Criza Sputnik

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Satelitul sovietic, Sputnik-1
Fişier:Launch-of-sputnik2.jpg
Racheta purtătoare R-7 cu Sputnik-2

Criza Sputnik a fost un punct de cotitură al Războiului rece care a început pe 4 octombrie 1957 când Uniunea Sovietică a lansat satelitul Sputnik 1. Statele Unite ale Americii credeau că sunt conducători în cursa pentru cucerirea spaţiului cosmic şi, prin aceasta, al cursei pentru dezvoltarea de rachete militare.

Lansarea surpriză a satelitului sovietic şi primele două lansări eşuate americane au dovedit că adevărul era cu totul altul. După acest moment, a început cursa spaţială, ceea ce a adus la Programul Apollo şi la primul pas al unui om pe lună din 1969, care a făcut să se termine Criza Sputnik.

Racheta spaţială cu care fusese lansat Sputnikul, de tip SL-1/A era derivată din versiunea iniţială militară R7/8K71 (SS-6 Sapwood), care era prima rachetă balistică intercontinentală sovietică, putând transporta un focos termonuclear de 3-5 megatone la 12,000 km. Pentru prima dată, URSS dispunea de o armă care putea să poarte fără probleme un focos nuclear până pe teritoriul american. Odată ce a devenit vulnerabilă, superputerea vestică nu mai putea ameninţa URSS cu represalii masive nucleare în cazul unui război convenţional, fără a risca să fie ea însăşi lovită. Astfel, un deceniu mai târziu, la sfârşitul anilor 1960 s-a ajuns la echilibrul nuclear între superputeri, împreună cu doctrina de distrugere reciprocă asigurată (MAD), care, împreună cu doctrina flexible response la nivel tactic, a înlocuit fosta doctrină numită represalii masive.

Criza Sputnik a făcut să apară un întreg lanţ de iniţiative americane, de la mic la mare, multe ele sprijinite de Departamentul Apărării al SUA.

Unelte personale