Direcția Generală de Protecție și Anticorupție
Direcția Generală de Protecție și Anticorupție (DGPA) a fost un serviciu secret din România.
Istoric[modificare]
În 1991, ministrul de Justiție Mircea Ionescu Quintus a înființat prin ordin ministerial Serviciul Independent pentru Protecție și Anticorupție (SIPA), ca structură departamentală în subordinea Direcției Generale a Penitenciarelor, cu scopul de a urmări și controla infracțiunile cu implicații majore din penitenciare[1].
În 1997, sub mandatul ministrului Justitiei Valeriu Stoica, SIPA a trecut, tot printr-un ordin al ministrului, în subordinea directă a ministrului Justiției, care dorea ca acest serviciu secret să se ocupe și de protecția magistraților[1].
În 2004, din cauza scandalurilor din presă care arătau că la vârful SIPA au fost numiți foști lucrători ai securității, iar serviciul era suspectat că face poliție politică, SIPA s-a transformat în Direcția Generală de Protecție și Anticorupție (DGPA) și pentru prima dată această structură este obligată să prezinte rapoarte de activitate Parlamentului[1][2][3].
În 2006, la începutul anului, ministrul justiției Monica Macovei a desființt DGPA, pe motiv că a făcut abuzuri, iar ministerul nu are nevoie de un serviciu secret[1].
Controverse[modificare]
Despre SIPA s-a spus adesea că de fapt făcea dosare politice și supraveghea viața privată a magistraților, pentru a-i șantaja.[4]
În anul 2007, Marius Oprea afirma că DGPA și-a depășit atribuțiile, adunând informații compromițătoare despre magistrați, ziariști și lideri ai societății civile[1].
Note[modificare]
- ^ a b c d e Arhiva SIPA - ferecata, dar exploziva, 5 Februarie 2007, romanialibera.ro, accesat la 19 noiembrie 2010
- ^ Serviciul de informatii al Ministerului Justitiei poate spiona peste tot, 13 mai 2004, adevarul.ro, accesat la 19 noiembrie 2010
- ^ Fostul SIPA spioneaza ilegal magistratii, cadrele din penitenciare, detinutii, 2 feb 2005, adevarul.ro, accesat la 19 noiembrie 2010
- ^ Ponta nu-l vrea pe Băsescu suspendat. L-ar dori la penitenciar, 4 iulie 2012, Mircea Marian, Evenimentul zilei, accesat la 6 iulie 2012
|
||||||||