Denis Buican

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Denis Buican (n. 21 decembrie 1934) este un scriitor bilingv, biolog, filosof și istoric al științelor român.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Denis Buican s-a născut la 21 decembrie 1934 în București, fiind fiul lui Dumitru Peligrad, boier și filantrop din Mărginimea Sibiului. Pionier al radiogeneticii din România (primele sale studii referindu-se la influența electricității asupra plantelor), inginer agronom (1956), doctor în genetică (1961), apoi cercetător științific și cadru didactic universitar la București, Denis Buican a combătut teoriile lui Lîsenko ce fuseseră impuse fostelor democrații populare, începând din anul 1948. În prima sa carte - publicată în limba română în 1969 - Biologie generală, genetică și ameliorare, Denis Buican nu ezită să atace teoria oficială a lui Lîsenko.

Dorind să scape de dictatura comunistă din România, Denis Buican se instalează la Paris în 1969, cu ocazia participării sale la un congres internațional. Naturalizat francez în 1972, el se consacră unor ample studii în calitate de istoric și de filosof al științelor. Acestea s-au materializat în primul rând într-o teză de doctorat de Stat (1983), intitulată Istoria geneticii și evoluționismului în Franța, teză ce reprezintă o premieră absolută în materie de istorie veritabilă a acestei științe, realizată în Franța. În cadrul ei, Denis Buican demonstrează modul în care neolamarckism-ul - pe atunci dominant în Franța - a împiedicat dezvoltarea geneticii pe parcursul primei jumătăți a secolului al XX-lea. În 1989, cartea lui Denis Buican intitulată Revoluția evoluției a obținut un Mare Premiu al Academiei Franceze. În 1997, prezidează secția Biologie și științe medicale a celui de-al XX-lea Congres international de Istorie a Științelor (Liège). Profesor de istorie a științelor la Universitatea Paris X-Nanterre timp de două decenii (1983-2003) din Franța, Denis Buican este autorul unei noi teorii a evoluției, teoria sinergică a evoluției, care completează și reactualizează teoria sintetică dezvoltată prin anii 1940. El este și autorul unei noi teorii a cunoașterii, biognoseologia.

Scriitor de limbă română și franceză, Denis Buican a publicat și câteva volume de poezii, toate demonstrând o sensibilitate originală, apropiată de cea care rezultă din operele scriitorilor Mihai Eminescu, Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Obsedate de ideea neantului, aceste poezii scurte, dar foarte dense, deschid perspectiva unui univers ce amintește cititorului de cel al filosofilor Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, Friedrich Nietzsche și Emil Cioran.

În domeniul educației, Denis Buican pledează pentru o veritabilă meritocrație, bazată pe selecționarea selecționatorilor, respectarea valorii individuale și egalitatea șanselor :

„O societate simultan echitabilă și performantă are nevoie de un sistem de învățământ selectiv și chiar micro-selectiv capabil să ofere fiecăruia, din fragedă copilărie până la senectute, posibilitatea de-a se dezvolta fără nici-o discriminare, pe criterii sociale, rasiale, religioase, etc., în limitele patrimoniului său ereditar[1]

Publicații[modificare | modificare sursă]

Unele lucrări figurând în lista ce urmeză au fost traduse în limba română și publicate în România, după 1990.

Epistemologie și istoria științelor[modificare | modificare sursă]

  • Biologie generală, genetică și ameliorare (în colaborare cu Bogdan Stugren), București, Editura didactică și pedagogică, 1969.
  • L'Éternel Retour de Lyssenko, Paris, Copernic, 1978.
  • Histoire de la génétique et de l'évolutionnisme en France, Paris, PUF, 1984.
  • La Génétique et l'Évolution, Paris, PUF, Que sais-je?, 1986.
  • Génétique et Pensée évolutionniste, Paris, SEDES, 1987.
  • Darwin et le Darwinisme, Paris, PUF, Que sais-je?, 1987.
  • Lyssenko et le Lyssenkisme, Paris, PUF, Que sais-je?, 1988.
  • La Révolution de l'évolution, Paris, PUF, 1989.
  • L'Explosion biologique, La Garenne-Colombes, Editions de l'Espace européen, 1991.
  • Mendel et la Génétique d'hier et d'aujourd'hui, Paris, Critérion, 1993.
  • Biognoséologie. Évolution et révolution de la connaissance, Paris, Kimé, 1993.
  • Jean Rostand, le patriarche iconoclaste de Ville d'Avray, Paris, Kimé, 1994.
  • Histoire de la biologie. Hérédité-Evolution, Paris, Nathan, 1994.
  • Évolution de la pensée biologique, Paris, Hachette, 1995.
  • L'Évolution aujourd'hui, Paris, Hachette, 1995.
  • Éthologie comparée, Paris, Hachette, 1995.
  • L'Évolution, la grande aventure de la vie, Paris, Nathan, 1995.
  • L'Évolution et les théories évolutionnistes, Paris, Masson, 1997.
  • Dictionnaire de biologie. Notions essentielles, Paris, Larousse, 1997.
  • L'Épopée du vivant. L'évolution de la biosphère et les avatars de l'homme, Paris, Frison-Roche, 2003.
  • Le Darwinisme et les évolutionnismes, Paris, Frison-Roche, 2005.
  • L'Odysée de l'évolution, Paris, Ellipses, 2008
  • Mendel dans l'histoire de la génétique, Paris, Ellipses, 2008
  • Darwin dans l'histoire de la pensée biologique, Paris, Ellipses, 2008

Eseuri[modificare | modificare sursă]

  • Dracula et ses avatars de Vlad l'Empaleur à Staline et Ceaucescu, La Garenne-Colombes, Editions de l'Espace européen, 1991.
  • Les métamorphoses de Dracula. L'histoire et la légende, Paris, Le Félin, 1993.
  • L'Université : vache folle et sacrée de la République, Paris, François-Xavier de Guibert, 2004.

Opere literare[modificare | modificare sursă]

  • Arbre seul, Paris, Pierre-Jean Oswald, 1974.
  • Lumière aveugle, Paris, Editions Saint-Germain-des-Prés, 1976.
  • Mamura, Editura Demiurg, 1993.

Fotografii[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ extras din cartea L'université, vache folle et sacrée de la République , Paris, F.-X. de Guibert, 2004, p. 127.

Legături externe[modificare | modificare sursă]