Discuție:Aglutinare (lingvistică)

Conținutul paginii nu este suportat în alte limbi.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În lingvistică, aglutinarea este un proces morfologic, prin care se adaugă afixe la un cuvânt bază, pentru a exprima diverse categorii gramaticale: diateza, aspectul, modul, timpul, persoana etc. verbului; numărul, genul, cazul etc. substantivului, adjectivului și pronumelui. Totodată, afixele servesc la exprimarea diverselor raporturi sintactice, în primul rând în cadrul propoziției. Tot prin afixe se realizează derivarea, adică formarea unor cuvinte noi cu sau fără schimbarea clasei lexico-gramaticale a cuvântului bază: verb de la substantiv sau invers, adverb de la adjectiv, substantiv de la substantiv etc.

În tipologia morfologică a limbilor, cele care utilizează cu precădere acest procedeu se numesc limbi aglutinante. Și limbi de alte tipuri folosesc într-o măsură mai mare sau mai mică acest procedeu. De exemplu, și limba română, care este o limbă flexionară, folosește derivarea, iar desinențele sunt și ele afixe.

Exemplu din limba maghiară: előreláthatatlanul „în mod imprevizibil”. Este format în felul următor:

előre „înainte”
+ lát „vede”
+ -hat
+ -atlan
+ -ul
prefix verbal
rădăcină verbală
sufix de verb potențial
sufix privativ
sufix formator de adverb

Prin adăugarea diferitelor afixe, se obțin succesiv cuvinte care au sens și singure:

lát „vede” → előrelát „prevede” → előreláthat „poate prevedea” → előreláthatatlan „imprevizibil” → előreláthatatlanul „în mod imprevizibil”

După cum se vede, în maghiară suntem în prezența unui singur cuvânt format în mod aglutinant, căruia îi corespunde în română o sintagmă din trei cuvinte, în al treilea putându-se distinge elemente de aglutinare: prefixele im- și pre-, precum și sufixul -bil. Este drept că acest cuvânt a fost împrumutat ca atare.


Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de Amator linguarum (discuție • contribuții). 10 februarie 2010