Dietrich de Meissen
| Dietrich | |
| Margraf de Meissen | |
 Dietrich I de Meissen (piatră funerară, c. 1692) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1162[1]  |
| Decedat | (59 de ani)[1] |
| Înmormântat | Mănăstirea Altzella[*] |
| Părinți | Otto al II-lea de Meissen Hedviga de Ballenstedt[*] |
| Frați și surori | Albert I de Meissen Adelheid von Meißen[*] |
| Căsătorit cu | Jutta de Turingia (din ) |
| Copii | Henric al III-lea de Meissen Dietrich al II-lea de Meissen[*][2] Hedviga de Meissen[*] Heinrich von Meißen[*][2] Otto von Meißen[*][2] Conrad von Meißen[*][2] Sophie von Meißen[*][2][3] Jutta von Meißen[*][2] |
| Ocupație | margraf |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | margraf de Meissen[*] (–) Margrave of Lusatia[*] (–) |
| Familie nobiliară | Casa de Wettin |
Modifică date / text  | |
Dietrich I sau Theodoric I, supranumit cel Asuprit (n. 11 martie 1162 – d. 18 februarie 1221) a fost margraf de Meissen din 1198 și margraf de Luzacia, sub numele Dietrich al III-lea, din 1210 (în germană Lausitz).
Biografie[modificare | modificare sursă]
Dietrich a fost cel de al doilea fiu al margrafului Otto al II-lea de Meissen cu Hedviga de Brandenburg. Dietrich s-a aflat în conflict cu fratele său mai tânăr, Albert cel Bătrân, ca urmare a faptului că mama sa îl convinsese pe Otto să modifice succesiunea, astfel încât Dietrich să primească titlul de margraf de Meissen, iar Albert pe cel de margraf de Weißenfels. Albert l-a capturat pe tatăl său pentru a-l sili să revină asupra deciziei în favoarea sa. După ce Otto a fost eliberat ca urmare a intervenției împăratului Frederic I Barbarossa, disputa a reizbucnit în 1190. Albert a reintrat în posesia Mărcii de Meissen preluându-l de la fratele său. Dietrich a încercat să recapete controlul asupra margrafiatului cu sprijinul landgrafului Herman I de Turingia, cu a cărui soră se căsătorise. În 1195 Albert a plecat într-un pelerinaj în Palestina.[4]
După moartea lui Albert, survenită în 1195, în lipsa unor moștenitori direcți ai acestuia, Meissen, cu bogatele sale mine, a fost preluat de împăratul Henric al VI-lea de Hohenstaufen, ca feudă a Sfântului Imperiu Roman. În cele din urmă, Dietrich a reintrat în posesia moștenirii sale, la doi ani după moartea lui Henric.
În timpul luptei pentru putere în imperiul romano-german dusă între Filip de Suabia și Otto de Braunschweig, Filip i-a acordat din nou lui Dietrich stăpânirea asupra mărcii de Meissen. După acel moment, Dietrich s-a aflat în tabăra lui Fillip, rămânând fidel familiei Hohenstaufen chiar și după ce Filip a fost asasinat în 1208.
Dietrich a fost atras în dispute cu cetățenii orașului Leipzig și cu nobilimea din Meißen. După un asediu inutil al orașului Leipzig în 1217, el a fost de acord să treacă la negocieri, însă imediat după aceea a ocupat orașul prin vicleșug, i-a distrus zidurile și a construit trei castele în interiorul cetății, în care au staționat trupele sale.[4]
Margraful Dietrich I a murit în 18 februarie 1221, probabil otrăvit de medicul său, instigat de cetățenii orașului Leipzig și de nobilimea nemulțumită. El a lăsat în urmă o văduvă, Jutta de Turingia, fiica landgrafului Herman I de Turingia. Unii dintre copiii lor se stinseseră deja din viață.[4]
Căsătorie și descendenți[modificare | modificare sursă]
Dietrich a fost căsătorit cu Iutta de Turingia (1184–1235), fiica landgrafului Hermann I de Turingia. Unii dintre copiii lui Dietrich au murit tineri, însă existența a opt dintre ei este atestată documentar:
- Hedviga (d. 1249) căsătorită cu contele Dietrich al V-lea de Cleve (n. 1185 – d. 1260);
- Otto (d. înainte de 1215);
- Sofia (d. 1280) căsătorită cu contele Henric de Henneberg-Schleusingen (d. 1262);
- Conrad (fiu nelegitim), călugăr la Mănăstirea Petersberg din Erfurt;
- Iutta;
- Henric cel Ilustru (n.c. 1215 – d. 1288), 1221 margraf de Meissen și Luzacia, din 1247 și conte palatin de Saxonia și landgraf de Turingia;
- Dietrich (fiu nelegitim, n.c. 1190 – d. 1272), episcop de Naumburg;
- Heinrich (fiu nelegitim, d. 1259), prevost al Catedralei din Meissen.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Système universitaire de documentation
- ^ a b c d e f The Peerage
- ^ Genealogics
- ^ a b c Heinrich Theodor Flathe: Dietrich der Bedrängte. In: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB). Volume 5, Duncker & Humblot, Leipzig 1877, p. 186-187 de
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Helga Wäß: Die Figurengrabplatte Dietrichs von Meißen. În: Helga Wäß: Form und Wahrnehmung mitteldeutscher Gedächtnisskulptur im 14. Jahrhundert. vol. 2: Katalog ausgewählter Objekte vom Hohen Mittelalter bis zum Anfang des 15. Jahrhunderts., Berlin 2006, ISBN 3-86504-159-0, p. 30 și categ. nr. 8 pp. 27-30.