Date personale

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Datele personale reprezintă acele informații privind o persoană fizică identificată sau identificabilă. Cele mai cunoscute astfel de informații sunt reprezentate de nume, prenume, data nașterii, codul numeric personal, adresa, numărul de telefon, etc. Legislația românească, ca de altfel și legislația europeană are prevederi foarte stricte cu privire la modul de stocare și procesare a datelor personale ale cetățenilor Uniunii Europene.

Conform legii, accesul la datele personale ale unei persoane este protejat. În cazul copiilor minori, părinții și tutorii legali pot să acceseze datele personale ale minorilor

Regulamentul UE privind protecția datelor (UE) 2016/679 ("GDPR") este un regulament al legislației UE privind protecția datelor și viața privată a tuturor persoanelor din Uniunea Europeană (UE) și Spațiul Economic European (SEE). Se referă, de asemenea, la exportul de date cu caracter personal în afara zonelor UE și SEE.

Definiția datelor personale[modificare | modificare sursă]

Datele personale sunt definite de GDPR ca orice informații ce privesc o persoană fizică identificată sau identificabilă. GDPR nu oferă o listă a datelor cu caracter personal, doar criterii pentru a putea stabili, de la caz la caz, dacă o anumită informație este o dată cu caracter personal[1].

Știința criminalistică[modificare | modificare sursă]

În știința criminalistică, în special în identificarea și urmărirea penală a infractorilor, informațiile de identificare personală sunt esențiale pentru stabilirea probelor în cadrul procedurilor penale[2][3]. Infractorii se pot strădui foarte mult pentru a evita să lase în urmă orice informație personală.

Securitatea personală[modificare | modificare sursă]

Datele cu caracter personal reprezintă o componentă esențială a identității online și pot fi exploatate de către indivizi. De exemplu, datele pot fi modificate și utilizate pentru a crea documente false, pentru a intra în conturile de e-mail și în convorbirile telefonice sau pentru a urmări persoane, așa cum s-a întâmplat în 2019 cu un client al operatorului de telefonie mobilă EE din Regatul Unit.

În cazul hackerului 23andMe din 2023, hackerii au obținut acces la informații personale colosale ale 6,9 milioane de utilizatori, inclusiv arbori genealogici, ani de naștere și locații geografice[4].

O altă categorie poate fi denumită furt de identitate financiară[5], care presupune, de obicei, furtul de informații despre conturi bancare și carduri de credit și apoi utilizarea sau vânzarea acestora[6].

Datele personale pot fi, de asemenea, folosite pentru a crea identități online false, inclusiv conturi și profiluri false (ceea ce poate fi numit clonare de identitate sau fraudă de identitate) pentru a facilita colectarea de date de la alți utilizatori de către celebrități[7]. Chiar și persoanele fizice pot fi vizate, în special pentru uz personal (acest lucru este cunoscut mai frecvent sub numele de sockpuppetry).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ruxandra Sava. „Regulamentul GDPR. Ce sunt datele cu caracter personal?”. 
  2. ^ „What is Forensic Investigation? A Comprehensive Guide to Crime Scene Investigation”. financialcrimeacademy.org. Accesat în . 
  3. ^ „Crime”. www.britannica.com. Accesat în . 
  4. ^ „DNA companies should receive severe penalties for losing our data”. techcrunch.com. Accesat în . 
  5. ^ „Is It Safe? Protecting Your Computer, Your Business, and Yourself Online”. books.google.com. Accesat în . 
  6. ^ „Card data of 20,000 Pakistani bank users sold on dark web: report”. www.databreaches.net. Accesat în . 
  7. ^ „Fake identities in social media: A case study on the sustainability of the Facebook business model”. link.springer.com. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]