Defenestraţiile de la Praga
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Defenestraţia (aruncarea pe geam) de la Praga se poate referi la unul dintre cele două evenimente separeate din istoria Boemiei, unul din 1419, iar cel de-al doilea din 1618, deşi termenul este mai des folosit în legătură cu ultimul incident. Amândouă evenimentele au fost elementele de început a unor conflicte prelungite în Boemia şi regiunea înconjurătoare.
Cuprins |
[modifică] Prima defenestraţie de la Praga
Prima defenestraţie de la Praga a dus la uciderea a şapte membri ai consiliului orăşenesc de către o mulţime de husuţi radicali cehi. Incidentul a avut loc pe 30 iulie 1419. Jan Želivský, un preot husit de la Biserica Fecioarei Maria a Zăpezilor, şi-a condus congregatia într-o procesiune pe străzile Pragăi spre Primăria oraşului, Novoměstská radnice. Consilierii orăşeneşti au refuzat să-i elibereze pe prizonierii husiţi, iar un consilier antihusit a aruncat cu o piatră spre protestatari. Mulţimea înfuriată a luat cu asalt primăria şi i-a aruncat pe membrii consiliului orăşenesc pe ferestre, aceştia prăbuşind-se pe suliţele mulţimii înarmate aflate în stradă.
Procesiunea a fost un rezultatul creşterii nemulţumirilor oamenilor de rând faţă de inegalităţile dintre ţărani pe de-o parte şi clerul catolic şi aristrocraţi pe de alta. Aceste nemulţumiri au fost combinate cu combinate cu sentimentele naţionaliste în creştere şi cu o tot mai importantă influenţă a predicatorilor "radicali" (precum era Jan Želivský, care considerau că statutul bisericii catolice din acel moment era de-a dreptul eretic. Aceşti predicatori îşi îndemnau congregaţiile la acţiune imediată, inclusiv la revoltă armată, pentru a combate toate nedreptăţile şi îndepărtarea de la adevărata credinţă creştină.
Prima defenestraţia a fost astfel punctul de cotitură în dezvoltarea mişcării husite, marcând momentul în care s-a renunţat la negocieri şi s-a trecut la acţiuni violente. Această acţiune este considerată ca evenimentului declanşator al războaielor Husite, care au durat până în 1436.
[modifică] A doua defenestraţie de la Praga
A doua defenestraţie de la Praga a fost un eveniment care a avut loc în 1618, la începutul războiului de treizeci de ani.
O parte a aristocraţiei din Boemia s-a revoltat ca urmare a alegerii în 1617 a lui ducelui catolic de de Styria, Ferdinand, ca Rege al Boemiei pentru a-i urma la tron împăratului Matthias al Sfântului Imperiu Roman. În 1617, oficialii catolici au ordonat oprirea construcţiei unor capele protestante pe terenuri pe care clericii catolici le revendicau ca aparţinându-le de drept. Protestanţii, care considerau aceste terenuri ca fiind sub jurisdicţia regelui, nu a Bisericii Catolice, au considerat acţiunea mai sus-amintită ca o violare a dreptului la libertate religioasă garantată de "Scrisoarea Maiestăţii" emisă de împăratul Rudolf al II-lea în 1609. Protestanţii s-au temut ca Ferdinand, un catolic ferm, va revoca toate drepturile protestanţilor de îndată ce avea să se urce pe tronul imperial.
Pe 23 mai 1618, o adunare a protestanţilor prezidată de contele Thurn, au judecat doi guvernatori imperiali, Wilhelm Grav Slavata (1572–1652) şi Jaroslav Borzita Graf Von Martinicz (1582–1649), pentru încălcarea libertăţii religioase garantate de "Scrisoarea Maiestăţii". Cei doi au fost găsiţi vinovaţi. Cei doi, împreună cu secretarul lor Philip Fabricius, au fost aruncaţi pe ferestrele Cancelariei Boemiei. Cei trei au căzut pe o grămadă mare de gunoi de grajd şi au scăpat nevătămaţi. Philip Fabricius a fost mai târziu înnobilat de împărat, care i-a acordat titlul "von Hohenfall" (aproximativ "al Căderii de Sus").
Oficialii imperiali catolici au pretins că cei trei au supraviţuit datorită protecţiei îngerilor păzitori, apărători ai cauzei drepte catolice. Pamfletiştii protestanţi au afirmat că supravieţuirea celor trei a fost datorată mai degrabă baligii de cal decât îngerilor păzitori.
[modifică] Alte "defenestraţii"
De-a lungul istoriei Pragăi au avut loc mai multe "defenestraţii", dar ele nu sunt cunoscute cu numele de "defenestraţiile de la Praga" precum mai faimoasele evenimente din 1419 şi 1618.
Strict din punct de vedere cronologic, a doua defenestraţie din Praga s-a petrecut pe 24 septembrie 1483, când şapte consilieri orăşeneşti au fost ucişi, iar trupurile lor au fost aruncate pe fereastră din turnurile primăriei.
Uneori se foloseşte termenul de a treia defenestraţie de la Praga pentru un eveniment care este astfel denumit în mod impropriu[1] şi care descrie moartea lui Jan Masaryk (10 martie 1948), care a fost găsit mort sub ferestra băii clădirii Ministerului Afacerilor Externe al Cehoslovaciei. Comuniştii cehoslovaci au fost bănuiţi că l-au asasinat pe pMasaryk
[modifică] Note
- ^ Johnston, Ian. "Some Introductory Historical Observations"
[modifică] Bibliografie
Henry Frederick Schwarz, The Imperial Privy Council in the Seventeenth Century, Harvard University Press, 1943, vol. LIII al Harvard Historical Studies, pag. 344–347.
