Dimitrie Țichindeal
| Dimitrie Țichindeal | |
 Dimitrie Țichindeal |
|
| Naștere | 1775 Becicherecu Mic, comitatul Torontal |
|---|---|
| Deces | 20 ianuarie 1818 (43 ani) Timișoara |
| Profesie | preot, scriitor, pedagog |
| Naționalitate |  română |
| Activitatea literară | |
| Specie literară | fabulă, traducere |
modifică  |
|
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Evul mediu |
||
| Curente în literatura română | ||
|
Umanism - Clasicism |
||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română |
||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Dimitrie Țichindeal (n. 1775, Becicherecu Mic - d. 20 ianuarie 1818, Timișoara) a fost un preot, cărturar, fabulist, traducător și militant român pentru emanciparea românilor din Banat.
Cuprins |
Biografie [modificare]
S-a născut în familia preotului Zaharia și a urmat studiile la școlile sârbești din satul natal și din Timișoara, acolo unde s-a familiriazat cu limba sârbă și germană.[1] Odată terminate studiile, devine învățator la Belinț (1794), iar mai apoi la Beregsău și chiar de la Cr. Direcție pentru vizitația școalelor rânduit[2]. După ce termină, în 1802, seminarul teologic din Timișoara se întoarce în satul natal și devine învățător, apoi preot.[1] În 1802 a tipărit la Buda o traducere din limba sârbă după Dositei Obradovici: Sfaturile înțelegerii celei sănătoase prin bine înțeleptul Dositei 0bradovici întocmite iară acum întăia dată întoarse despre limba sârbească și întru acest chip în limba daco-românească așezate, iar în anul 1808 publică alte două traduceri — Adunare de lucruri moralicești de folos și spre veselie, prin Dositei Obradovici întocmită, iară acum în limba daco-românească traduse și Epitomul sau scurte arătări pentru sfânta biserică, pentru veșmintele ei și pentru dumnezeiasca Liturghie care se săvârșește într-însa, așișderea și pentru preotul și slujitorul lui Dumnezeu.[1]
Într-o petiție din 1807, către împăratul Francisc I al Austriei, Țichindeal susținea drepturile românilor din Banat, argumentând vechimea elementului românesc prin vechimea elementului romanic[1] și susținea numirea unui director român peste școlile românești din Banat.
Înființându-se în noiembrie 1812, la Arad, o shoala preparandă sau pedagoghicească a nație românești,[2] Tichindeal a fost numit profesor de învățătura legii sau catihetă.[1]
În 1814 îi apare la Buda Filosoficești și politicești prin fabule moralnice învățături. Acum întâia oară culese și într-acest chip pe limbă românească întocmite... — o traducere după același luminat sârb, Dositei Obradovici. În luna iunie a aceluiași an, este revocat din funcția de profesor, deoarece se afla, împreună cu Moise Nicoară și C. Diaconovici-Loga, în fruntea unei acțiuni pentru numirea unui episcop român la Arad, care ar fi putut sprijini revendicările naționale ale românilor și organiza viața culturală în Banat. Autoritățile îi confiscă fabulele, sub acuzația că s-ar ridica contra constituției împărăției.[1] Totuși, reușește să mai funcționeze la Arad până în iunie 1815. Plângerea înaintată la împărat, la Viena, nu a avut nici o urmare.[2]
Se retrage în satul său natal, iar în 1818, bolnav, se stinge din viață la vârsta de numai 43 de ani, într-un spital din Timișoara. Este îngropat în satul său natal, Becicherecu Mic.
Opera [modificare]
Literar, Țichindeal s-a ocupat de traducerea de texte din limba sârbă în română pentru a promova educarea și emanciparea maselor românești.
Traduce mai ales lucrările marelui iluminist sârb Dositei Obradovici. Traduce și adaptează inclusiv unele fabule de mare circulație, pe care le-a publicat mai târziu, modificate ușor, ca fiind creații proprii. De aceea au o valoare nu atât literară, cât simbolică, fiind adaptate de la viața și obiceiurile sârbilor la realitatea românească.
- Sfaturile înțelegerii celei sănătoase prin bine înțeleptul Dositei 0bradovici întocmite iară acum întăia dată întoarse despre limba sârbească și întru acest chip în limba daco-românească așezate, Buda, 1802, 168 p.
- Adunare de lucruri moralicești de folos și spre veselie, prin Dositei Obradovici întocmită, iară acum în limba daco-românească traduse, Buda, 1808, XXIV + 104 p.
- Epitomul sau scurte arătări pentru sfânta biserică, pentru veșmintele ei și pentru dumnezeiasca Liturghie care se săvârșește într-însa, așișderea și pentru preotul și slujitorul lui Dumnezeu.
- Prin scurte întrebări și răspunsuri .... Buda, 1808, XIV + 80 p. (traducere după o lucrare a lui Dionisie Novacovici);
- Filosoficești și politicești prin fabule moralnice învățături. Acum întâia oară culese și într-acest chip pe limbă românească întocmite..., Buda, 1814, cu 160 fabule (ed. a II-a,a librarului Iosif Romanov si prefatata de I. Heliade Rădulescu, București 1838; ed. a III-a, de pr. I. Rusu, Arad, 1885; O ediție îngrijită și prefațată de Virgil Vintilescu, Timișoara, 1975).
- Arătare despre starea acestor noao întroduse sholasticești instituturi ale nației românești, sârbești și grecești, Buda, 1813, 62 p.
- Îndreptări moralicești tinerilor foarte folositoare, Buda, 1813, 74 p. (lucrări originale)
- În manuscris, câteva lucrări teologice: Despre sărbători, Dogmaticeasca teologie sau cuvântare de Dumnezeu a pravoslavnicei mărturisiri a Răsăritului, Păstoreasca teologie sau învățăturii despre datoriile preoțești, Catehismul, litoria bisericească
- Fabule și moralnice învățături
In memoriam [modificare]
- În satira Epigonii, Mihai Eminescu l-a numit „Țichindeal, gură de aur”.
- Liceul pedagogic din Arad îi poartă numele, având un bust al lui Țichindeal ridicat în curte.
- În municipiile București, Arad și Timișoara sunt străzi care îi poartă numele.
Bibliografie [modificare]
- Predescu, L., Enciclopedia României Cugetarea, p. 849, Editura Saeculum, București, 1999, ISBN 973-9399-03-7.
- Romano, C., Iosif Romanov-librar;editor și tipograf din București în prima jumatate a secolului al-XIX-lea în „Anuarul Arhivelor Municipiului București”, nr. 1, 1996.
- Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, Ediția a II-a, Editura Academiei și Editura GUNIVAS, 2008, p. 892-893.
- Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1941, p. 80
- Fabule și moralnice învățături, ediție îngrijită și prefațată de Virgil Vintilescu, Editura Facla - 1975.
Referințe [modificare]
Legături externe [modificare]
- Banaterra.eu - Dimitrie Țichindeal
- Oameni uitați - Țichindeal, preotul traducător, 3 august 2006, Evenimentul zilei - ediția de Vest
- Dicționarul Teologilor Români - Dimitrie Țichindeal
