Discuție:Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi

Conținutul paginii nu este suportat în alte limbi.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cauzele incidentelor de la reactoarele din Fukushima[modificare sursă]

(Adusă de la Discuție utilizator: Meszzoli#Explozie hidrogen; subiectul discuției privește acest articol. --ZOLTAN (discuție) 6 aprilie 2011 17:09 (EEST))[răspunde]

Hidrogenul este produs din apa de răcire prin descompunere la temperatură înaltă în prezența catalizatorului de zirconiu. Tuburile care conțin uraniul sunt făcute din Zircaloy, care conține zirconiu. La o supraîncălzire se produce hidrogen și oxigen în proporție stoichiometrică (maxim de explozivă), care apoi se recombină exploziv, eliberând brusc energia acumulată în timpul descompunerii. Urmarea este că presiunea crește exploziv. Nu știu de ce este preferat zirconiul, e posibil să fie cel mai bun compromis între preț, rezistența la coroziune și proprietățile catalitice :(

Apa de răcire se pompează în lacul de răcire de sub miez, care este posibil să fi rămas fără apă în urma vaporizării termice, sau să fi pierdut apa prin fisuri. --Turbojet 12 martie 2011 21:53 (EET)[răspunde]

Centrala nuclearoelectrică<ref>Corneliu Burducea ș.a. ''Centrale nuclearoelectrice de putere mare'', București, Editura Tehnică, 1974</ref> de la Fukushima I, altfel spus: Fukushima Dai-ichi este una din cele mai mari centrale nuclearoelectrice din lume cu PIF-ul în data de 26 martie 1971. Se află în vecinătatea orașului Okuma, sectorul Futaba, din prefectura Fukushima. Este constituit din șase unități independente având puterea totală de 4,7 GW, conectate la sistemul energetic național prin stații de conexiuni separate. Ansamblul a fost proiectat și construit și se află în exploatarea societății Tokyo Electric Power Company (TEPCO). Centrala este de tip BWR (engleză Boiling Water Reactor), adică reactor cu apă la fierbere (sub presiune). Acesta este pe plan mondial al doilea, cel mai utilizat tip de reactor, după PWR (engleză Pressurized Water Reactor) – reactor cu apă sub presiune (nefierbătoare). Soluția tehnologică de tip BWR a fost elaborată încă din anii 1950 de către Idaho National Laboratory în colaborare cu General Electric. La Cernobâl funcționa un asemenea sistem.
Schema bloc (simplificată) a unei centrale atomo-electrice cu reactor BWR
1. Vasul calandru al reactorului
2. Teci cu combustibil nuclear
3. Bare de control
4. Pompă de recirculare
5. Sistem de acționare a barelor de control
6. Abur
7. Apă din circuitul primar
8. Turbină de înaltă presiune
9. Turbină de joasă presiune
10. Generator
11. Excitatrice
12. Condensator de abur
13. Apă de răcire
14. Preîncălzitor apă din circuitul primar
15. Pompă de recirculare a apei din circuitul primar
16. Pompă de apă de răcire
17. Radioprotecție din beton
18. Racord la reteaua electrica („borne”)
La funcționarea BWR apa naturală (H2O - chimic pură) din circuitul primar al reactorului joacă un rolul dublu, atât de moderator, cât și de agent de răcire. În urma fisiunii controlate din zona activă a reactorului are loc eliberarea unei mari cantități de căldură care transformă apa din circuitul primar în abur. Aburul format acționează direct turbina cu abur, apoi, trecând în condensator, este condensat din nou în apă. Temperatura apei din circuitul primar este de aproximativ 280 ºC.
Puterea reactorului poate fi controlată prin două procedee. Pe de o parte, prin reglarea nivelului barelor de control (care prin absorbție, modifica fluxul de neutroni termici și deci scade numărul fisiunilor pe unitatea de volum și unitatea de timp), pe de altă parte prin reglarea debitului apei din circuitul primar. Dacă se ridică barele de control absorbția neutronilor scade în materialul de control și crește în combustibil ceea ce duce la accelerarea reacției de fisiune controlată, respectiv la creșterea energiei eliberate. Modificarea debitului de recirculare a apei din circuitul primar contribuie, de asemenea la reglarea puterii reactorului: la scăderea debitului de apă de răcire se produce o cantitate mai mare de abur, din care cauză capacitatea de moderare a apei se diminuează ducând la creșterea puterii reactorului.
În urma cutremurului, sistemul de răcire al reactorului nr. 1 s-a avariat după ce s-a întrerupt alimentarea cu energie electrica a sistemelor auxiliare (pompe de recirculare, sisteme electromagnetice de acționare etc.). Serviciile interne ale centralei sunt concepute astfel încât manevrele și reglajele să poată fi realizate de cel puțin două sisteme diferite (redundante), alimentate din rețele electrice diferite. În plus, există o alimentare cu energie electrică de rezervă, asigurată de grupuri de generatoare diesel și baterii de acumulatori, pentru asigurarea alimentarii cu energie electrică în regim de avarie a aparatelor de măsură, control și comandă, acționării valvelor, a vanelor, a iluminatului de siguranță etc.
Căderea alimentarii s-a datorat atât funcționării protecțiilor din sistemul energetic național și protecției proprii al centralei, cât și comenzilor de reconfigurare venite din partea dispeceratului național. În caz de catastrofe majore (cum este un cutremur de magnitudine mare) prima măsură care se ia este ca zona afectată să fie izolată (deconectată) de la rețeaua electrică națională, concomitent cu sistarea transporturilor de combustibil gazos sau lichid. Măsura aceasta are rolul de a limita posibilitatea apariției și extinderii unor incendii și explozii. Centrala electrică, rămasă fără sarcină, este forțată să oprească automat generatoarele de către protecția DASf (declasarea automată a sarcinii la modificarea frecvenței) și de protecția mecanică a cuplajului generator-excitatrice. Reactorul continuă să funcționeze, producând energie termică ce transformă în abur apa din circuitul primar. În lipsa răcirii adecvate, reactorul trece în regim de încălzire continuă concomitent cu creșterea presiunii aburului din interiorul reactorului și din circuitul de răcire. Din cauza izolării sistemului energetic (separarea de la orice sursă de energie electrică) al întregii zone, serviciile interne ale centralei au rămas fără nicio sursă de alimentare externă. În acest moment, automat au pornit generatoarele electrice de rezervă acționate de motoare diesel, dar care la scurt timp au cedat, probabil din cauza pătrunderii apei în sala generatoarelor, cauzând sistarea procesului de răcire a reactorului. Același incident a avut loc, după câteva ore, la reactoarele 1, 2, 3 ale centralei Fukushima Daini, aflat la o distanță de 11 km de Fukushima Dai-ichi, ca urmare presiunea și nivelul radiațiilor au continuat să crească la toate reactoarele afectate.
Încetarea alimentarii cu energie electrică este una din cele mai grave incidente generatoare de avarii care pot avea loc într-o centrală nuclearoelectrică deoarece motoarele electrice de acționare a pompelor, vanelor, valvelor și aparatele de măsură și control sunt acționate electric. După încetarea alimentarii serviciilor interne, procesul de răcire a reactorului a fost drastic limitat. Ultimul sistem care mai putea asigura debitul de răcire necesar în circuitul primar era RCIC (engleză Reactor Core Isolation Cooling). Acesta este un sistem de răcire doar a miezului reactorului, sistem acționat de o mică turbină aflată în interiorul reactorului și acționată de aburul din reactor. Turbina acționează direct pompele de recirculare (acestea lucrează în regim de turbopompe). Teoretic acest sistem ar putea funcționa și în lipsa alimentării externe cu energie electrică, dar pentru controlul și comanda automată a sistemului este nevoie de o sursă de energie electrică care este asigurată în cazul avariilor de un grup de acumulatori ce au o durată de exploatare de maximum opt ore.
(va continua)--ZOLTAN (discuție) 23 martie 2011 09:06 (EET)[răspunde]
Am pus aici direct varianta modificată, cea originală o puteți lua din istoric. N-a fost mare lucru de modificat, vă rog să continuați. --Turbojet 23 martie 2011 15:50 (EET)[răspunde]

Documentare despre accidentul nuclear[modificare sursă]

Documentarul „Coșmarul nuclear", cu premiera pe 21 mai 2011 la Discovery. România liberă, 10 mai 2011