Daniel-Silvian Petre

DANIEL - SILVIAN PETRE
Date personale
Născut	30 noiembrie 1968 (55 de ani)
Căsătorit cu	Mădălina Ghițescu
Copii	David Petre, născut 2015 Daniel-Silvian Petre in concert .
Naționalitate	română
Ocupație	jurnalist, cantautor, muzician, poet

Daniel-Silvian Petre (n. 30 noiembrie 1968, Timișoara) este un poet, prozator, publicist și muzician român, cunoscut mai ales ca solist al trupei de blues-rock Survolaj, trupă care, în prima parte a anilor ’90, s-a impus atenției publicului nu doar prin stilul muzical inconfundabil, ci și prin textele de calitate. Daniel-Silvian Petre debutează editorial în anul 1996, cu volumul de poezii Overdose. Înființează trupa grunge Chin. După o pauză de mai bine de zece ani, reunește în 2007, pentru scurtă vreme, trupa alături de care a intrat în istoria rockului autohton, Survolaj, iar în 2008 publică cel de-al doilea volum de poezii, Napalm d'Or. Între 2009 și 2012, își cântă poeziile împreună cu Emil Kindlein (Petre & Kindlein), Acoustica, alături de care câștigă Marele Trofeu al Festivalului Național de Muzica Folk Om bun (2009). În 2012, Daniel-Silvian Petre a publicat cel de-al treilea volum de poezii, Peace Off. Din 2013 este căsătorit cu Mădălina Ghițescu, actriță. Împreună au un copil, David Petre, născut în 2015. În 2020, apare în varianta electronică, Antologia de autor, Las Begas Blues (scrieri alese).

Activitate literară

Apariții editoriale

• Overdose, Marineasa, 1996
• Zona, Marineasa (volum colectiv), 1996
• Overdose, Liternet, ediție electronică, 2002
• Overdose, Marineasa, 2007, ediția a II-a
• Napalm d'Or, Brumar, 2008
• Peace Off, Blumenthal, 2012
• Top T Buzău, Festivalul Rezistenței Rock, volum coordonat de Nelu Stratone , Editura Casa de Pariuri Literare, București, 2016
• Pălăria Bănățeană , Aforisme, Antologie de Goran Mrakici, Uniunea Sârbilor din România, Timișoara, 2019
• Las Begas Blues, (scrieri alese), Antologie de autor, ediție electronică, https://dspetre.wordpress.com/, 2020

Poezii în Antologii

• " Cele mai frumoase poezii ale anului" , Antologie de Alexandru Petria, Editura Adenium, 2014
• "Sticle pentru minte, inimă și literatură" , Antologie de Ion Barbu și Mihai A. Barbu , Editura Charmides, 2016
• "Peisaj în devenire. O panoramă a poeziei din Banat", Antologie de Marian Oprea, Editura Brumar, Timișoara, 2017
• "Piper, scorțișoară, dafin, vanilie" , Antologie de Marian Oprea, Editura Brumar, Timișoara, 2013
• "Bijuterii din Piața Abundenței. Poeți ai generației '90 din Banat" , Antologie de Marian Oprea, Editura Brumar, Timișoara, 2011
• " Sexul frumos. Poezii de dragoste" , Antologie de Marian Oprea, Editura Brumar, 2015
• Revista Europa, an 4/2, Novi Sad, antologator Pavel Gătăianțu, 2011

Activitate editorială

• Editor al Editurii Blumenthal, București

• Nicu Vladimir, " Lucrătorul ostenit" , Volum și CD, Editura Blumenthal, 2009
• Goran Mrakici, " Punk Reqviem" , Editura Blumenthal, 2015
• "Mai am un singur Doors" , Antologie de poezie patriotică contemporană, Editura Blumenthal, 2010
• "Interviuri Rock 2" , Radu Lupașcu, Editura Blumenthal, 2012
• "Carte de citire" , Anca Mizumschi, Editura Blumenthal, 2012

Referințe critice

• Mircea Mihăieș
• Depresive, revoltate, fascinate de propria lor combustie anarhică, versurile lui Daniel - Silvian Petre detonează straniu precum un ceasornic biologic al disperării. Narcis postmodern, poetul își contemplă ironic unicitatea, imaginînd feerii barbare, ritmînd cinic un scenariu al perdiției. El nu-și refuză, însă deliciile unei nevroze livrești, atent ținută sub control, strivită între lehamite și tristețe. Indecizia - atîta cîtă e - aparține unui pantheist sardonic, "suspect de iubire", pervers contemplativ, la care eșecul e prima treaptă a intrării în tunelul multiform al poeziei. Lirismul lui Daniel-Silvian Petre e masca unei măști - punctul secret al întîlnirii disperării sale reale cu aproape comica furie a dublului său. OVERDOSE, 1996
• Cornel Ungureanu, Un furios pentru toate anotimpurile
• Daniel-Silvian Petre are un trecut de cîntăreț rock, ehehe, și ce trecut, îmi spune prietenul meu Umanschi, ce trecut! Robert Șerban își amintește de spectacolele de stradă ale "Survolajului", formație condusă de poet. Acum Daniel-Silvian Petre are altă formație și, probabil, alți fani. Debutanții timișoreni au trecut, de obicei, prin cenaclurile literare, au un stagiu, mai lung sau mai scurt, prin publicațiile culturale. Au citit, citesc literatură, se acomodează cu întîmplările vieții literare. Cîntărețul are doar exercițiul scenei: jocul, partitura care îl exprimă și căreia, prin prezența lui, îi dă sens. Cînd scriu joc, scenă (ș.a.m.d.) pot da impresia că Daniel-Silvian Petre e autorul unui spectacol care, inevitabil, își are frivolitatea sa. Nimic mai puțin frivol decît spectacolul nașterii, al morții și al iubirii în poezia lui. Joc înseamnă pentru el chiar faptul de a fi, împărțit (via Gadamer) între a juca și a fi jucat. Între a juca și a fi jucat se desfășoară o existență dominată de inerție și moarte: "Cuvintele pe care le vedeți / Se scurg din mine / Cum morților / Tăcut / Continuă să le crească / Unghiile și părul / De sub pămînt. (...)" Un lirism thanatic domină un șir de poeme stimulate de o grabă soresciană a rostirii. Moarte, trecere, sinucidere, iată termeni inevitabil legați de răul de a fi. Erotica lui Daniel-Silvian Petre nu ignoră simbolurile ascensionale, îngerii, vegetațiile. Sunetele tandre sînt acoperite de zgomotul dezastrelor. Nocturnul e împovărat de sunete rele: "Există nopți cînd nu ne putem auzi / Din cauza tăcerii / Care urlă în noi / Ca un trandafir / Cu spinii pe dinlăuntru". Regret că n-am asistat la nici unul dintre concertele lui Daniel-Silvian Petre. Sunt sigur de autenticitatea lor. De calitatea rostirii, a cărei artisticitate e garantată de calitatea sunetului poetic. * * * Ce ne spune, pe scenă, în scenă, acest personaj care simte lumea altfel, ca un joc al hazardului? Care își simte prezența ca un joc al hazardului? Care este, el însuși, jucat? "Depresive, revoltate, fascinate de propria lor combustie anarhică, scrie Mircea Mihăieș în prezentarea cărții, versurile lui D.-S. P. detonează straniu, precum un ceasornic biologic al disperării. Narcis postmodern, poetul își contemplă unicitatea, imaginînd feerii barbare, ritmînd cinic un scenariu al perdiției." Mi se pare că Mihăieș a fost și nașul volumului botezat așa: "Overdose". O doză mortală de drog poetic, de sunet, de joc. Unul dintre personajele scenariului poetic e Dumnezeu, implorat într-o rugăciune fără sfîrșit - o inutilă rugăciune: "Chiar n-ați înțeles că Dumnezeu a venit / Deja de mult / Și Judecata de Apoi / A avut loc în liniște, / Fără microfoane, fără reflectoare? // N-ați înțeles că noi, / Cei ce-am rămas, nesimțitorii, / Trăim acum chiar moartea / Condamnați la viață?" * * *Fără îndoială, o poezie a efectelor. O poezie care trebuie să se facă auzită, simțită, suportată de spectatorii, de fanii, de iubitorii acestui Personaj: cîntăreț, poet, histrion. Narcisul postmodern cultivă stridența, dar nu într-un monolog care elimină sunetele paradisiace, metaforele sublime, vocile îngerești. Acestea sunt repede puse în surdină de cel care regizează spectacolul perdiției. În fond, trebuie citat și moto-ul cărții: OCHII MEI - două păsări obosite de atîta zbor, inventînd treptele ca să coboare O poezie a sfidării, fără îndoială. Dar nu una care duce "furia și violența" pînă la ultimele ei consecințe. Daniel-Silvian Petre este cîntărețul care își descoperă melodia, tonul, sunetul, cuvintele, versurile, zicerile se supun muzicii rock, scenei în care cel care joacă trebuie să fie jucat. Cornel Ungureanu, ("Luceafărul" , 17.07.1996)
• Laurențiu Ulici
• Poemele lui Daniel-Silvian Petre se nasc dintr-un impuls; gest neregizat retoric, către lumea din afară; poemul în sine fiind motivația ideatică a unei conversații – o ilustrată scrisă spontan –, constituind puntea dintre două persoane; un monolog care operează o logică, asociind sentimentele și demolând orice speranță. În lectura operei sale ești împins în direcția realității cotidiene; intri în lumea sa de care te apropie și chiar te regăsești – dar ai senzația că ai scăpat esențialul. Mesajul se decantează ca în mai toate creațiile moderniste împingându-te într-un labirint lingvistic ca la americanii Jack Hirschmann și O’hara. El simte nevoia de a se mărturisi după cortina de emotivitate, ca într-un jurnal, consemnând din mers (vezi “Condamnații la viață”) și punând întrebări la care se poate răspunde într-un colaj peste care plutește un nimb în scurta noastră călătorie din care evadăm pe nesimțite și începem să murim înainte de repetiția generală a Hades-ului în care revolta împotriva tuturor și a ta nu au margini. El este, când trist ca piatra, când e o piatră cântătoare pe scena diafană a vieții pe care noi înșine jucăm și, în același timp, noi înșine asistăm la spectacolul de unde gândurile noastre se scaldă în dramele sufletului. Laurențiu ULICI 19 feb. 1999
• Mihail Vakulovski
• După ce a scris versurile „sunt atât de bătrân / încât am impresia că am venit din viitor”, poetul & rockerul Daniel-Silvian Petre a hotărît să ne ofere o bucurie neașteptată – un blog unde a postat selecții din toate cele trei cărți ale sale de poezie + un grupaj de existeme inedite. Puteți să le citiți în ce ordine aveți chef, pentru că-s foarte faine toate, scrise impecabil, originale, pline de viață & intertexte, inteligente, ironice, sclipitoare. Eu le-am citit în ordinea în care au fost scrise, de la Overdose (1996) la Inedite (pînă acum, în aproape 2021). Deși selecția lui Daniel-Silvian Petre din volumul de debut, Overdose (1996), începe cu un eu liric foarte optimist, poetic și îndrăgostit („Poate că raiul e pe strada mea”, „Gândurile mele gonind spre tine în noapte / ca o ambulanță spre un caz de suicid”), rockerul îl aduce imediat pe poet cu picioarele pe pămînt, la teme existențiale acute, de la rostul în viață la moarte („Viața ca o succesiune de morți efemere (…) Moartea – ca un diagnostic firesc al atîtor simptome”). Napalm d’Or (2008) e în special despre singurătate și despre cum nu (mai) există minuni („Găsisem o broască râioasă / O unsesem cu toate alifiile, ca s-o scap de râie / Îi dădusem numele tău, îi scriam poezii… / Într-o seară, pe când ne-ntorceam de la școală, / mi-am luat inima-n dinți, am sărutat-o și, / deodată, / nu s-a întâmplat nimic”). Pornirea copilului de a fi precum ceilalți, de a se integra („Îmi doream o cheie să mi-o pun la gât cu o sfoară, / ca toți copiii de la bloc / (mi-era rușine că stau la casă) / Mergeam vara cu băieții la furat de cireșe / din curtea mea, ehee…”) se transformă mai tîrziu în căutarea sinelui în ceilalți („Flanez prin oraș în căutarea mea / (aș putea fi oricare dintre voi)”). Din Peace Off (2012) aflăm că „trage la spate în ceruri la fel ca pe Pământ”. În acest ultim volum publicat poezia lui Daniel-Silvian Petre e și mai șlefuită, și mai directă, și mai concretă. Volum în care poetul are nevoie de tot mai puține cuvinte pentru a transmite mesajul, cam așa: „Au înflorit cireșii, / iubito – / o să murim”. Ineditele-s intitulate „LAS BEGAS BLUES (scrieri alese)” și ne poartă-n copilăria eului liric, unde bunicii vorbesc dialectul bănățean și-i dau sfaturi cam anarhiste, dar și-n adolescență, cînd niște cocalari încearcă să-i tundă cu o sticlă de bere spartă, iar după ce scapă cumva se pornesc, cu trenul, spre mormîntul lui Eminescu. Un excelent blog de poezie adevărată, trăită și scrisă de Daniel-Silvian Petre. Pînă va apărea o antologie D.-S.P. cu ISBN, băgați o geană aici: https://dspetre.wordpress.com/
• Mihai Vieru
• "Nelu Stratone în dialog cu Florin Silviu Ursulescu " , Editura Casa de pariuri literare, București, 2016
• Istorii și story rock, Mimo Obradov , Editura Marineasa,Timișoara, 1997
• "Rock pop folk remix" , Daniela Caraman Fotea și Cristian Nicolau , Editura Humanitas, București, 2003
• Șerban Axinte , Convorbiri literare, aprilie 2010
• "Fantaști și fanteziști contemporani" , Ștefan Vida Marinescu , Editura Semne, București, 2019
• "Parte din intreg" , Alexandru Ruja , Editura Excelsior, Timișoara, 1999
• Dumitru Mureșan , grafitti poetice, Revista Vatra, Târgu Mureș, 1998
• Peștera Românești, Plic Omagial Poșta Română , speoconcert electrificat, 1992

Activitate muzicală

Discografie

• Survolaj - Survolaj 1, 1992
• Survolaj - Let Me Fly In Your Hair, 1994
• Chin - Rezerva de spital, 1996
• Chin - En gros, 1996
• Survolaj - Survolaj 1, reeditare, 2007
• Survolaj - Străzi bântuite de noapte, 2009
• Daniel-Silvian Petre & Emil Kindlein - Napalm d'Or, 2009

• CD Sighișoara, Festivalul Internațional de blues , 2009

Referințe critice

• Florian Pittiș

• Survolaj, Cotidianul, oct 1992

Una din replicile care m-a schimbat pe mine, poate și ca om, în orice caz ca artist, a fost cea spusă de domnul Ciulei la o repetiție cu Lungul drum al zilei către noapte, de Eugene O Neill, într-un anumit moment când trebuia să arăt că personajul meu este bolnav de tuberculoză. Domnul Ciulei mi-a spus din sală: Moțule, nu face! Fii! Lucrul ăsta nu era nou. Lucrul ăsta a fost spus întotdeauna în toate cărțile de teorie teatrală, în Stanislavski, chir și în Shakespeare. Îmi fusese spus de nenumărate ori, dar atunci a venit exact la momentul potrivit, eram exact în situația din zen când acumulasem multe lucruri în mine, iar această replică simplă a ordonat tot ce aveam. A fost spusă la momentul potrivit și atunci am înțeles. Totul. Moțule, nu face, fii! Trec acum în muzică și mă gândesc câte noi formații am văzut, de-ale noastre, care în general (nu sută la sută, uneori doar unu la sută) "făceau", neapărat, ceva pe scenă, ceva pentru ceilalți. Se prezentau, își vedeau de spectacol. Nu-i nimic condamnabil în asta. Rockul în concert înseamnă și spectacol, bineînțeles. Cu cât mai strălucitor, cu cât mai plin de elemente scenografice, de costume de scenă, cu atât mai bine, mai aproape de teatrul rock, la urma urmei, acesta fiind legat de un domeniu al artei de care mă ocup mai mult. Dar gândiți-vă bine la ce vă spun acum. Sunt acele formații care cântă pentru ceilalți, cu acea dorință ca un om (cu cât mai de calitate, cu atât mai bine) să-i bată ușor pe umeri și să le spună "da, copii, e bine ce faceți, așa să faceți și în continuare!" Deci au nevoie de un fel de aprobare din partea altora, din partea unor competențe. Ei bine, cum să nu fi căscat ochii mari atunci când am văzut patru tineri (tineri, tineri) pe scenă cărora puțin le pasă dacă sunt oameni în sală sau nu, dacă-i ascultă cineva sau nu. Ei nu mai cântau. Ei erau muzica. Tot corpul lor cânta, tot corpul lor era într-o stare de creație, toată ființa lor, și sufletul, și mintea și fiecare celulă din trup. Nu mai avea importanță dacă ceea ce cântau era coerent sau nu, uneori doar își trimiteau unii altora sunete. Totul era atât de fascinant pentru mine, ca privitor- pentru că vedeam lucrul acesta, spre care alții tind, la niște tineri ce în mod sigur nu fac asta cu program, ci așa zace în ei. Spun a mia oară. Ar fi greșit ca toate formațiile noastre să arate așa. Rockul nu înseamnă asta, sau numai asta, cum rockul nu înseamnă numai spectacol. Rockul înseamnă toate astea la un loc, în fond așa e și-n viață, unii oameni sunt așa, alți oameni sunt altfel. Dar oamenii aceștia așa sunt, și ei se numesc Szabo Zsolt, Levente Molnar, Daniel-Silvian Petre și Cătălin Teodoreanu. Un singur nume: SURVOLAJ.

Colaborări

• Ilie Stepan, Sensul vieții, 1997
• George Baicea, Prins în trafic, 1998
• Rock 92, Live, 1992

Participări la festivaluri internaționale alături de nume ca Jack Bruce, Alvin Lee, Ian Gillan, Uriah Heep, Correy Harris, Sugar Blue, Debbie Davies, Larry Coryell, Cradle of Filth, The Dandy Warhols, Klimt 1918.

Legături externe

• http://www.myspace.com/danielsilvianpetre Profilul artistului pe myspace.com
• http://survolaj.wixsite.com/danielsilvianpetre site personal
• http://www.myspace.com/survolaj
• http://www.myspace.com/napalmdor
• Editura LiterNet Overdose
• Pălăria Bănățeană, Aforisme, Antologie de Goran Mrakici, Uniunea Sârbilor din România, Timișoara, 2019
• https://dspetre.wordpress.com/
• https://www.youtube.com/watch?
• https://www.youtube.com/watch?v=WR8BUTeZnnA
• https://www.youtube.com/watch?v=wAsLcpdkcCQ
• https://www.youtube.com/watch?v=4c0-N0kFAC4
• https://www.youtube.com/watch?v=CFmW5WYJdxE