Dandism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dandys 1830.jpg

Dandysmul a fost inițial o atitudine și practică a eleganței inițiată la începutul secolului XIX în Anglia de George Bryan Brummell, devenind mai târziu o veritabilă doctrină filozofică și artistică prin intermediul unor scriitori romantici și post-romantici: Balzac, Barbey d'Aurevilly, Baudelaire. Formulă comportamentală complexă, dandysmul nu se poate rezuma doar la arta exuberantă a toaletei ci, așa cum arată Barbey d'Aurevilly, este chiar negarea acesteia: o haină te poate face elegant însă nu te face un dandy. Acesta ar fi cel care reușește prin intermediul eleganței, însa una care ia în derâdere noțiunea clasică și astfel câștigă o putere de influență absolută asupra contemporanilor și societății timpului.

În secolul XIX apare o a doua axiomă: toaleta nu constă in veșmânt cât în maniera de a-l purta, eleganța este o virtute superioară aparențelor. Dandysmul exterior este legat de modă și haine, iar cel legat de temperament presupune modoficarea structurii profunde a minții, un puternic individualism și un stil de viață specific, protest în fața lenei spiritului și tendința de a-l revigora. Se remarcă tendința pentru sofisticare, succes, o sensibilitate decadentă, rafinament. În acest context, stilul vestimentar specific dandysmului este dintre cele mai discrete și riguroase: sublim și aproape invizibil - a nu fi remarcat sau a fi remarcat prin non-remarcabil, a arăta fără a impune, a manifesta în toate o indiferență de gheață. Ironia, maniera de a privi fiecare lucru, fiecare persoană și fiecare eveniment cu distanță, ca și cum nu ar avea importanță, se găsește în inima acestui joc al aparențelor.

Legături externe[modificare | modificare sursă]