Deus ex machina (teatru)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Deus ex machina (în limba latinǎ) semnifica iniţial apariţia unui zeu pe o maşină, un soi de cărucior din lemn, în timpul tragediilor antice greceşti. În teatrul lui Euripide exista un personaj care rostea prologul (de regulă o zeitate), expunând acţiunea anterioară, uneori un rezumat al piesei, conferind credibilitate şi dezambiguizând firul acţiunii. Tot zeii erau cei care anunţau, la sfârşitul piesei, viitorul personajelor. (vezi Friedrich Nietzsche - Naşterea tragediei din spiritul muzicii). Ulterior, tot la Roma, expresia şi-a lărgit sensul şi a început să desemneze orice rezolvare bruscă a unui conflict, prin intervenţia proniei divine. În prezent expresia este folosită cu acest sens mai larg.
