Discuție:Alegeri legislative în Regatul Unit, 2010

	Articolul Alegeri legislative în Regatul Unit, 2010 este un subiect de care se ocupă Proiectul UK, un spațiu de organizare pentru dezvoltarea articolelor despre Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici.
Ciot	Acest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa Ciot pe scala de calitate.
Neclasificat	Acest articol încă nu a fost evaluat pe scala de importanță.

Rezultatul alegerilor

Atunci când am căutat o reprezentare grafică pentru alegeri, am ezitat între reprezentarea rotundă pe care am introdus-o până la urmă, și tabelul de mai jos, luat de la wikipedia italiană, dar care există în practic toate wikipediile--cu traducerile de rigoare.

Risultati

Liste		Voti	% Voti	Seggi	% Seggi
	Partito Conservatore	10.706.647	36,1	306	47,1
	Partito Laburista	8.604.358	29,0	258	39,7
	Liberal-Democratici	6.827.938	23,0	57	8,8
	Partito per l'Indipendenza del Regno Unito	917.832	3,1	-	0
	Partito Nazionale Britannico	563.743	1,9	-	0
	Partito Nazionale Scozzese	491.386	1,7	6	0,9
	Partito Verde	285.616	1,0	1	0,2
	Sinn Féin	171.942	0,6	5	0,8
	Partito Democratico Unionista	168.216	0,6	8	1,2
	Plaid Cymru	165.394	0,6	3	0,5
	Partito Social Democratico e Laburista	110.970	0,4	3	0,5
	Partito Unionista dell'Ulster	102.361	0,3	-	0
	Altri			1	0,2
Totale		29.653.638		650

Personal, reprezentarea de mai mică amploare mi s-a părut mai potrivită pentru anvergura la care articolul pare să rămână în cele din urmă. Nerissa-Marie (discuție) 15 mai 2010 02:40 (EEST)

Sistemul electoral britanic

căci sistemul electoral britanic este astfel conceput ca alegătorii să decidă în mod direct și nemijlocit nu numai majoritatea parlamentară, ci întreg cabinetul, în frunte cu prim-ministrul. În cazul când nici un partid nu câștigă majoritatea absolută a locurilor în parlament, această procedură simplă nu este aplicabilă.

Am anulat o dată această frază din articolul Alegeri legislative în Regatul Unit, 2010... deoarece conține informații inexacte! Alegătorii britanici aleg reprezentanții partidelor prin vot uninominal. Dar, deoarece, la ei funcționează tactica "guvernului din umbră", la partidul aflat în opoziție, ei au posibilitatea să cunoască pe ce oameni mizează fiecare partid în parte ... dar asta nu înseamnă că ei aleg prim-ministrul sau miniștrii în mod direct. --Silenzio 15 mai 2010 05:35 (EEST)

Stimat domn,

Vă mulțumesc pentru mesajul Dvs., exprimând opinia că formularea:

căci sistemul electoral britanic este astfel conceput ca alegătorii să decidă în mod direct și nemijlocit nu numai majoritatea parlamentară, ci întreg cabinetul, în frunte cu prim-ministrul. În cazul când nici un partid nu câștigă majoritatea absolută a locurilor în parlament, această procedură simplă nu este aplicabilă...

conține informații eronate, dar în special vă mulțumesc pentru argumentele în favoarea acestei idei:

Alegătorii britanici aleg reprezentanții partidelor prin vot uninominal. Dar, deoarece, la ei funcționează tactica "guvernului din umbră", la partidul aflat în opoziție, ei au posibilitatea să cunoască pe ce oameni mizează fiecare partid în parte,

pentru că este exact ceea ce am avut eu în vedere când am scris rândurile respective. Întâmplarea face însă ca eu să nu fiu autorul acestei idei--cu ani în urmă, am auzit-o de la profesorul de drept constituțional Ioan Deleanu [1], fost judecător la Curtea Constituțională a României și autor al Constituției României din 1991, cu părțile ei bune sau rele. (Probabil că i se poate da credit, dacă nu pentru constituție, cel puțin pentru această simplă informație de drept constituțional.) Din păcate nu vă pot da o referință scrisă, nici una pe internet. De aceea vă rog să luați în considerare ideea pe care ați enunțat-o--că guvernul este votat direct din urne, nu pentru că alegătorul ar vota pentru persoana primului ministru, ci datorită existenței instituției „shadow government”.

Cred că formularea „alegătorul poate decide..." exprimă clar ideea că el/ea nu votează pentru persoana prim-ministrului. Din contră, formularea alegătorul alege/votează...” ar exprima ideea de mai sus, legată de persoana primului ministru. Cu toate acestea, în urma mesajului Dvs., am introdus o notă de subsol în care am încercat să explic mecanismul prin care se realizează votarea cabinetului de către alegător. Vă rog să îmi permiteți să cred în continuare că, în cazul acestui mecanism, și în aceste condiții, formularea „direct și nemijlocit” este valabilă.

Aș fi onorat dacă m-ați informa în legătură cu decizia Dvs. legată de această formulare. Ea mi se pare corectă, și sunt în continuare foarte interesat ca ea să rămână în text așa cum este, sau cel puțin cel puțin într-o formă foarte asemănătoare.

Al Dvs.,

Nerissa-Marie (discuție) 15 mai 2010 06:31 (EEST)

Constituția "nescrisă" a Regatului Unit "spune" că dacă nici un partid nu obține majoritate parlamentară, prim ministrul în funcție are întâietate la formarea guvernului, dar o altă "lege" nescrisă a britanicilor, "fair-play-ul", l-au determinat pe d-nul Brown să renunțe la această idee, pentru a nu împinge țara într-o criză politică, și a renunțat după doar patru zile! De asemenea, rezultatul acestor alegeri au dus la negocieri pentru formarea unei majorități, ceea ce a adus patru membri (dacă nu mă înșel) a cabinetului din partea democrat liberalilor ... Formulă guvernamentală pe care, nu cred, că a avut-o în minte, nici un britanic cănd s-a dus la vot. Atunci nu știu cum au votat direct și nemijlocit cabinetul. Regulamentele Wikipedia (eu nu sunt un expert în cunoașterea lor), de asemenea, cred că sunt în defavoarea dumneavoastră în acest caz.

Dacă, doriți, totuși, să păstrați acea idee în text, consider că trebuie reformulată ... nota adăugată, nu ajută. Până data viitoare, cele bune! --Silenzio 15 mai 2010 07:30 (EEST)

Este foarte probabil că Gordon Brown a procedat astfel pentru ca Regatul Unit să continue să rămână guvernabilă, și nu cu un parlament suspendat, ca Edward Heath în 1974. Este de asemenea foarte probabil că fiecare britanic a voit ca partidul pentru care a votat să câștige alegerile, și să aibă guvernul fantomă al partidului respectiv ca guvern național, dar pentru că nu s-a întâmplat astfel, s-a ajuns la consultări. Este ceea ce am vrut să arăt în a doua frază: În cazul când nici un partid nu câștigă majoritatea absolută a locurilor în parlament, această procedură simplă nu este aplicabilă.

În ce privește miezul problemei, credeți că o formulare de genul „...votează în mod automat...”, cu păstrarea notei explicative de subsol, ar fi mai potrivită? Mulțumesc, Nerissa-Marie (discuție) 15 mai 2010 07:53 (EEST)

Iarăși am modificat acea frază. Nu-mi suna bine. Aștept reacții. Cele bune --Silenzio76 (discuție) 29 mai 2010 06:40 (EEST)

Vă mulțumesc pentru mesaj. Principala scădere a formulării Dvs. este că neglijează complet sistemul electoral pe care e bazată instituția cutumiară (sau „împământenită”) a „guvernului din umbră”. Pe de altă parte, nici articolul dedicat sistemului electoral respectiv nu face nici o aluzie la acest avantaj al sistemului de vot uninominal, de a alege în mod direct guvernul, în cel mai public mod cu putință, cu eliminarea pe cât posibil a „consultărilor electorale”, care de prea multe ori constau în negocieri de genul „vom face un pod în circumscripția X dacă ne acceptați candidatul pentru portofoliul Y” (termenul englez pentru acest gen de târguieli este „pork”). Este adevărat că acest sistem este criticat din alte puncte de vedere (el este practic dezavuat de articolul românesc), și una din promisiunile electorale ale liberalilor britanici este un referendum dacă el să fie păstrat sau nu, dar el are avantaje neîndoielnice și nu merită să fie complet ignorat.

O rugăminte expresă a mea este legată de păstrarea titlului de prim-ministru pentru șeful de cabinet britanic, așa cum arată articolul dedicat acestei funcții, cu minime referințe la „premier”. „Prim-minstru” este modul tradițional în care șeful guvernului este desemnat în limba română, deși în perioada comunistă au apărut tot felul de vice-primminiștri, e.g., Cornel Burtică (sic), în timp ce doamna Ceaușescu era prim-viceprimministru! Cred ca pentru vice-primministru formula de vicepremier e mai bună.

În rest, am adus articolul la zi, cu rezultatele din circumscripția Thirsk și Malton. Nu cred că acest nume merită să aibă o trimitere (link) (în afara cazului, bineînțeles, că cineva s-ar aventura să creeze articole rowiki pentru TOATE cele 650 de circumscripții electorale britanice), dar nu l-am șters, considerând aspectul ca fiind neesențial. (Introducerea în Wikipedia românească a acestor circumscripții NU este prioritatea mea.)

La sfârșit, vă rog să mă iertați dacă îmi permit să vă amintesc că în limba română cuvântul „idee” se scrie cu doi de „e”. Dicționarul explicativ al limbii române [2] mi se pare a fi o referință rapidă și comodă pentru probleme de ortografie.
Mulțumesc, Nerissa-Marie (discuție) 29 mai 2010 20:47 (EEST)

Numărul deputaților în Parlamentul britanic

Numărul membrilor parlamentului este 650, începând cu alegerile din 2010. Alegerile curente au ales deputați în 649 de circumscripții, și pe 27 mai se va alege ultimul deputat. Mulțumesc Nerissa-Marie (discuție) 15 mai 2010 06:58 (EEST)

Aveți dreptate, numărul de mandate în parlamentul britanic este de 650, DAR până la această dată s-a votat doar în 649 circumscripții. Încă nu deținem rezultatul de la cea de-a 650-a! De asemenea, vă sfătuiesc, să evitați să traduceți "MP", prin "deputat"! Cele bune! --Silenzio 15 mai 2010 07:38 (EEST)

Exerciții de stil

Cred că actuala turnură a celei de a doua frază din aliniatul al doilea e puțin mai fericită ca înainte, deși schimbarea nu e de mari proporții. Alternative:

1. „ Dacă nici un partid nu câștigă majoritatea parlamentară, ca în cazul alegerilor actuale , această procedură simplă nu este aplicabilă, și pentru eliminarea scurtelor perioade de incertitudine în viața politică este nevoie de negocieri între principalele partide politice pentru formarea noului guvern.”
2. „ Dacă nici un partid nu câștigă majoritatea parlamentară, această procedură simplă nu este aplicabilă și este nevoie de negocieri între principalele partide politice pentru formarea noului guvern și evitarea de scurte perioade de incertitudine în viața politică. Este cazul alegerilor actuale .
3. „Această procedură simplă nu este aplicabilă dacă nici un partid nu câștigă majoritatea parlamentară, ca în cazul alegerilor actuale, și pot apărea scurte perioade de incertitudine în viața politică pe durata negocierilor între principalele partide politice pentru formarea noului guvern.”
4. „ Când, ca în cazul alegerilor actuale, nici un partid nu câștigă majoritatea parlamentară, această procedură simplă nu este aplicabilă, și pot apărea scurte perioade de incertitudine în viața politică în timpul negocierilor între principalele partide politice pentru formarea noului guvern.”
5. „ Această procedură simplă nu este aplicabilă dacă nici un partid nu câștigă majoritatea parlamentară -- cazul alegerilor actuale -- pot apărea scurte perioade de incertitudine în viața politică în timp ce principalele partide politice poartă negocieri pentru formarea noului guvern.”
6. „Această procedură simplă nu este aplicabilă dacă nici un partid nu câștigă majoritatea parlamentară, ca în cazul alegerilor actuale. Atunci pot apărea scurte perioade de incertitudine în viața politică și este nevoie de negocieri între principalele partide politice pentru formarea noului guvern.”
7. „ Dacă nici un partid nu câștigă majoritatea parlamentară, ca în cazul alegerilor actuale, această procedură simplă nu este aplicabilă. Pentru eliminarea perioade de incertitudine în viața politică , oricât de scurte, este nevoie de negocieri între principalele partide politice pentru formarea noului guvern.”

Mulțumesc, Nerissa-Marie (discuție) 31 mai 2010 05:50 (EEST)