul în care trebuie contracarat UN MESAJ FALS, trâmbițat de către oamenii de (pseodo)știință, care afirmă că "Dumnezeul l-a pedepsit pe primul om creat "pentru voința de a cunoaște!!" (sic!). Realitatea este, însă, cu totul alta și anume că Dumnezeul i-a pus în față omului creat ANTITEZA: pozitivul și negativul, adică viața și moartea, în totală voință liberă. Dacă ateii consideră că viața este negativul și cunoașterea binelui otrăvit de rău este pozitivul, atunci aceștia sunt, cu adevărat, cei mai de plâns oameni. Păcatul originar nu este efectul nici unei fărădelegi, ci este alegerea deliberată a morții, de către primul om creat...
Creatorul nu a condamnat și nici nu condamnă pe nimeni pentru voința de a
cunoaște. Cunoașterea binelui și a răului, ca atribut al pomului din grădina Edenului, nu semnifică nici pe departe cunoașterea naturii, în sensul de știință, întrucât cuvântul biblic utilizat este echivalentul grecescului gnosis – cunoaștere profundă, și nu episteme, care înseamnă cunoaștere superficială. Corespunzător, verbele echivalente acestora sunt ginosko și respectiv, epistamai. Ginosko înseamnă a cunoaște din interiorul Celui cunoscut și indică frecvent o relație directă între cunoscător și Cunoscut. De aceea, nici un om nu poate afirma că a cunoscut miezul Pâmântului sau Soarele, măcar la suprafață, dar putem afirma, fără rezerve, că avem informații, date, măsurători, scheme logice și matematice despre fenomene greu accesibile, aștri, miezul Pământului etc. Toate acestea fac obiectul științei (episteme), având ca echivalente verbele xero, epistamai și nu ginosko, proginosko sau epiginosko. Gnorizo este expresia lui gnosis și înseamnă a căpăta informație despre adevărul (obiectiv), atât pe calea cunoașterii, cât și pe calea științei. De aceea, prin știință putem căpăta ȘI informații false, dar prin cunoaștere, numai informații adevărate. În acest context, ignorant este numai cel ce îmbrățișează falsul și nicidecum cel care nu posedă tot felul de informații furnizate de alții, majoritatea fictive și subiective.
Mesajul predominant al Creatorului, către întreaga omenire, este OBLIGAȚIA ȘI NECESITATEA CUNOAȘTERII ! De la un capăt la celălalt al Logosului scris al Creatorului, Acesta, prin glasul profeților și al apostolilor evangeliști, îndeamnă la cunoaștere ! De la creație, Dumnezeul Însuși i-a poruncit omului-pereche să cunoască natura și nicidecum nu l-a condamnat pentru voința de a o cunoaște! Iată, cu adevărat, PORUNCA (imperativă) din grădina Edenului: Fiți roditori, înmulțiți-vă, umpleți pământul și SUPUNEȚI-L ! STĂPÂNIȚI toată fauna și VALORIFICAȚI toată flora !... (Geneza 1.28, 29). Poate fi stăpânit regnul animal și poate fi valorificat regnul vegetal fără o cunoaștere avansată ? Poate fi supusă natura (pământul) fără cercetare și fără cunoaștere ?! Creatorul mustră pe poporul Său pentru lipsa voinței de a cunoaște, taman invers față de cum știu ateii. Iată un citat, ca atâtea altele, din Scriptură, care confirmă adevărul: Poporul Meu piere din lipsă de cunoaștere; fiindcă a lepădat cunoașterea, și Eu îl voi lepăda și nu-Mi va mai fi slujitor (Osea 4.6). Cunoașterea, în sens generalizat, cuprinde toată cantitatea de informație despre adevărul obiectiv, pe care o posedă entitatea vie superioară, căpătată prin diverse căi, directe și indirecte. Cunoașterea căpătată exclusiv pe calea științei duce, ineluctabil, la imbecilitate, întrucât personalitatea ființei în cauză, se transformă într-un organism-robot, care ia tot ce i se oferă, fără discernământ și fără nici o verificare!! (1 Tesaloniceni 5.21)... Orice om rațional știe că natura materială este o dualitate, având în sine binele și răul. Cine poate să nu fie de acord că apa și focul sunt benefice și cine poate susține că apa și focul nu sunt malefice ? Și cine nu remarcă că orice realitate materială are caracter dualitar, concretizat în bine și în rău ?
Tocmai de aceea, CREATORUL cheamă omul – încă de la creație – la CUNOAȘTEREA VIEȚII (BINELUI) și apoi la ȘTIINȚA NATURII (BINELUI și a RĂULUI). Cine vrea să capete informații despre natură, trebuie să apeleze la cercetarea științifică și cine vrea să afle viața și sensul vieții, TREBUIE SĂ APELEZE LA CUNOAȘTERE. Creatorul nu poate fi aflat și nici viața nu poate fi aflată prin știință, ci numai prin cunoaștere. Cine vrea să fie integru trebuie să îmbrățișeze știința, dar nu fără cunoaștere...
[Fragmente din EXISTENȚA ȘI SENSUL VIEȚII de Aleten Grapsimo] ← Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de Mitca dumitru (discuție • contribuții).