Încă din prima jumătate a secolului al XIII-lea exista o bazilică romanică cu cor pătrat și absidă semicirculară, cu trei nave, dar fără clopotniță. Evenimentele istorice ce aveau să urmeze, precum și schimbarea tehnicii de război, in special răspândirea armelor de foc, au impus construirea a două turnuri de apărare.
Ca toate bisericile săsești din sudul Transilvaniei, și cea de la Dealu Frumos a fost înconjurată de o incintă, având forma rectangulară, care datează de la începutul secolului al XVI-lea. O dată cu mărirea numărului de locuitori, incinta a fost lărgită și a mai fost ridicat un turn cu cinci laturi, care, undeva sub streașină, adăpostește mai multe inscripții printre care și anul 1522.
Localități care au aparținut până în 1876 de „Scaunul Cincului”, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare al sașilor transilvăneni, numit „Șapte scaune” și care a fost înglobat din 1486 în „Universitatea Săsească”.
Date preluate de la Sursa 1 și Sursa 2 — T.Nägler în „Așezarea sașilor în Transilvania”, București, Editura Kriterion, 1992, pg.228, listă aparținând lui G.E.Müller.