Denis Buican
Denis Buican (n. 21 decembrie 1934) este un scriitor bilingv, biolog, filosof și istoric al științelor român.
Cuprins |
Date biografice [modificare]
Denis Buican s-a născut la 21 decembrie 1934 în București, fiind fiul lui Dumitru Peligrad, boier și filantrop din Mărginimea Sibiului. Pionier al radiogeneticii din România (primele sale studii referindu-se la influența electricității asupra plantelor), inginer agronom (1956), doctor în genetică (1961), apoi cercetător științific și cadru didactic universitar la București, Denis Buican a combătut teoriile lui Lîsenko ce fuseseră impuse fostelor democrații populare, începând din anul 1948. În prima sa carte - publicată în limba română în 1969 - Biologie generală, genetică și ameliorare, Denis Buican nu ezită să atace teoria oficială a lui Lîsenko.
Dorind să scape de dictatura comunistă din România, Denis Buican se instalează la Paris în 1969, cu ocazia participării sale la un congres internațional. Naturalizat francez în 1972, el se consacră unor ample studii în calitate de istoric și de filosof al științelor. Acestea s-au materializat în primul rând într-o teză de doctorat de Stat (1983), intitulată Istoria geneticii și evoluționismului în Franța, teză ce reprezintă o premieră absolută în materie de istorie veritabilă a acestei științe, realizată în Franța. În cadrul ei, Denis Buican demonstrează modul în care neolamarckism-ul - pe atunci dominant în Franța - a împiedicat dezvoltarea geneticii pe parcursul primei jumătăți a secolului al XX-lea. În 1989, cartea lui Denis Buican intitulată Revoluția evoluției a obținut un Mare Premiu al Academiei Franceze. În 1997, prezidează secția Biologie și științe medicale a celui de-al XX-lea Congres international de Istorie a Științelor (Liège). Profesor de istorie a științelor la Universitatea Paris X-Nanterre timp de două decenii (1983-2003) din Franța, Denis Buican este autorul unei noi teorii a evoluției, teoria sinergică a evoluției, care completează și reactualizează teoria sintetică dezvoltată prin anii 1940. El este și autorul unei noi teorii a cunoașterii, biognoseologia.
Scriitor de limbă română și franceză, Denis Buican a publicat și câteva volume de poezii, toate demonstrând o sensibilitate originală, apropiată de cea care rezultă din operele scriitorilor Mihai Eminescu, Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Obsedate de ideea neantului, aceste poezii scurte, dar foarte dense, deschid perspectiva unui univers ce amintește cititorului de cel al filosofilor Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, Friedrich Nietzsche și Emil Cioran.
În domeniul educației, Denis Buican pledează pentru o veritabilă meritocrație, bazată pe selecționarea selecționatorilor, respectarea valorii individuale și egalitatea șanselor :
Publicații [modificare]
Unele lucrări figurând în lista ce urmeză au fost traduse în limba română și publicate în România, după 1990.
Epistemologie și istoria științelor [modificare]
- Biologie generală, genetică și ameliorare (în colaborare cu Bogdan Stugren), București, Editura didactică și pedagogică, 1969.
- L'Explosion biologique, La Garenne-Colombes, Editions de l'Espace européen, 1991.
- L'Épopée du vivant. L'évolution de la biosphère et les avatars de l'homme, Paris, Frison-Roche, 2003.
Eseuri [modificare]
- Dracula et ses avatars de Vlad l'Empaleur à Staline et Ceaucescu, La Garenne-Colombes, Editions de l'Espace européen, 1991.
Opere literare [modificare]
- Mamura, Editura Demiurg, 1993.
Fotografii [modificare]
Note [modificare]
- ^ extras din cartea L'université, vache folle et sacrée de la République , Paris, F.-X. de Guibert, 2004, p. 127.
