Cupa Davis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cupa Davis
Sport tenis
Țară țări membre FIT
Înființat(ă) în 1900; acum 124 ani (1900)
Echipe 18
Periodicitate anual
Campion  Canada (primul titlu)
Cele mai multe trofee  SUA (32 titluri)
Site oficial daviscup.com
Pentru ediția actuală, vedeți :
Cupa Davis 2024

Cupa Davis (cunoscută și sub numele de „Salatiera de argint”) este cel mai important eveniment internațional pe echipe din tenisul masculin. Este condusă de Federația Internațională de Tenis (ITF) și se dispută anual între echipe din peste 140 de țări concurente. Este descrisă de organizatori ca fiind „Cupa Mondială a Tenisului”, iar câștigătorii sunt denumiți ca fiind echipa Campioană Mondială.[1] Competiția a început în 1900 ca o provocare între Marea Britanie și Statele Unite. Până în 2023, 155 de națiuni au înscris echipe în competiție.[2]

Cele mai de succes țări din istoria turneului sunt Statele Unite (cu 32 de titluri și 29 de finale) și Australia (cu 28 de titluri, dintre care șase împreună cu Noua Zeelandă sub numele de Australasia, și 21 de finale). Actuala campioană este Italia, care a învins Australia pentru a câștiga cel de-al doilea său titlu în 2023.

Echivalentul feminin al Cupei Davis este Cupa Billie Jean King, cunoscută anterior sub numele de Fed Cup, care a fost creată în 1963 pentru a marca cea de-a 50-a aniversare a Federației Internaționale de Tenis. Australia, Canada, Rusia, Republica Cehă și Statele Unite sunt singurele țări care au câștigat atât Cupa Davis, cât și Fed Cup în același an.[3]

Cupa Davis a permis doar amatorilor și jucătorilor profesioniști înregistrați la nivel național (din 1968) să concureze până în 1973, la cinci ani după începerea epocii deschise.[4]

Din 2019, compania japoneză de comerț electronic Rakuten este partenerul global al competiției. În acest rol, ea înlocuiește casa bancară BNP Paribas, care a fost partenerul principal în perioada 2001-2018.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Jucătorul american Dwight Davis (centru) în 1900 cu trofeul pe care s-a angajat să-l construiască.

Ideea unui turneu care să-i pună în competiție pe cei mai buni jucători britanici și americani a fost probabil concepută de James Dwight, primul președinte al Asociației Naționale de Tenis pe iarbă din SUA, la înființarea acesteia în 1881. Dornic să evalueze evoluția jucătorilor americani în comparație cu renumiții campioni britanici, el a lucrat neobosit pentru a implica oficialii britanici într-un meci corespunzător, dar nu a reușit să facă acest lucru. Cu toate acestea, a încercat să atragă în SUA talentele internaționale de top (în special britanice) și a aprobat turnee semi-oficiale ale celor mai buni jucători americani în Marea Britanie.[5] Relațiile diplomatice dintre Marea Britanie și Statele Unite pe frontul tenisului s-au consolidat astfel încât, până la mijlocul anilor 1890, se organizau anual turnee reciproce între jucătorii celor două națiuni, iar prietenia care a urmat între americanul William Larned și irlandezul Harold Mahony a stimulat eforturile de a formaliza o competiție oficială pe echipe între cele două națiuni.[6]

Competițiile internaționale au fost organizate cu ceva timp înainte de primul meci de Cupa Davis din 1900. Din 1892, Anglia și Irlanda se întreceau într-o competiție anuală pe echipe naționale, similară cu ceea ce avea să devină formatul standard al Cupei Davis, amestecând meciuri de simplu și de dublu, iar în 1895 Anglia a jucat împotriva Franței într-o competiție pe echipe naționale.[7] În timpul turneului lui Larned în Insulele Britanice din 1896, unde a participat la mai multe turnee, inclusiv la Campionatul de la Wimbledon, a fost, de asemenea, spectator la meciul anual dintre Anglia și Irlanda.

El s-a întors pentru a exclama că Marea Britanie a fost de acord să trimită un grup de trei persoane în SUA în vara următoare, ceea ce ar reprezenta prima „echipă” britanică de tenis pe iarbă care să concureze în SUA. În mod întâmplător, cu câteva săptămâni înainte ca Larned să plece în turneul său britanic, ideea unei competiții internaționale a fost discutată și de personalități importante din tenisul pe iarbă american – unul dintre ele fiind jurnalistul de tenis E.P. Fischer – la un turneu din Niagara-on-the-Lake, Ontario.

Dwight F. Davis a fost prezent la acest turneu și se crede că a aflat de idee, deoarece aceasta a fost discutată în revista populară a turneului, iar numele lui Davis a fost menționat ca fiind cineva care ar putea „face ceva pentru joc... să ofere un premiu mare sau o cupă”.[8] Larned și Fischer s-au întâlnit de mai multe ori în acea vară și au discutat ideea unui meci internațional care să aibă loc la Chicago în vara următoare, în care să se confrunte șase dintre cei mai buni jucători britanici cu șase dintre cei mai buni americani, într-un amestec de meciuri de simplu și dublu. Acest lucru a fost discutat deschis în două articole din Chicago Tribune, dar nu s-a concretizat.[9][10]

Echipa americană de Cupa Davis din 1922, formată din Vincent Richards, Bill Tilden și Bill Johnston.

Cu toate acestea, în vara anului următor, Marea Britanie – deși nu sub auspiciile oficiale ale Asociației de Tenis pe iarbă – a trimis trei dintre cei mai buni jucători ai săi pentru a concura în mai multe turnee din SUA. Performanțele relativ slabe ale acestora l-au convins pe Dwight și pe alți oficiali și personalități importante din tenisul pe iarbă american că era momentul potrivit pentru o competiție internațională agreată corespunzător. Aceasta urma să fie organizată la Newcastle în iulie 1898,[11] dar evenimentul nu a mai avut loc, deoarece americanii nu au putut alinia o echipă suficient de puternică. Un turneu de reciprocitate în SUA în 1899 s-a rezumat la un singur jucător britanic care a călătorit peste ocean, deoarece mulți dintre jucători au fost implicați în conflicte armate peste ocean.

În vara anului 1899, patru membri ai echipei de tenis a Universității Harvard – printre care și Davis – au călătorit prin Statele Unite pentru a găsi cele mai bune talente de pe coasta de vest, iar la întoarcere, se pare că Davis s-a gândit că, dacă echipele reprezentând regiuni pot stârni sentimente atât de mari, atunci de ce nu ar avea la fel de mult succes un eveniment de tenis care să pună în competiție echipe naționale. L-a abordat pe James Dwight cu această idee, care a fost acceptată provizoriu, iar el a comandat un trofeu adecvat din argint 925, achiziționându-l din fonduri proprii pentru aproximativ 1.000 de dolari americani.[12]

Australienii Ken Rosewall și Lew Hoad în finala de la Sydney Challenge din 1954 împotriva Statelor Unite. Australia a fost învinsă cu 2–3.

Dincolo de donarea unui trofeu pentru competiție, implicarea lui Davis în dezvoltarea incipientă a turneului care a ajuns să-i poarte numele a fost neglijabilă, însă a apărut un mit persistent conform căruia Davis a conceput atât ideea unei competiții internaționale de tenis, cât și formatul acesteia, care amestecă meciurile de simplu și de dublu. Cercetările au arătat că acesta este un mit.[13] Davis a ajuns un politician proeminent în Statele Unite în anii 1920, ocupând funcția de secretar de război al SUA între 1925 și 1929 și de guvernator general al Filipinelor între 1929 și 1932.

Primul meci, între Statele Unite și Marea Britanie (care au concurat sub numele de „Insulele Britanice”), a avut loc la Longwood Cricket Club din Boston, Massachusetts, în 1900. Echipa americană, al cărei căpitan era Dwight Davis, i-a surprins pe britanici câștigând primele trei meciuri. În anul următor, cele două țări nu au mai concurat, dar SUA au câștigat meciul din 1902, iar Marea Britanie a câștigat următoarele patru meciuri. Până în 1905, turneul s-a extins pentru a include Belgia, Austria, Franța și Australasia, o echipă combinată a Australiei și Noii Zeelande, care a concurat împreună până în 1914.

Inițial, turneul a fost intitulat International Lawn Tennis Challenge, deși în curând a devenit cunoscut sub numele de Cupa Davis, după trofeul lui Dwight Davis. Competiția Cupei Davis s-a jucat inițial ca o cupă challenge. Toate echipele au concurat între ele pentru dreptul de a înfrunta campioana din anul precedent în runda finală.

Începând din 1923, echipele din lume au fost împărțite în două zone: „Zona America” și „Zona Europa”. Câștigătoarele celor două zone se întâlneau în Zona interzonală ("INZ") pentru a decide ce echipă națională va provoca campioana în exercițiu pentru cupă. În 1955, a fost adăugată o a treia zonă, „Zona de Est”. Pentru că existau trei zone, câștigătoarea uneia dintre cele trei zone primea un bye în prima rundă a tururilor challenger INZ. În 1966, „Zona Europa” a fost împărțită în două zone, „Zona Europa A” și „Zona Europa B”, astfel încât câștigătorii celor patru zone au concurat în rundele challenger INZ.

Ilie Năstase la Cupa Davis 1973.

Între 1950 și 1967, Australia a dominat competiția, câștigând Cupa de 15 ori în 18 ani.[14]

Începând din 1972, formatul a fost schimbat în turneu eliminatoriu, astfel încât campionul în exercițiu a fost obligat să participe la toate rundele, iar Cupa Davis a fost atribuită campionului turneului.

Până în 1973, Cupa Davis fusese câștigată doar de Statele Unite, Marea Britanie/ Insulele Britanice, Franța și Australia/Australasia. Dominația lor a fost în cele din urmă întreruptă în 1974, când Africa de Sud și India au ajuns în finală; cu toate acestea, finala a fost anulată și Africa de Sud a primit cupa după ce India a refuzat să călătorească în Africa de Sud în semn de protest față de politicile de apartheid ale Africii de Sud. În anul următor a avut loc prima finală reală între două națiuni „outsider”, când Suedia a învins Cehoslovacia cu 3–2, iar de atunci, multe alte țări au ajuns să cucerească trofeul.

Până în 1973, toți profesioniștii cu contract nu au avut voie să joace în Cupa Davis. Vedetele din tenis care au devenit profesioniști înainte de Era Open (înainte de 1968) nu au avut voie să participe în Cupa Davis, în ciuda faptului că turneele de Grand Slam și majoritatea turneelor de tenis au devenit evenimente din Era Open în 1968. Din 1968, profesioniștilor înregistrați la nivel național li s-a permis să concureze sub controlul asociațiilor naționale de tenis. În 1973, jucătorilor australieni precum Rod Laver și Ken Rosewall li s-a permis să joace în Cupa Davis pentru prima dată din 1962 (pentru Laver) și din 1956 (pentru Rosewall).[4]

Argentina a câștigat Cupa Davis 2016, devenind prima câștigătoare sud-americană din istoria competiției

În 1981, a fost creat un sistem de competiție pe mai multe niveluri, în care cele mai bune 16 echipe naționale concurează în Grupa Mondială, iar toate celelalte echipe naționale concurează în una dintre cele patru grupe, în una dintre cele trei zone regionale. În 1989, tiebreak-ul a fost introdus în competiția de Cupa Davis, iar din 2016 este folosit în toate cele cinci seturi.[15]

În 2018, ITF a votat pentru schimbarea formatului competiției începând cu 2019, transformând-o într-un eveniment cu 18 echipe care va avea loc la sfârșitul sezonului, 71% dintre federațiile membre ITF votând în favoarea acestei schimbări. Noul format, susținut de fotbalistul Gerard Piqué și de omul de afaceri japonez Hiroshi Mikitani, a fost comparat cu o cupă mondială de tenis și a fost conceput pentru a fi mai atractiv pentru sponsori și televiziuni. Printre federațiile care s-au opus s-au numărat cele din Australia, Germania și Marea Britanie. Sprijinul pentru reformă a fost, de asemenea, amestecat în rândul actualilor și foștilor jucători, unii, precum Novak Djokovic și Rafael Nadal, fiind în favoarea noului format, dar alții, precum Rod Laver, Lucas Pouille și Roger Federer, s-au opus.[16][17][18][19] La 12 ianuarie 2023, ITF a anunțat că parteneriatul cu noul promotor se încheie și că ITF preia din nou controlul asupra evenimentului.[20]

Meciurile din Cupa Davis au fost afectate de mai multe ori de proteste politice, în special în Suedia:

  • Meciul dintre Suedia și Rhodesia din 1968 trebuia să se joace la Båstad, dar a fost mutat la Bandol, în Franța, din cauza protestelor împotriva guvernului minorității albe din Rhodesia, condus de Ian Smith.
  • Guvernul suedez a încercat să oprească meciul dintre Chile și Suedia din 1975, de la Båstad, din cauza încălcării drepturilor omului în Chile. Meciul a fost jucat, chiar dacă 7.000 de persoane au protestat împotriva lui, în exterior.
  • În urma conflictului dintre Israel și Gaza din 2008-2009, 6.000 de persoane au protestat împotriva Israelului în fața meciului de Cupa Davis dintre Suedia și Israel din orașul Malmö, în martie 2009.[21] Politicienii municipalității Malmö au fost îngrijorați de extremiști și au decis, din motive de securitate, să lase să intre doar un public restrâns.[22]

Rusia și Belarus au fost suspendate după invazia rusă din 2022 în Ucraina.[23]

Structură[modificare | modificare sursă]

Nivel Grupe
1 Grupa Mondială

18 țări

2 Grupa I Zona America

6 țări

Grupa I Zona Europa/Africa

11 țări

Grupa I Zona Asia/Oceania

7 țări

3 Grupa II Zona America

8 țări

Grupa II Zona Europa/Africa

16 țări

Grupa II Zona Asia/Oceania

8 țări

4 Grupa III Zona America

9 țări

Grupa III Zona Europa

15 țări

Grupa III Zona Africa

10 țări

Grupa III Zona Asia/Oceania

9 țări

5 Group Four Asia/Oceania Zone

11 țări

Notă: Numărul total de națiuni din Grupa I este de 24. Cu toate acestea, distribuția între cele trei zone poate varia în fiecare an, în funcție de numărul de națiuni promovate sau retrogradate între Grupa I și Grupa Mondială. Numărul națiunilor din Grupa Mondială și din Grupa I împreună este de 22 din Zona Euro/Africa, 9 din Zona Americană și 9 din Zona Asia/Oceania.

Rezultate pe ani[modificare | modificare sursă]

Ediție Câștigător Finalist Data Loc
1900 Statele Unite 3 0 Marea Britanie 810 august Longwood Cricket Club, Boston
1901 nu s-a disputat
1902 Statele Unite 3 2 Marea Britanie 68 august Crescent Athletic Club, New York
1903 Marea Britanie 4 1 Statele Unite 4 august8 august Longwood Cricket Club, Boston
1904 Marea Britanie 5 0 Belgia 25 iulie Worple Road, Wimbledon, Londra
1905 Marea Britanie 5 0 Statele Unite 2124 iulie Worple Road, Wimbledon, Londra
1906 Marea Britanie 5 0 Statele Unite 2124 iunie Worple Road, Wimbledon, Londra
1907 Australia 3 2 Marea Britanie 2023 iulie Worple Road, Wimbledon, Londra
1908 Australia 3 2 Statele Unite 2730 noiembrie Albert Ground, Melbourne
1909 Australia 5 0 Statele Unite 2730 noiembrie Double Bay Grounds, Sydney
1910 nu s-a disputat
1911 Australia 4 0 Statele Unite 13 ianuarie 1912 Hagley Park, Christchurch
1912 Marea Britanie 3 2 Australia 2830 noiembrie Australia Albert Ground, Melbourne
1913 Statele Unite 3 2 Marea Britanie 2528 iulie Worple Road, Wimbledon, Londra
1914 Australia 3 2 Statele Unite 1315 august West Side Tennis Club, New York
1915 Nu s-a disputat: Primul Război Mondial
1916
1917
1918
1919 Australia 4 1 Marea Britanie 1621 ian. 1920 Double Bay Grounds, Sydney
1920 Statele Unite 5 0 Australia 30 dec2 ian 1921 Domain Cricket Club, Auckland (Noua Zeelandă)
1921 Statele Unite 5 0 Japonia 25 septembrie West Side Tennis Club, New York
1922 Statele Unite 4 1 Australia 15 septembrie West Side Tennis Club, New York
1923 Statele Unite 4 1 Australia 31 august1 sept. West Side Tennis Club, New York
1924 Statele Unite 5 0 Australia 1113 septembrie Germantown Cricket, Philadelphia
1925 Statele Unite 5 0 Franța 1113 septembrie Germantown Cricket, Philadelphia
1926 Statele Unite 4 1 Franța 911 septembrie Germantown Cricket, Philadelphia
1927 Franța 3 2 Statele Unite 810 septembrie Germantown Cricket, Philadelphia
1928 Franța 4 1 Statele Unite 2729 iulie Roland Garros, Paris
1929 Franța 3 2 Statele Unite 2628 iulie Roland Garros, Paris
1930 Franța 4 1 Statele Unite 2527 iulie Roland Garros, Paris
1931 Franța 3 2 Marea Britanie 2426 iulie Roland Garros, Paris
1932 Franța 3 2 Statele Unite 2931 iulie Roland Garros, Paris
1933 Marea Britanie 3 2 Franța 2830 iulie Roland Garros, Paris
1934 Marea Britanie 4 1 Statele Unite 2831 iulie Court Central de Wimbledon, Londra
1935 Marea Britanie 5 0 Statele Unite 2730 iulie Court Central de Wimbledon, Londra
1936 Marea Britanie 3 2 Australia 2528 iulie Court Central de Wimbledon, Londra
1937 Statele Unite 4 1 Marea Britanie 2427 iulie Court Central de Wimbledon, Londra
1938 Statele Unite 3 2 Australia 35 septembrie Germantown Cricket, Philadelphia
1939 Australia 3 2 Statele Unite 25 septembrie Merion Cricket Club, Haverford
1940 Nu s-a disputat: Al Doilea Război Mondial
1941
1942
1943
1944
1945
1946 Statele Unite 5 0 Australia 2630 decembrie Kooyong, Melbourne
1947 Statele Unite 4 1 Australia 30 august1 sept. West Side Tennis Club, New York
1948 Statele Unite 5 0 Australia 46 septembrie West Side Tennis Club, New York
1949 Statele Unite 4 1 Australia 2628 august West Side Tennis Club, New York
1950 Australia 4 1 Statele Unite 2527 august West Side Tennis Club, New York
1951 Australia 3 2 Statele Unite 2628 decembrie Estadio de White City, Sydney
1952 Australia 4 1 Statele Unite 2931 decembrie Memorial Drive, Adelaide
1953 Australia 3 2 Statele Unite 2831 decembrie Kooyong, Melbourne
1954 Statele Unite 3 2 Australia 2729 decembrie Stade de White City, Sydney
1955 Australia 5 0 Statele Unite 2628 august West Side Tennis Club, New York
1956 Australia 5 0 Statele Unite 2628 decembrie Memorial Drive, Adelaide
1957 Australia 3 2 Statele Unite 2628 decembrie Kooyong, Melbourne
1958 Statele Unite 3 2 Australia 2931 decembrie Milton Courts, Brisbane
1959 Australia 3 2 Statele Unite 2831 august West Side Tennis Club, New York
1960 Australia 4 1 Italia 2628 decembrie Estadio de White City, Sydney
1961 Australia 5 0 Italia 2628 decembrie Kooyong, Melbourne
1962 Australia 5 0 Mexico 2628 decembrie Milton Courts, Brisbane
1963 Statele Unite 3 2 Australia 2628 decembrie Memorial Drive, Adelaide
1964 Australia 3 2 Statele Unite 2528 septembrie Harold Clark Courts, Cleveland
1965 Australia 4 1 Spania 2729 decembrie Stade de White City, Sydney
1966 Australia 4 1 India 2628 decembrie Kooyong, Melbourne
1967 Australia 4 1 Spania 2628 decembrie Milton Courts, Brisbane
1968 Statele Unite 4 1 Australia 2628 decembrie Memorial Drive, Adelaide
1969 Statele Unite 5 0 România 1921 decembrie Harold Clark Courts, Cleveland
1970 Statele Unite 5 0 Germania 2931 august Harold Clark Courts, Cleveland
1971 Statele Unite 3 2 România 811 octombrie Olde Providence Racq. C., Charlotte
1972 Statele Unite 3 2 România 1315 octombrie Club Sportiv Progresul, București
1973 Australia 5 0 Statele Unite 30 nov2 dec. Cleveland
1974 Africa de Sud - - India India a refuzat să participe pentru a protesta împotriva apartheid-ului
1975 Suedia 3 2 Cehoslovacia 1921 decembrie Kungliga Tennishalle, Stockholm
1976 Italia 4 1 Chile 1719 decembrie Stade National, Santiago
1977 Australia 3 1 Italia 24 decembrie Stade de White City, Sydney
1978 Statele Unite 4 1 Marea Britanie 810 decembrie Mission Hills, Rancho Mirage
1979 Statele Unite 5 0 Italia 1416 decembrie San Francisco
1980 Cehoslovacia 4 1 Italia 57 decembrie Centre Sportovni, Praga
1981 Statele Unite 3 1 Argentina 1113 decembrie Riverfront Coliseum, Cincinnati
1982 Statele Unite 3 2 Franța 2628 noiembrie Palais des Sports, Grenoble
1983 Australia 3 2 Suedia 26 28 decembrie Kooyang, Melbourne
1984 Suedia 4 1 Statele Unite 1618 decembrie Göteborg
1985 Suedia 3 2 Germania 2022 decembrie Olympiahalle, München
1986 Australia 3 2 Suedia 2628 decembrie Kooyang, Melbourne
1987 Suedia 5 0 India 1820 decembrie Göteborg
1988 Germania 4 1 Suedia 1618 decembrie Göteborg
1989 Germania 3 2 Suedia 1517 decembrie Schleyer Halle, Stuttgart
1990 Statele Unite 3 2 Australia 30 nov.2 dec. SunCoast Dome, St. Petersburg
1991 Franța 3 1 Statele Unite 29 nov.1 dec. Lyon
1992 Statele Unite 3 1 Elveția 46 decembrie Tarrant Country Centre, Fort Worth
1993 Germania 4 1 Australia 35 decembrie Düsseldorf
1994 Suedia 4 1 Rusia 24 decembrie Moscova
1995 Statele Unite 3 2 Rusia 13 decembrie Moscova
1996 Franța 3 2 Suedia 29 nov1 dec. Centre Massan, Malmö
1997 Suedia 5 0 Statele Unite 2830 noiembrie Göteborg
1998 Suedia 4 1 Italia 46 decembrie Milano
1999 Australia 3 2 Franța 25 decembrie Acropolis Expositions, Nice
2000 Spania 3 1 Australia 810 decembrie Palau Sant Jordi, Barcelona
2001 Franța 3 2 Australia 30 nov2 dec. Melbourne Park, Melbourne
2002 Rusia 3 1 Franța 29 nov.1 dec. Paris
2003 Australia 3 1 Spania 2830 noiembrie Melbourne Park, Melbourne
2004 Spania 3 1 Statele Unite 25 decembrie Estadio Olímpico de Sevilla
2005 Croația 3 2 Slovacia 24 decembrie Centre nat. de tenis Sibamac, Bratislava
2006 Rusia 3 2 Argentina 13 decembrie Moscova
2007 SUA 4 1 Rusia 30 nov2 decembrie Memorial Coliseum, Portland
2008 Spania 3 1 Argentina 2123 noiembrie Mar del Plata, Argentina
2009 Spania 5 0 Cehia 46 decembrie Barcelona, Spania
2010 Serbia 3 2 Franța 35 decembrie Belgrad, Serbia
2011 Spania 3 1 Argentina 24 decembrie Sevilla, Spania
2012 Cehia 3 2 Spania 1618 noiembrie Praga, Cehia
2013 Cehia 3 2 Serbia 1517 noiembrie Belgrad, Serbia
2014 Elveția 3 1 Franța 2123 noiembrie Lille, Franța
2015 Marea Britanie 3 1 Belgia 2729 noiembrie Gent, Belgia
2016 Argentina 3 2 Croația 2527 noiembrie Zagreb, Croatia
2017 Franța 3 2 Belgia 2426 noiembrie Lille, Franța
2018 Croația 3 1 Franța 2325 noiembrie Lille, Franța
2019 Spania 2 0 Canada 1824 noiembrie Madrid, Spania
2020 Anulată din cauza pandemiei de COVID-19
2021 Rusia 2 0 Croația 255 decembrie Madrid, Spania
2022 Canada 2 0 Australia 2427 noiembrie Málaga, Spania
2023 Italia 2 0 Australia 2126 noiembrie Málaga, Spania

Rezultate pe țări[modificare | modificare sursă]

Țară Câștigătoare Finalistă
Statele Unite ale Americii Statele Unite 1900, 1902, 1913, 1920, 1921, 1922, 1923, 1924, 1925,
1926, 1937, 1938, 1946, 1947, 1948, 1949, 1954, 1958,
1963, 1968, 1969, 1970, 1971, 1972, 1978, 1979, 1981,
1982, 1990, 1992, 1995, 2007 (32)
1903, 1905, 1906, 1908, 1909, 1911, 1914, 1927, 1928,
1929, 1930, 1932, 1934, 1935, 1939, 1950, 1951, 1952,
1953, 1955, 1956, 1957, 1959, 1964, 1973, 1984, 1991,
1997, 2004 (29)
Australia Australia/
Australasian Olympic Flag Australasia
1907, 1908, 1909, 1911, 1914, 1919, 1939, 1950, 1951,
1952, 1953, 1955, 1956, 1957, 1959, 1960, 1961, 1962,
1964, 1965, 1966, 1967, 1973, 1977, 1983, 1986, 1999,
2003 (28)
1912, 1920, 1922, 1923, 1924, 1936, 1938, 1946, 1947,
1948, 1949, 1954, 1958, 1963, 1968, 1990, 1993, 2000,
2001, 2022, 2023 (21)
Franţa Franța 1927, 1928, 1929, 1930, 1931, 1932, 1991, 1996, 2001,
2017 (10)
1925, 1926, 1933, 1982, 1999, 2002, 2010, 2014, 2018 (9)
Regatul Unit Regatul Unit 1903, 1904, 1905, 1906, 1912, 1933, 1934, 1935, 1936,
2015 (10)
1900, 1902, 1907, 1913, 1919, 1931, 1937, 1978 (8)
Suedia Suedia 1975, 1984, 1985, 1987, 1994, 1997, 1998 (7) 1983, 1986, 1988, 1989, 1996 (5)
Spania Spania 2000, 2004, 2008, 2009, 2011, 2019 (6) 1965, 1967, 2003, 2012 (4)
Germania Germania 1988, 1989, 1993 (3) 1970, 1985 (2)
Cehia Cehia1 1980, 2012, 2013 (3) 1975, 2009 (2)
Rusia Rusia 2002, 2006, 2021 (3) 1994, 1995, 2007 (3)
Italia Italia 1976, 2023 (2) 1960, 1961, 1977, 1979, 1980, 1998 (6)
Croaţia Croația 2005, 2018 (2) 2016, 2021 (2)
Argentina Argentina 2016 (1) 1981, 2006, 2008, 2014 (4)
Serbia Serbia 2010 (1) 2013 (1)
Elveţia Elveția 2014 (1) 1992 (1)
Canada Canada 2022 (1) 2019 (1)
Africa de Sud Africa de Sud 1974 (1)
 România 1969, 1971, 1972 (3)
India India 1966, 1974, 1987 (3)
 Belgia 1904, 2015, 2017 (3)
Japonia Japonia 1921 (1)
Mexic Mexic 1962 (1)
Chile Chile 1976 (1)
Slovacia Slovacia 2005 (1)

1 Include și rezultatele obținute de Cehoslovacia

România în Cupa Davis[modificare | modificare sursă]

La 19 iulie 1922, echipa României joacă primul meci în "Cupa Davis", cu India, pierzând cu 0-5 la Eastbourne. Echipa României obține prima victorie în anul 1928, la București, RomâniaBelgia, 5-0 și prima victorie în deplasare în 1959 la Cairo, RomâniaEgipt, 3-2. Alte victorii importante :

Trei finale:

Clasamentul mondial[modificare | modificare sursă]

Clasamentul națiunilor ITF Cupa Davis
la data de  (2023 -09-18)[24]
# Țară Puncte Modificare
1 Canada Canada 534.38
2 Spania Spania 463.75
3 Statele Unite ale Americii Statele Unite 458.00
4 Croaţia Croația 436.00
5 Regatul Unit Regatul Unit 432.50 2
6 Italia Italia 427.63
7 Serbia Serbia 419.38 1
8 Germania Germania 419.00 3
9 Țările de Jos Țările de Jos 405.44
10 Cehia Cehia 390.38 3
11 Statele Unite ale Americii Statele Unite 385.50 1
12 Franţa Franța 364.75 1
13 Kazahstan Kazahstan 355.25 1
14 Finlanda Finlanda 343.25 7
15 Suedia Suedia 343.00 3
16 Chile Chile 342.69 1
17  Belgia 336.13 1
18 Coreea de Sud Coreea de Sud 331.38 3
19 Argentina Argentina 329.25 1
20 Columbia Columbia 319.00

Schimbare de la actualizarea clasamentului anterior

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Andy Murray wins Davis Cup for Great Britain - BBC Sport”. BBC Sport. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „Davis Cup Format”. www.daviscup.com. Arhivat din original la . Accesat în . In 2016, 130 nations have entered Davis Cup by BNP Paribas 
  3. ^ „Davis Cup - Articles - Stepanek leads Czech Republic to victory”, Daviscup.com, accesat în  
  4. ^ a b „40 Years Ago: Look Out, Cleveland”. www.tennis.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Gillmeister, Heiner (). Tennis: A Cultural History. New York: New York University Press. pp. 213–214. ISBN 978-0814731215. 
  6. ^ Eaves, Simon J.; Lake, Robert J. (). „The 'Ubiquitous Apostle of International Play', Wilberforce Vaughan Eaves: The Forgotten Internationalist of Lawn Tennis” (PDF). The International Journal of the History of Sport. 33 (16): 1963–1981. doi:10.1080/09523367.2017.1295957. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  7. ^ Lake, Robert J. (). A Social History of Tennis in Britain. London: Routledge. pp. 70–71. ISBN 978-0415684309. 
  8. ^ Gillmeister, Heiner (). Tennis: A Cultural History. New York: New York University Press. pp. 258. ISBN 978-0814731215. 
  9. ^ „Tennis of Two Nations”. Chicago Tribune: 10. . 
  10. ^ „Tennis from Far Shores”. Chicago Tribune: 8. . 
  11. ^ „American Players Abroad”. American Lawn Tennis: 89. . 
  12. ^ John Grasso (). Davis Cup. Historical Dictionary of Tennis. Scarecrow Press. p. 79. ISBN 978-0810874909. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Eaves, Simon J.; Lake, Robert J. (). „Dwight Davis and the Foundation of the Davis Cup in Tennis: Just Another Doubleday Myth?”. Journal of Sport History. 45 (1): 1–23. doi:10.5406/jsporthistory.45.1.0001. Arhivat din original la . Accesat în – via Project MUSE. 
  14. ^ „History – Davis Cup – Pro Tournaments – News and Events – Tennis Australia”. Tennis Australia. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ „Davis Cup set for fifth set tiebreak in 2016”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ „Davis Cup reform: Nations vote for 18-team season-ending event”. BBC Sport. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ Bodo, Peter (). „Here's everything you need to know about the massive Davis Cup overhaul”. ESPN. Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ „Tennis greats tear into Davis Cup overhaul”. news.com.au. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ Briggs, Simon (). „Davis Cup should not become the Pique Cup, warns Roger Federer”. The Telegraph. Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ „ITF and Kosmos to end Davis Cup tennis partnership”. france24.com. . Accesat în . 
  21. ^ 6,000 join Malmö Davis Cup protest Arhivat în , la Wayback Machine.. The Local 7 March 2009.
  22. ^ Crowd ban 'risks bolstering extremists' Arhivat în , la Wayback Machine.. The Local 7 March 2009.
  23. ^ „Davis Cup – Rankings”. www.daviscup.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ „Nations Ranking”. daviscup.com. International Tennis Federation. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]