Cuciurul Mic, Zastavna
| Cuciurul Mic | |
| Малий Кучурів | |
| — Comună — | |
  Cuciurul Mic Cuciurul Mic (Regiunea Cernăuți) | |
 Cuciurul Mic Cuciurul Mic (Ucraina) | |
| Coordonate: 48°28′12″N 25°54′36″E / 48.47000°N 25.91000°E | |
|---|---|
| Țară |  Ucraina |
| Regiune | Cernăuți |
| Raion | Zastavna |
| KOATUU | 7321585601 |
| Atestare | 1420 |
| Reședință | Cuciurul Mic |
| Componență | Cuciurul Mic |
| Altitudine | 257 m.d.m. |
| Populație (2007) | |
| - Total | 1.280 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Cod poștal | 59450 |
| Prefix telefonic | 3737 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Cuciurul Mic (în ucraineană Малий Кучурів, transliterat Malîi Kuciuriv și în germană Kuczurmik) este un sat reședință de comună în raionul Zastavna din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are 1,280 locuitori, preponderent ucraineni (ruteni).
Satul este situat la o altitudine de 257 metri, în partea de centru a raionului Zastavna.
Istorie[modificare | modificare sursă]
Localitatea Cuciurul Mic a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1420.
În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Cuciurul Mic a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Zastavna (în germană Zastawna).
După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Cuciurul Mic a făcut parte din componența României, în Plasa Nistrului a județului Cernăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate de români.
Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS în anul 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene.
Începând din anul 1991, satul Cuciurul Mic face parte din raionul Zastavna al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 3 (0+3), reprezentând 0,23% din populație [1]. În prezent, satul are 1.280 locuitori, preponderent ucraineni.
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența lingvistică a comunei Cuciurul Mic
Ucraineană (98,75%)
Rusă (1,17%)
Alte limbi (0,08%)
Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Cuciurul Mic era vorbitoare de ucraineană (98,75%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (1,17%).[2]
- 1930: 2.599 (recensământ) [3]
- 1989: 1.321 (recensământ)
- 2007: 1.280 (estimare)
Recensământul din 1930[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Cuciurul Mic (județul Cernăuți)
Români (10,27%)
Ruteni (82,6%)
Evrei (1,54%)
Polonezi (4,92%)
Germani (0,67%)
Componența confesională a comunei Cuciurul Mic
Ortodocși (89,68%)
Romano-catolici (5,19%)
Mozaici (1,54%)
Adventiști (3,07%)
Altă religie (0,52%)
Conform recensământului efectuat în 1930[4], populația comunei Cuciurul Mic se ridica la 2.599 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau ruteni (82,60%), cu o minoritate de români (10,27%), una de evrei (1,54%), una de polonezi (4,92%) și una de germani (0,67%). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor erau ortodocși (89,68%), dar existau și mozaici (1,54%), romano-catolici (5,19%) și adventiști (3,07%). Alte persoane au declarat: greco-catolici (9 persoane) și armeano-catolici (4 persoane).
Personalități[modificare | modificare sursă]
- Nikolai Spenul (1867-1928) - pedagog, jurnalist și activist politic ucrainean din Bucovina. El a fost membru al administrației ucrainene instituite unilateral în Bucovina în noiembrie 1918, apoi consul al Republicii Populare a Ucrainei Occidentale la Viena.
- Emilian Țopa (1900-1987) - doctor în științe naturale, profesor universitar de botanică la București, Cluj și Iași; a condus grădinile botanice din Cernăuți (1926-1944), Cluj (1945-1963) și Iași (1963-1970).
Obiective turistice[modificare | modificare sursă]
- Biserica de lemn cu hramul "Sf. Nicolae" - construită în 1883; are icoana vechi și o Evanghelie din 1800 [5]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Dr. Ion Popescu - Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)
- ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Villages of Bukovina”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Populația statornică în 1930, p. 420, Institutul Central de Statistică
- ^ Biserica de lemn din Cuciurul Mic[nefuncțională]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Datele generale ale recensământului din 2001 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Date detaliate privitoare la numărul românilor Arhivat în , la Wayback Machine.
- Românii din Cernăuți
| |||||||||||||
| |||||||||||