Declaraţia de la Moscova

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Declaraţia de la Moscova a fost semantă în timpul Conferinţei de la Moscova pe 30 octombrie 1943. Denumirea oficială a declaraţiei este „Declaraţia celor patru naţiuni asupra securităţii generale”. Actul a fost semnat de miniştrii de externe ai Statelor Unite ale Americii, Uniunii Sovietice, Chinei şi Regatului Unit. Declaraţia are patru secţiuni destincte.

Cuprins 1 Declaraţia celor patru naţiuni unite 2 Declaraţia cu privire la Italia 3 Declaraţia cu privire la Austria 4 Declaraţia cu privire la atrocităţi 5 Note

[modifică] Declaraţia celor patru naţiuni unite

În secţiunea Declaraţia celor patru naţiuni unite, guvernele Statelor Unite, Regatului Unit, Uniunii Sovietice şi Chinei, în conformitate cu prevederile Declaraţiei Naţiunilor Unite din inauarie 1942 şi ale declaraţiilor următoare, afirmau angajamentele lor pentru continuarea ostilităţilor împotriva Puterilor Axei cu care respectivele state se aflau în război, până când sus-numitele puteri ar fi depus armele pe bazele capitulării necondiţionate. Cele patru guverne recunoşteau necesitatea înfiinţării cât mai repede cu putinţă a unei organizaţii internaţionale bazate pe pricipiile suveranităţii egale ale statelor iubitoare de pace şi declarau sus-numita organizată deschisă tuturor statelor care să corespundă acestei condiţii, indiferent de mărime, în scopul menţinerii păcii şi securităţii internaţionale (ONU).

[modifică] Declaraţia cu privire la Italia

În secţiunea Declaraţia cu privire la Italia, miniştrii de externe american, britanic şi sovietic declarau că fascismul şi influenţa lui trebuie distruse complet şi că poporului italian îi trebuie oferită şansa să-şi aleagă guvernul şi restul instituţiilor statului pe bazele pricipiilor democratice.

[modifică] Declaraţia cu privire la Austria

În secţiunea Declaraţia cu privire la Austria, miniştrii de externe american, britanic şi sovietic declarau că anexarea ţării de către Germania Nazistă (Anschluss) era nulă şi neavenită. Declaraţia afirma necesitatea restabilirii statului austriac independent după victoria aliată împotriva Germaniei.

[modifică] Declaraţia cu privire la atrocităţi

Secţiunea finală a Declaraţiei de la Moscova intitulată Declaraţia cu privire la atrocităţi a fost semantă de preşedintele american Franklin D. Roosevelt, prim-ministrul britanic Winston Churchill şi premierul sovietic Iosif Vissarionovici Stalin. Ei declarau că există dovezi clare ale atrocităţilor, masacrelor şi execuţiilor cu sânge rece în masă făptuite de forţele hitleriste în numeroase dintre ţările pe care le-au cucerit şi din care erau alungate treptat. Germanii vinovaţi de aceste crime trebuiau arestaţi şi trimişi în statele mai înainte numite, unde trebuiau judecaţi de popoarele pe care le-au asuprit. În cazul germanilor ale căror crime nu puteau fi localizate concret din punct de vedere geografic, ei trebuiau judecaţi şi condamnaţi printr-o decizie comună a guvernelor Aliaţilor.

Declaraţia cu privire la atrocităţi a fost concepută în principal de Winston Churchill^[1] şi a dus la formarea Comisia Europeană Consultativă care avea să conceapă principiile după care urma să funcţioneze Tribunalul Militar Internaţional pentru judecarea pricipalilor criminali de război.

[modifică] Note