D-l Goe

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

D-l Goe... este o schiță în care Ion Luca Caragiale surprinde un nou aspect al educației greșite primite de copiii din unele familii înstărite din societatea românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Titlul schiței[modificare | modificare sursă]

Personajul principal, Goe, un fel de Ionel mai evoluat, este înfățișat în timpul călătoriei sale la București, în relație cu familia și cu persoanele din jurul său. Ironia scriitorului față de erou este evidentă încă din titlu. "D-l Goe...", prin contrastul creat între imaginea unui copil de școală primară ("puișorul") și apelativul "domnul", care ilustrează atitudinea familiei față de acesta. Cele trei puncte de suspensie din titlu atrag atenția asupra caracterului personajului și sunt o invitație la a reflecta asupra faptelor prezentate sugerand o continuitate. Autorul isi exprima sarcasmul inca din titlu "D-l Goe" supranumindu-l domn pe un baiat care de asemenea este si prost crescut.

Atitudinea satirică a scriitorului se ghicește și în determinarile ironice cu care însoteste numele personajului: "D-l Goe", "tânărul Goe". Subliniind contrastul dintre ceea ce vrea să pară personajul ("un domn", un tânăr educat) și ceea ce este el în realitate (un copil obraznic, lipsit de educație).

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Elev cu rezultate slabe la învațătura, "tânărul Goe" este dus la București, cu prilejul sărbătorii naționale de la 10 Mai, ca să nu mai rămână repetent și anul acela. Cele trei doamne care-l însoțesc cu o deosebita grija, oferindu-i această nemeritată recompensă sunt: mamițica, mam'mare și tanti Mița.

Baiatul poartă un frumos costum de marinar, pălărie de paie cu inscripția „Le Formidable" și sub panglica pălăriei, biletul de călătorie înfipt cochet de tanti Mița fiindca "asa țin bărbații biletul". Așteaptă nerabdător sosirea trenului, pe peronul gării din urbea X. Nerăbdător și obișnuit să poruncească și să i se facă pe plac, Goe comandă încruntat ca trenul să soseasca mai repede. Mam'mare încearca să-l liniștească, sarutându-l pe "puișor" și potrivindu-i încântată pălăria: "Vezi ce bine-i șade lui - zice mam'mare - cu costumul de marinel?".

În admirația declarată a doamnelor, "tânărul Goe" le întrerupe cu obraznicie și fără menajamente "discuția filologica", făcându-le "proaste" și corectându-le, dar într-un mod greșit, cu termenul "mariner". În contrast cu situația sa de repetent, mam'mare recunoaște cu admirație "cultura" nepotului: "Apoi de! n-a învățat toată lumea carte ca d-ta!", iar tanti Mița i se alătura numindu-l "procopsit" (deștept, tobă de carte).

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de D-l Goe