Curtea de Argeş
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Curtea de Argeş | |||
| — Municipiu — | |||
|
|||
  Curtea de Argeş
|
|||
| Coordonate: | |||
|---|---|---|---|
| Ţară |  România |
||
| Judeţ | Argeş | ||
| Localităţi componente | Noapteş | ||
| Guvernare | |||
| - Partid | Nicolae Diaconu (PSD, ales 2008) | ||
| Populaţie [1] | |||
| - Total | 32.510 locuitori | ||
| Site: Primăria Curtea de Argeş (ro) | |||
 |
|||
Curtea de Argeş este un municipiu din judeţul Argeş, Muntenia, România. Localitatea poartă aura primei capitale a Ţării Româneşti.
Cuprins |
[modifică] Aşezare
Oraşul Curtea de Argeş este localizat în partea de nord a judeţului Argeş, în depresiunea intracolinară a bazinului superior al râului Argeş, la o altitudine de 450 m deasupra nivelului mării, şi este înconjurat de dealurile şi muscelele sudice ale Munţilor Făgăraş. Suprafaţa oraşului este de aproximativ 75 km², cadrul natural fiind condiţionat de prezenţa zonei montane din apropiere, care se află la circa 28 km distanţă şi care introduce variaţie şi diversitate. Este situat la o distanţă de 38 km de municipiul Piteşti, la 36 km de oraşul Râmnicu Vâlcea şi la 45 km de Câmpulung. Fiind situat în zonă depresionară, oraşul se bucură de climă favorabilă, cu temperaturi moderate tot timpul anului şi precipitaţii relativ abundente; iernile sunt mai puţin aspre decât la câmpie, iar verile sunt în general plăcute, cu zile însorite.
[modifică] Istoric
Descoperirile arheologice atestă că, încă din prima epocă a fierului, pe aceste meleaguri trăia o populaţie dacă, condusă de Dromichaites (secolele IV - III î.Hr.). De asemenea, conform unor săpături arheologice efectuate de N. Constantinescu, pe la 1200 aici exista o mică reşedinţă voievodală şi o bisericuţă. Unii specialişti afirmă că tot aici şi-ar fi avut curtea Seneslau, conducătorul unei formaţiuni statale după cum apare pe diploma cavalerilor ioaniţi. Legenda spune că Negru Vodă, coborând din Făgăraş, ar fi întemeiat oraşul pe la 1290; alţii îl considerau pe Litovoi drept Negru Vodă. Aici s-a aflat curtea lui Basarab I care, până la atacul maghiar din 1330, care a dus la probabila distrugere a oraşului, s-a mutat temporar la Câmpulung-Muscel. Numele actual al oraşului începe să fie folosit din secolul al XVI-lea, după ce Neagoe Basarab ridică aici cunoscuta sa mănăstire. Până la această domnie, în Argeş şi-a aflat reşedinţa Mitropolia Ungro-Vlahiei, întemeiată aici de Nicolae Alexandru, în 1359. În anul 1934, oraşul Curtea de Argeş a fost declarat Staţiune Climaterică.
[modifică] Demografie
Evoluţia populaţiei la recensăminte: 
[modifică] Monumente
[modifică] Biserica Sân Nicoară
Biserica Sân Nicoară sau "Biserica Sf. Nicolae cel Mic", cum o mai numeau localnicii, pentru a o deosebi de cea domnească, a fost clădită pe un platou înalt, probabil împreună cu prima curte domnească, pe la sfârşitul secolului al XIV-lea, respectiv începutul secolului al XV-lea. Arhitectura este tipică pentru recepţia artei bizantine în Balcani, aşa cum este ea reprezentată de cetatea Severinului. Planul acestui edificiu de mici dimensiuni este un dreptunghi compartimentat în pronaos şi naos, încheiat în partea estică cu o absidă semicirculară. Aceasta este însoţită de două absidiole pentru pastoforii. Se spune ca ar fi fost ctitorită chiar de vestita Doamna Clara, mama voievodului Vlaicu-Vodă. Aici îşi avea aşezarea, cândva, Episcopia catolică. Turnul înalt, care domină aşezarea, era folosit şi ca foişor de foc şi post de observaşie, între el şi turnul-donjon al Cetăţii Poienari existând un sistem de comunicare la distanţă. De aici, prin intermediul unor făclii aprinse, era semnalizată apropierea duşmanilor către ultimul refugiu al domnilor români, aflat la 25 de kilometri depărtare. În vremurile îndepărtate exista un tunel, care astăzi este accesibil numai până la jumatăte, de acces între acest edificiu şi Biserica Domnească, ce trece pe sub drumul ce le desparte, şoseaua de legătura Piteşti-Curtea de Argeş-Transfăgărăşan.
[modifică] Biserica Domnească
În centrul oraşului se află vestigiile Curţii Domneşti, întemeiată probabil în secolul XIII şi reînnoită către anul 1340. Incinta patrulateră neregulată era mărginită de ziduri de piatră. Din acest ansamblu s-au păstrat două pivniţe de case domneşti. Biserica Domnească iniţială, Sf. Nicolae din secolul XIII, a fost o construcţie pe plan de cruce liberă care a fost înlocuită în 1352 de o ctitorie a lui Basarab I, singurul monument religios de mare amploare care s-a păstrat în Ţara Românească din secolul al XIV-lea. Planul său aparţine tipului "cruce greacă înscrisă", varianta constantinopolitană, încheiată cu trei abside la răsărit. Pronaosul impozantei clădiri rămâne îngust şi este boltit în semicilindru transversal, având în mijloc o cupolă elipsoidală. Naosul pătrat este în schimb foarte mare şi are un sistem de boltire în care patru semicilindri axiali sunt orânduiţi sub forma unei cruci "greceşti" cu braţe egale. Boltirea este susţinută de patru stâlpi de secţiune pătrată din mijlocul naosului, peste care se înalţă o turlă monumentală. Pictura murală a bisericii datează în mare parte din vremea lui Vlaicu Vodă (1364-1366) aparţinând stilului paleolog, dar s-au păstrat şi fragmente de frescă din secolul XVIII. Aspectul exterior este dominat de zidăria aparentă cu piatră de râu şi cărămidă, cu rosturi de mortar sclivisit. Biserica a servit mult timp ca necropolă domnitorilor munteni, ea adăposteşte de pildă mormântul lui Vlaicu Vodă, şi a fost renovată în secolul XVIII. Din această perioadă datează ancadramentele din piatră sculptată ale ferestrelor. În mormântul lui Vlaicu Vodă s-au găsit numeroase mărturii arheologice ale secolului XIV, printre care şi "paftaua de la Argeş".
[modifică] Biserica episcopală
Biserica episcopală, cunoscută mai bine sub denumirea de Mănăstirea Curtea de Argeş, o ctitorie a lui Neagoe Basarab (1512-1517), este caracterizată printr-un naos larg şi turla înaltă deasupra naosului. Faţada de vest este de asemenea încununată cu turle. În biserica episcopală se găsesc mormintele regilor Carol I şi Ferdinand I (împreună cu soţiile lor).
Legenda cunoscutei Mănăstiri spune că Neagoe Basarab (zis şi Basarab I) l-a angajat pe meşterul Manole să o construiască. Însă tot ceea ce clădea în timpul zilei, noaptea se dărâma. Într-o noapte, meşterul visă un înger ce îi spuse că trebuie sa îşi sacrifice soţia, Ana, pe care ar urma să o clădească în zidurile Mănăstirii. A doua zi când Ana a venit la Manole să îi aducă mâncare, a zidit-o, şi astfel, Mănăstirea a putut să fie construită.
|
[[wiki]]
|
Acest articol sau această secţiune trebuie pus(ă) în formatul standard. Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării. |
O altă legendă se referă la moaştele Sfintei Filofteea, o fetiţă de 12 ani, care sunt depuse în paraclisul Mănăstirii. Se spune că fetiţa mergea cu mâncare la muncitorii angajaţi de tatal său. Într-o zi, însă, ea a dăruit mâncarea cerşetorilor întâlniţi pe drum. Atunci, tatăl a ucis-o cu o lovitură de topor. Corpul fetiţei nu a putut fi ridicat de jos decât în momentul în care a fost pomenit numele Mănăstirii Curtea de Argeş. Din acest motiv, preoţii au hotărât să ducă moaştele la această mănăstire.
Localizare: Curtea de Argeş se află situat în partea de nord a judeţului Argeş, la o distanţă de 38 km de municipiul Piteşti, la 36 km de Râmnicu Vâlcea şi la 45 km de Câmpulung.
Oraşul este situat în depresiunea intracolinară a bazinului superior al râului Argeş şi este înconjurat de dealurile şi muscelele sudice ale Munţilor Făgăraş. Altitudinea medie este de 450 m.
Populaţie: 32.510
Istoric: În secolul al XIII-lea (1247), Curtea de Argeş a fost reşedinţa de scaun a voievodului Seneslau, al cărui fiu Basarab, a unit sub sceptrul său toate cnezatele şi voievodatele dintre Carpaţi şi Dunăre într-o singură ţară, Ţara Românească.
În vara şi în toamna anului 1330 s-a desfăşurat în aceste locuri războiul dintre Basarab I Întemeietorul şi Carol Robert, regele Ungariei, război în care oraşul Argeş capitala Ţării Româneşti, devenise simbolul rezistenţei populare împotriva cotropirii vrăşmaşe. Între anii 1352-1364 a domnit Nicolae Alexandru fiul lui Basarab I, care a consolidat poziţiile interne şi internaţionale ale ţării şi a înfiinţat la Argeş prima mitropolie a ţării (1359). În continuare a domnit între anii 1364-1377 Vladislav I (Vlaicu). A fost unul dintre primii domni munteni care au sprijinit intensificarea legăturilor comerciale dintre Ţara Româneasca şi oraşele din Transilvania. A urmat la domnie Radu I (1377-1383), Dan I (1383-1386) şi Mircea cel Bătrân (1386-1418) iar oraşul a devenit în secolul al XIV-lea prima capitală a Ţării Româneşti, a statului cuprins între Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră.
Dacă în secolul al XIV-lea Argeşul ca aşezare urbană era considerat principalul centru politic, economic şi cultural al Ţării Româneşti, pe teritoriul căruia curtea domnească, prin fastul şi strălucirea ei, atinsese un nivel european, pe timpul domniei lui Mircea cel Bătrân oraşul avea să atingă culmile cele mai înalte, devenind un factor hotărâtor în relaţiile internaţionale din sud-estul Europei.
Evenimente: Zilele municipiului - în luna august
REPERE ECONOMICE
Date generale În prezent în municipiul Curtea de Argeş funcţionează 881 agenţi economici din care: 218 în industrie, 49 în agricultură, 61 în construcţii, 464 în domeniul serviciilor, 75 în turism şi 14 în agro-turism. Activitatea societăţilor comerciale se desfăşoara în principal în următoarele ramuri industriale : prelucrarea lemnului (S.C.Foresta S.A., SC Tehnologie Mobila Stil S.A.), confecţii (S.C. Confarg S.A.), electronică şi electrotehnică (S.C. Elecroarges S.A., S.C. I.P.E.E. S.A.), porţelan şi ceramică (S.C. Arpo S.A., S.C. Argcoms Socom), precum şi în domeniile construcţiilor, comerţului şi serviciilor. Activitatea comercială se desfaşoara printr-o vastă reţea de unităţi, în marea lor majoritate cu capital privat. La această reţea se adaugă cele 3 pieţe agro-alimentare. Amenajarea hidroenergetică a râului Argeş între 1960-1965 şi construcţia drumului Transfăgărăşan, în 1974, au creat o puternică industrie energetică precum şi un puternic potenţial turistic în zonă, reprezentat de unităţlile hoteliere ale S.C. Posada S.A. Din cele 19 centrale hidroelectrice în exploatare de pe râul Argeş, 4 sunt pe raza oraşului. Pe teritoriul municipiului se dezvoltă şi agricultura, îndeosebi creşterea animalelor, datorită bogatelor păşuni şi fâneţe naturale ale teritoriului.
Olăritul-meşteşug artistic tradiţional Oraşul Curtea de Argeş, atestat documentar la 1330, a fost un important centru meşteşugaresc şi comercial al ţării. În Curtea de Argeş şi în satele din apropiere, au existat meşteşugari specializaţi în diferite meserii, dar mai cu seamă ţn practicarea olăritului. Începând cu secolul al XIV lea, la Curtea de Argeş a început să se lucreze şi ceramică monumentală, împodobindu-se faţadele bisericilor mănăstireşti, iar din secolul al XV-lea ceramica va fi întrebuinţată şi la decorarea interioarelor. În secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, olăritul înregistrează o mare dezvoltare, în oraşul Basarabilor centrul de producţie fiind în vestitul cartier „Olari”. Meşterii olari au creat prima breaslă, s-au grupat în Mahalaua Olarilor şi şi-au construit propria biserică, ce purta numele „Olari”. Potrivit catagrafiei oraşului Curtea de Argeş din anul 1838, Mahalaua Olari era cea mai mare ca număr de locuitori: 398 de locuitori, din 1430 câţi avea orasul, grupaţi în 107 familii; aceste familii de orăşeni se ocupau cu munca pamântului şi cu practicarea olăritului în completarea ocupaţiei de plugărie; unii, 14 la număr, trăiau numai din ceea ce realizau prin practicarea acestei din urmă meserii. Tradiţia a fost preluată şi transmisă din generaţie in generaţie, atât de meşterii locali, cât şi de unităţile de profil ceramic. La începutul secolului al XX-lea, la Curtea de Argeş funcţiona Şcoala de Meşerii, care avea şi o secţie de ceramică. La mijlocul veacului respectiv a luat fiinţă prima unitate de profil, prin asocierea liberă a micilor meseriaşi în cadrul cooperativei mestesugăresti, iar din anul 1971 funcţionează o fabrică de porţelan de menaj. În zilele noastre, personalitatea artistică pe care şi-au câştigat-o ceramica şi Centrul ceramic de la Curtea de Argeş în decursul istoriei este reprezentată printr-un singur meşter olar în viaţă, Magraon Vasile (care produce vase tradiţionale în propria-i gospodărie şi le comercializeaza la târguri), ca şi prin două societăţi comerciale de renume (ARPO SA şi ARGCOMS SOCOM), a căror gamă variată şi diversificată de produse ceramice aminteşte de strălucirea de altă dată a fastuosului centru ceramic de la Curtea de Argeş.
HOTELURI, CABANE, PENSIUNI
Hotel Posada
Hotel Confarg
Pensiune Montana
Cabana Valea cu Peşti
Cabana Cumpăna
Cabana Capra
Pensiunea Ruxi
Mânăstirea Curtea de Argeş
Situată la capătul unui bulevard cu tei bătrâni de sute de ani, Mânăstirea Curtea de Argeş este cel mai important loc de pelerinaj şi rugăciune din judeţul Argeş, având hramul “Adormirea Maicii Domnului“. Ctitorită în vremea domnitorului Neagoe Basarab, între 1512-1517, mănăstirea este parte a celei mai celebre legende românesti: “Legenda Meşterului Manole“. Cunoscută şi drept Biserica Episcopală, deoarece a fost scaun episcopal între anii 1739 şi 1748, lăcaşul de cult are o lungime de 18 metri, o lăţime de 10 metri şi înalţimea de 25 de metri. Ca o curiozitate, naosul şi pronaosul nu sunt despărţite cu o uşă, ci doar de un chenar de uşă montat între două coloane.
Mânăstirea Curtea de Argeş
De-a lungul timpului a fost supusă la mai multe lucrări de restaurare. Forma actuală a fost dată de arhitectul francez André Lecomte du Nouy şi de arhitectul român Nicolae Gabrielescu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Lucrările de refacere au fost terminate în anul 1885 iar biserica a fost sfinţită la 12 octombrie 1886. În interior atrage atenţia atât pictura murală în ulei executată de pictorii francezi F. Nicolle, Ch. Renouard şi de românul N. Constantinescu din Curtea de Argeş, cât mai ales grupul celor 12 coloane reprezentând pe cei 12 Apostoli. Tot în interiorul Mănăstirii se află moaştele Sfintei Filofteea, părţi din moaştele Sfinţilor Serghie, Vach şi a Muceniţei Tatiana şi Evanghelia Învierii din Sâmbăta Mare, scrisă cu litere de aur de Regina Elisabeta. De asemenea aici odihnesc rămăşiţele pământeşti ale Regilor Ferdinand şi Carol I, precum şi ale reginelor Elisabeta şi Maria.
Catapeteasma bisericii de la manăstirea Curtea de Arges
Izvoarele istorice spun că la Curtea de Arges a avut loc canonizarea, la 16 august 1517, a Sfântului Ierarh Nifon (†1508), Patriarh al Constantinopolului şi Mitropolit al Munteniei (1500-1505). De aici, moaştele sale, aşezate într-un sicriu de argint, placat cu aur, au fost trimise la Mănăstirea Dioniseu-Athos. Tot în acest lăcaş s-a refugiat Sfîntul Cuvios Martis Sofronie de la Cioara, unul dintre aparătorii credinţei ortodoxe din Transilvania.
Datorită notorietăţii şi încărcăturii spirituale de care se bucură, Mănăstirea Curtea de Argeş se află pe mai toate pliantele şi albumele de prezentare a României. În fiecare an, potrivit ultimelor statistici, trec pe aici circa 100.000 de turişti şi pelerini. Cele mai aglomerate zile sunt la sărbatoarea “Adormirii Maicii Domnului”, la Izvorul Tămaduirii şi de Sfânta Filofteea. La această ultimă sărbătoare, moaştele Sfintei sunt scoase afară şi credinciosii trec pe sub ele, existand credinţa că apară de boală şi de rele.
Legende
“Legenda Meşterului Manole” de care este legat numele manăstirii Curtea de Arges spune că domnitorul tocmise pe cei mai mari meşteri pentru a ridica lăcaşul de cult. Dar, ceea ce ei construiau ziua, se dărâma noaptea. Într-o noapte, Manole a visat că dacă-şi zideşte soţia în unul din ziduri, construcţia va rezista. A doua zi, când nevasta sa Ana a venit să-i aducă de mâncare, Manole a zidit-o pe latura sudică. Când totul a fost gata şi Neagoe Basarab a rămas impresionat de frumuseşea Mănăstirii, a poruncit slujitorilor să ia scările care duceau la acoperiş pentru ca meşterii să nu mai poată coborî şi să facă altă biserică mai frumoasă. Atunci, Manole şi-a facut aripi din şindrilă ca să zboare, dar s-a prăbuşit. Se spune că în locul unde a atins pământul a ieşit un izvor care reprezintă lacrimile lui Manole. De altfel, izvorul se afla chiar în apropierea Manăstirii.
O altă legendă se referă la moaştele Sfintei Filofteea, o fetiţă de 12 ani, care sunt depuse în paraclisul Mănăstirii. Se spune că fetiţa mergea cu mâncare la muncitorii angajaţi de tatăl său. Într-o zi, însă, ea a dăruit mâncarea cerşetorilor întâlniţi pe drum. Atunci tatăl a ucis-o cu o lovitură de topor. Corpul fetiţei nu a putut fi ridicat de jos decât în momentul în care a fost pomenit numele Mănăstirii Curtea de Argeş. Din acest motiv, preoţii au hotărât să ducă moaştele ei la această mănăstire.
Mănăstirea Argeşului
Dintre monumentele care au fost făurite de-a lungul veacurilor, din câte au împodobit Argeşul voievodal, de bună seamă că biserica înălţată de Neagoe Basarab (1512-1521) este cea mai valoroasă construcţie de artă şi arhitectură bisericească. Începută în 1514 din vrerea lui Neagoe Basarab de a crea un monument fără seamăn de frumos, acesta a încredinşat construcţia mănăstirii legendarului meşter Manole, care cu preţul propriei sale vieţi şi a vieţii soţiei sale, zidită de vie în zidurile bisericii, a realizat acest edificiu. Neagoe Basarab nu a ajuns să vadă realizarea picturilor interioare. În anul 1526, ginerele său, Radu de la Afumaţi a fost cel care a terminat-o, cu ajutorul meşterului Dobromir, realizatorul picturilor interioare. Vechiul iconostas şi câteva icoane de pe timpul lui Şerban Cantacuzino din sec. XVII, se află în colecţia de obiecte de artă de la Mănăstirea Curtea de Argeş. În mănăstire se pot vedea tablourile Regelui Carol I şi al Reginei Elisabeta, iar la loc de frunte se află evanghelia scrisă cu litere de aur de Regina Elisabeta. În pronaos se află criptele lui Neagoe Basarab, Radu de la Afumaţi şi ale cuplurilor regale ale Romaniei, Carol I şi Elisabeta, Ferdinand şi Maria.
Vizitabil
Vara: 8.00-20.00
Iarna: 9.00-17.00
Contact: Tel. 0040 248 722 223 (se răspunde în limbile română şi engleză)
Adresa: B-dul Basarabilor 1, Curtea de Argeş
Biserica Domnească
Reprezintă unul din monumentele cele mai de preţ ale arhitecturii româneşti, după modelul clasic bizantin al bisericilor de tip "Cruce greacă înscrisă". A fost începută de Basarab I Întemeietorul la jumătatea secolului al XIV-lea şi continuată de urmaşii săi Nicolae Alexandru şi Vladislav I Vlaicu. Monumentul conservă pictura iniţială din secolul al XIV-lea, precum şi fragmente de frescă din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. În 1992, cu ocazia lucrărilor de restaurare, s-a descoperit un Grafit care precizează că în 6860 (adică 1352) la Câmpulung a murit marele Basarab Voievod, adică Basarab I, care a domnit între anii 1310-1352, şi care a întemeiat statul feudal independent Ţara Românească. Biserica Domnească “Sf. Nicolae“ adăposteşte mormântul domnitorului Vlaicu Vodă, Vladislav I Vlaicu.
Vizitabil
Vara: 8.00-18.00
Contact: Tel. 0040 248 721 446
Adresa: Str. Negru Vodă 2, Curtea de Argeş
Ruinele Bisericii Sân Nicoră
Monumentul a fost ridicat în ultima perioadă a veacului al XIII-lea şi a avut rostul de biserică de curte. Săpăturile arheologice efectuate în mai multe etape au scos la lumină un bogat material: ceramică smălţuită şi frumos ornamentată, olane pentru acoperiş, fragmente de cahle specifice veacului al XV-lea, monede de argint şi aramă, inele de argint din veacurile XIV-XV, vase de sticlă şi fragmente de frescă.
Biserica Olari
Situată în vestitul cartier de odinioară al olarilor care au ctitorit-o, lăcaşul de cult are un aspect pitoresc, rural, îmbinând elemente arhitectonice din lemn şi cărămidă. Construcţia datează din a doua jumătate a veacului al XVII-lea. Biserica este unicat în această parte a ţării prin prezentarea morţii pe peretele de est al al bisericii. Din păcate pictura întregii biserici este în stadiu avansat de degradare. Picturile exterioare, printre care şi cea a morţii, sunt acoperite cu tencuială, iar cele interioare sunt înnegrite. Din dreptul faţadei porneşte o scară exterioară acoperită către turn, în locul unde se află clopotele. Acoperişul bisericii din şindrilă protejeazş şi faţada, unde se află şi frescele exterioare.
Vizitabil
vineri: 8.00-12.00
sâmbată: 8.00-12.00 si 15.00-18.00
duminică: 8.00-13.00
Casa Norocea
Dumitru Norocea, pictor-restaurator, în perioada 1914-1924 a lucrat la restaurarea picturii Bisericii Domneşti. El a descoperit pe peretele de nord al naosului inscripţia cu anul morţii lui Basarab I la Câmpulung la leat 6860, adică 1352. Tot el a introdus în ţară tehnica mozaicului. Între anii 1922-1923 şi-a construit o casă, care din anul 1969 găzduieşte expoziţia de etnografie şi artă populară a Muzeului Curtea de Arges cu peste 12 000 piese muzeistice. Muzeul are o bogată colecţie de obiecte ale meşteşugarilor din zonă; se pot admira costume populare, cusături şi ţesături şi obiecte folosite în gospodăriile argeşene. La etajul clădirii este şi o expozişie cu tablouri ale pictorului Dumitru Norocea şi se pot vedea obiecte care au aparţinut acestuia.
Poze realizate de Claudia Gilca
Vizitabil: Marţi-duminică: 9.00-17.00
Contact: 0040 248 721 446
Adresa: Str. Ştefănescu Victor 8, Curtea de Argeş
[modifică] Bibliografie
- Vasile Drăguţ: Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească, Bucureşti 2000, p. 166-169.
