Cutremurul din 1940

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cutremurul din 1940 a fost un cutremur cu o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, produs la ora 3.39 din 10 noiembrie 1940, cu epicentrul în zona Vrancea la o adâncime de circa 133 km. A fost primul mare cutremur din România contemporană.

Efectele lui au fost devastatoare în centrul şi sudul Moldovei, dar şi în Muntenia. Numărul victimelor a fost estimat la 1000 de morţi şi 4000 de răniţi, majoritatea în Moldova. Datorită contextului în care s-a produs, cifra exactă a victimelor nu a fost cunoscută, informaţiile fiind cenzurate în timpul războiului.

Cutremurul s-a simţit şi în Bucureşti, unde au existat circa 300 de morţi, majoritatea la prăbuşirea blocului Carlton, structură cu 8 etaje din beton armat, foarte modernă la acea vreme. Multe alte blocuri din Bucureşti au fost considerabil deteriorate. După cutremur Asociaţia Generală a Inginerilor din România a întreprins un studiu detaliat al efectului cutremurului asupra clădirilor din beton armat. Principala concluzie a fost că normele pentru calculul clădirilor din beton armat, practic copiate după cele germane, nu prevedeau calculul la eforturi seismice, Germania nefiind situată într-o zonă de risc seismic. Au fost elaborate noi norme care au fost aplicate la toate clădirile construite în perioada postbelică.

[modifică] Victime

• Ilie Pintilie
• compozitorul I. Vasilache

[modifică] Vezi şi

• Cutremurul din 1977