Discuție:Duminica sângeroasă

	Articolul Duminica sângeroasă este un subiect de care se ocupă Proiectul Irlanda, un spațiu de organizare pentru dezvoltarea articolelor despre Irlanda Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici.
Neclasificat	Acest articol încă nu a fost evaluat pe scala de calitate.
Neclasificat	Acest articol încă nu a fost evaluat pe scala de importanță.

Text adus de la Duminica însângerată (1972):

„„DUMINICA ÎNSÂNGERATĂ, 30 IANUARIE 1972”
30 Ianuarie 1972 a fost o zi care a schimbat cursul istoriei moderne a Irlandei. Asociația Drepturilor Omului din Irlanda de Nord (NICRA) a făcut apel către populația Derry-ului să protesteze împotriva încarcerării fără proces, ca o parte a unei serii de proteste planificate pentru orașele din nordul Irlandei.
Dar bărbații, femeile și copii care și-au croit drumul către Creggan în după amiaza acelei Duminici pentru a lua parte la mitingul anti-încarcerare interzis, n-au avut nici o idee despre evenimentele care aveau să aibă loc în acea după amiază fatală, sau carnagiul pe care aveau să-l îndure.
În timp ce în jurul a 15.000 de oameni, mărșăluind, aveau să plece din Creggan, căutând să ajungă Bogside-ul, Generalul Ford, ofițerul care comanda armata Britanică în Derry, finaliza pregătirile pentru a opri marșul înainte de a ajunge în piața Guildhall Square . Au ridicat 26 de baricade în jurul Bogside-ului pentru a opri marșul, iar Batalionul 1 al Regimentului Parașutiști (cunoscuți sub denumirea de “Paras”), regimentul de elită al armatei britanice, a fost adus pentru a consolida prezența armatei în zonă.
Aceste pregătiri nu au fost observate de protestatari, care știau că IRA (Armata Republicană Irlandeză) a dat asigurări organizatorilor marșului că nu se vor implica în desfășurarea marșului. Simțindu-se în siguranță, știind toate acestea, protestatarii se așteptau la o zi lipsita de incidente, după standardele Derry-ului, datorită participării unui număr larg de femei și copii care au luat parte.
Marșul apropiindu-se de baricadele armatei la capătul străzii William Street, camionul care conducea parada și cea mai mare parte a protestatarilor au schimbat direcția în dreapta, înspre Bogside și spre locația Free Derry. Un grup de câteva sute de persoane, în mare parte tineri, au continuat de-alungul William Street și au ajuns la baricadele care blocau drumul.
Apoi au urmat standardele răzvrătiri ale Derry-ului, pietre și sticle contra gloanțe din cauciuc, gaz lacrimogen și tunuri cu apă. Acestea erau obișnuitele confruntări în Derry în acel timp și cum ora 4:00 PM se apropia, răzvrătirile începeau să se stingă.
La ora 3:55 PM, departe de răzvrătirile din William Street, parașutiștii au deschis focul cu gloanțe. 5 focuri au fost trase dintr-o clădire părăsită. John Johnston (59) și Damian Donaghy (15) au fost loviți. John Johnston a murit din cauza rănilor în Iunie 1972. OIRA au tras un foc ca raspuns la focurile armatei.
La aproximativ ora 4:07 pm, parașutiștii (Paras) au primit ordin să înceapă o operațiune de arestare și s-au îndreptat către Rosville Street în transportoare blindate (APC – Armoured Personnel Carriers).
Mulțimea a fugit de Paras, care au tras cu focuri de armă.

Jackie Duddy (17), care fugea alături de Fr Edward Daly, a căzut mort în curtea Rossville Flats, împușcat în spate.

Alana Burke (18) a fost zdrobită de un zid în mod deliberat de un transportor blindat (APC).

Margaret Deery (31) a fost împușcată în picior în timp ce căuta un loc sigur în Chamberlain Street.

Patrick McDaid (25) a fost împușcat și rănit după ce acesta o ajuta-se pe D-na Deery, aceasta fiind rănită, ducând-o la un loc sigur.

Michael Bradley (22) și Mickey Bridge (25) au fost împușcați și răniți în confruntările cu Paras, după ce au auzit că Jackie Duddy a fost împușcat.

Daniel McGowan (38) a fost rănit în timp ce încerca să îl ajute pe Patrick Campbell să ajungă într-un loc sigur.

Un al doilea val de Paras a avansat de-alungul Rosville Street în timp ce o parte din protestatari au încercat să se acopere printre ramașitele baricadei . Paras au deschis focul.

Hugh Gilmour (17) a fost împușcat mortal în timp ce alerga spre un loc sigur în Rosville Flats, decedând chiar sub geamul propriei locuințe.

Michael Kelly (17), Michael McDaid (20) și John Young (17) au fost uciși în timp ce stăteau la baricada.

William Nash (19) a fost împușcat în piept în timp ce fugea de Paras și a căzut mort la baricadă. Tatăl său, Alex (51) a fost rănit în timp ce încerca să ajungă la fiul său decedat.

Kevin McElhinney (17) a fost împușcat mortal în timp ce mergea târâș de la baricadă la ieșirea din Rosville Flats.

Alți protestatari au încercat să găsească adăpost în parcul Glefanda, în partea opusă Rosville Flats, neștiind că un grup de Paras se îndrepta în acea direcție. Locuitorii Rosville Flats au strigat, avertizând că Paras se apropie. Când cei din parcul Glenfada au încercat să fugă , Paras au deschis focul către ei.

Joseph Friel (22) a fost rănit în piept în timp ce încerca să iasă din parcul Glenfada.

Daniel Gillespie (32) a fost lovit de un glonț în cap și a căzut inconștient.

Michael Quinn (17) a fost rănit de un glonț în umăr care a ieșit prin față.

Joseph Mahon (16) a fost rănit în picior și s-a prefacut mort, văzând că Paras se apropie.

William McKinney (27) a fost împușcat în spate și ucis în timp ce încerca să-i ajute pe ceilalți răniți.

Patrick O’Donnell (41) a fost rănit în timp ce se arunca în fața unei femei pentru a o proteja de focurile de armă.

Jim Wray (22) stătea întins pe jos, rănit și paralizat de primele izbucniri de focuri de armă, când Paras l-au împușcat de 2 ori în spate, chiar în fața casei părinților.

Gerald Donaghey (17) și Gerard McKienny (35) au fost împușcați mortal pe aleea care făcea legătura între parcul Glenfada și parcul Abbey. Gândindu-se că împușcăturile au luat sfârșit, au încercat să ajungă la morții și răniții care zăceau în parcul Glenfada.

În timp ce Paras părăseau parcul Glenfada, au deschis din nou focul către Rosville Flats.

Patrick Doherty (31) a fost împușcat pe la spate în timp ce încerca să se târâscă către un loc sigur in curtea Rosville Flats la Joseph Place.

Bernard McGuigan (41), care se adăpostea la colțul Rosville Flats, a ignorat avertismentele pentru propria siguranță și, arborând o batistă albă, a încercat să ajungă la Patrick Doherty care murea. A fost împușcat în cap.

În mai puțin de jumătate de oră, într-o zonă nu mai mare decât un teren de fotbal, soldații britanici au ucis 13 bărbați neînarmați și rănit alți 13 bărbați neînarmați și 2 femei. Oamenii din Derry au fost lăsați într-o stare de șoc auzind răsunetul clopotului care anunța numărul în creștere al morților din acea zi , în timp ce presa britanică a etichetat morții ca fiind oameni înarmați cu arme și bombe . Armata Britanică și guvernul au clamat faptul că s-au tras sute de focuri de armă înspre soldați, chiar dacă nici un soldat n-a fost rănit, sau vreun vehicul al armatei n-a fost atins de așa zisa “ploaie de gloanțe” .
Trei luni mai târziu, judecătorul britanic , șeful justiției britanice, Widgery, a decretat, la instrucțiunile șefilor politici, că Paras n-au facut nimic greșit în Derry în data de 30 Ianuarie, Duminica Însângerată”

--Keshetsven (discuție) 14 ianuarie 2014 01:51 (EET)[răspunde]