Dinastia macedoneană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Imperiul Roman de Rasarit in 1025, înainte de moartea lui Vasile al II-lea Bulgaroctonul.
Imperiul Roman de Răsărit în 1025, înainte de moartea lui Vasile al II-lea Bulgaroctonul.

Dinastia macedoneană (867–1056) a fost o dinastie de împărați bizantini, întemeiată de Vasile I, după asasinarea împărătului bizantin Mihail III Bețivul. Vasile I îl reneagă pe patriarhul Fotie, printr-un sinod ținut la Constantinopol și restabilește unitatea dintre Roma și Bizanț.

Sub dinastia macedoneană, Imperiul Bizantin redus la Asia Mică, Grecia și Balcani sub efectul invaziilor arabe și menținând doar câteva insulițe în Italia, departe de a fi slăbit, își găsește o noua omogenitate. El cunoaște a doua epocă de aur după veacul lui Iustinian.

Împărații din această dinastie au fost:

Dinastia Macedoneană a avut mai multe ramuri colaterale (ex. Lecapenos) care au fost mai mult sau mai puțin înrudite cu ramura principală.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • LAROUSSE, Cronologia Universală.