Dințat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dentex dentex
Dentex dentex.jpg
Dințatul (Dentex dentex)
Stare de conservare
Stare de conservare: nu a fost încă evaluată
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Infraîncrengătură: Gnathostomata
Supraclasă: Osteichthyes
(neclasificat): Pisces
Clasă: Actinopterygii
Subclasă: Neopterygii
Infraclasă: Teleostei
Supraordin: Acanthopterygii
Ordin: Perciformes
Subordin: Percoidei
Suprafamilie: Percoidea
Familie: Sparidae
Gen: Dentex
Specie: D. dentex
Nume binomial
Dentex dentex
Linnaeus, 1758
Dentex dentex mapa.svg

Dințatul (Dentex dentex) este un pește marin carnivor bentopelagic din ordinul Perciforme, din partea de est a Oceanului Atlantic, Marea Mediterană, Marea Neagră, unde este foarte rar (coastele Anatoliei, litoralul românesc).

Talia variază între 30 și 100 cm. Are corpul alungit, cu linia spatelui arcuită, puternic comprimat lateral și acoperit cu solzi mari, care pe abdomen devin mai mici. Operculul și preoperculul, cu excepția marginilor, sunt acoperite cu solzi mici; partea anterioară a capului este lipsită de solzi; deasupra, capul este învelit cu solzi până la orbite. Botul este alungit, cu gura dispusă orizontal și înarmată cu dinți conici, pe marginea anterioară a maxilei se găsesc, pe lângă dinții conici obișnuiți, patru dinți foarte puternici, iar pe mandibulă se găsesc cinci asemenea dinți. Ochii mari sunt așezați înainte. Au o singură înotătoare dorsală, lungă și cu 10-12 raze spinoase. Înotătoare caudală este puternic excavată, cu lobii ascuțiți, cel superior fiind mai lung ca cel inferior. Înotătoarele pectorale sunt falciforme, lungi, atingând începutul înotătoarei anale sau aproape atingându-l. Înotătoarele ventrale sunt mai scurte, fără a ajunge la anus. Colorația corpului este cenușiu-albăstruie, cu pete negricioase pe spate.

Depune primăvara icre pelagice. Peștii tineri se hrănesc cu plancton, peștii adulți cu alți pești, crustacee și cefalopode. Are importanță economică, este comercializat în stare proaspătă sau congelat.

Pe litoralul românesc a fost întâlnit la Agigea.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Petru Bănărescu, Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși). București, Editura Academiei Republicii Populare România, 1964.
  • George D. Vasiliu, Peștii apelor noastre, București, Edit. Științifică, 1959.
  • S. Cărăușu, Tratat de ihtiologie, București, 1952.
  • L. Lustun, I. Rădulescu, V. Voican, Dicționar piscicol, Editura Ceres, București, 1978.
  • Dan Manoleli, Teodor Nalbant. Viața în Marea Neagră. Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976, 271 p.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Dințat
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Dințat