Culion

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Fișier:BartolomeuAnania.jpg
Mitropolitul Bartolomeu purtând pe cap culion roşu.
Patriarhul Daniel purtând culion alb cu camilafcă.

Culionul este un potcap mic sau înalt, rotund, de catifea și fără boruri, purtat pe cap de preoți, călugări și călugărițe. El este specific cultului creștin ortodox. Culionul face parte din hainele uzuale preoțești și nu are rol liturgic. Prezența sa pe cap semnifică smerenia.

La monahi și monahii, peste culion se pune voalul, numit camilafcă, folosindu-se în mod special la slujbele bisericești. Monahii trebuie să stea tot timpul cu capul acoperit, iar la anumite momente ei trebuie să-și scoată doar acea pânză ce se îmbracă peste culion, adică camilafca. În tradiția rusă, camilafca și culionul poartă denumirea de „clobuc”.

Culionul poate fi de mai multe culori:

  • culion negru - purtat de către călugări și de preoții de mir
  • culion roșu sau mov - purtat uneori de către preoții de mir și de călugării cu grade mai înalte: protosinghel, arhimandrit, iconom sau iconom stravofor, precum și de protopopi. Uneori culionul roșu sau mov este purtat și de către unii ierarhi.
  • culion alb - purtat de către patriarhii Bisericii Ortodoxe Ruse, Bisericii Ortodoxe Române, Bisericii Ortodoxe Sârbe și Bisericii Ortodoxe Bulgare, de mitropoliții Bisericii ortodoxe Ruse, de mitropolitul Varșoviei și al întregii Polonii, de mitropolitul Cehiei și Slovaciei, de mitropolitul Bisericii Ortodoxe din America și de arhiepiscopul Kareliei și al întregii Finlande.

De asemenea, culionul poate fi clasificat și după stil:

  • de stil rusesc - este înalt, conic (cu baza în partea de sus) și nu are boruri
  • de stil grecesc - este mai jos, cilindric, are boruri și un mic vârf în centrul părții de sus