Dan Spătaru
| Dan Spătaru | ||
![]() |
||
| Informații generale | ||
|---|---|---|
| Data și locul nașterii | ||
| Data și locul decesului | ||
| Gen muzical | muzică ușoară | |
| Ocupație | cântăreț | |
| Ani de activitate | 1956-2004 | |
| modifică |
||
Dan George Spătaru (n. 2 octombrie 1939, Aliman, Constanța - d. 8 septembrie 2004, București) a fost unul dintre cei mai prolifici cântăreți români de muzică ușoară.
Cuprins |
Date biografice [modificare]
Dan Spătaru s-a născut în 2 octombrie 1939, într-o familie de învățători, Gherghina și Aurel Spătaru. Și-a petrecut copilăria și adolescența la Aliman, comuna natală, în Ion Corvin și la Medgidia, alături de sora mai mare Puica (Maria Nicola) și a bunicilor, agricultori. Caii erau pasiunea lui de copil, mai târziu a apărut o altă pasiune, mult mai puternică, aceea pentru fotbal. Dan a crescut printre poveștile bunicilor și cântecelor interpretate de părinții lui. Când avea 12 ani, mama sa a murit, iar cei doi copii s-au mutat la Medgidia la o matușa pentru a îndeplini dorința mamei "copiii mei să învețe carte". Aici Dan a făcut liceul și a început cariera de fotbalist. Postul pe care a evoluat a fost cel de mijlocaș. A jucat la "Progresul", apoi la "Știința București".
În anul III la "Facultatea de Educație Fizică și Sport" a trebuit să se lase de fotbal, avea hernie de disc. S-a dedicat școlii și muzicii. Dan Spataru era student când a început să cânte la "Casa Studenților" în anul 1962. A început cu muzică italiană, care era la modă. Dragostea pentru muzică a moștenit-o din familie, tatăl său cântând la vioară.
Camelia Dăscălescu a fost aceea care l-a văzut. L-a ascultat odată la "Mon Jardin" și a făcut cu el lecții. Primele bucăți muzicale interpretate de Dan Spătaru au fost ale Cameliei Dăscălescu. Odată la o terasă l-a întâlnit Temistocle Popa, care i-a făcut aproape toate șlagărele. Primul mare succes l-a avut cu "Măicuța mea", de Temistocle Popa. În anul 1972 o cunoaște pe viitoarea soție, Sida, la "Teatrul Fantasio" din Constanța. S-au căsătorit în 1974 și au avut un copil, Dana. După mărturiile soției, Dan Spătaru a fost "familist convins" și "un model de tătic".[necesită citare]
A fost o personalitate a lumii muzicale românești, a rezistat timpului, ne-a învățat să-i acceptăm slăbiciunile și a reușit să-și lase amprenta timbrului vocal în memoria fiecăruia dintre noi.
A urmat un lung sir de slagare: „Țărăncuță, țărăncuță”, „Nici o lacrimă”, „Nu-ți șade bine când plângi”, „Nu m-am gândit la despărțire”, „Oare, oare, îți pare rău”, „În rândul patru”, „Drumurile”. Dan Spătaru a bătut, în Cuba, recordul la aplauze: 16 minute și 19 secunde: „prin 1967 am fost la un festival internațional în Cuba, la Varadero, unde sunt trecut în Cartea Recordurilor pentru aplauze: 16 minute și 19 secunde!“[necesită citare] Moartea lui Dan Spătaru în urma unui infarct a adus la înmormântarea lui peste 10000 de oameni.[necesită citare]
Discografie (Parțială) [modificare]
- Best of (1996)
- Drumurile tinereții (2002)
- Pe drumul meu (2005)
- Raza mea de soare (2005)
- In memoriam vol. 1 (2007)
- In memoriam vol. 2 (2007)
DVD - Momente de aur (2009)
Piese din repertoriu [modificare]
- Trecea fanfara militară (Temistocle Popa / Mircea Block)
Ascultă - Mi-ai furat inima (Temistocle Popa / A. Grigoriu, R. Iorgulescu)
Ascultă - Măicuță, îți mulțumesc (Temistocle Popa / Eugen Mirea)
Ascultă
Filmografie [modificare]
- Cîntecele mării (1971)
Legături externe [modificare]
- Discografie parțială DiscoGS
- Ediție de colecție - Dan Spătaru, 24 septembrie 2007, Carmen Anghel, Jurnalul Național
- Album Dan Spătaru Electrecord
- Iubit de public, 22 mai 2006, Daniela Cârlea Șontică, Jurnalul Național
- "Drumurile noastre": Șlăgarul secolului XX, 8 noiembrie 2004, Dana Andronie, Dana Ciobanu, Jurnalul Național
- Cântecele noastre, toate..., 19 august 2007, Dana Andronie, 9AM.ro
Multimedia
Video clip: „Drumurile noastre”
