Criza Sputnik

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Satelitul sovietic, Sputnik-1

Criza Sputnik a fost un punct de cotitură al Războiului rece care a început pe 4 octombrie 1957 când Uniunea Sovietică a lansat satelitul Sputnik 1. Statele Unite ale Americii credeau că sunt conducători în cursa pentru cucerirea spațiului cosmic și, prin aceasta, al cursei pentru dezvoltarea de rachete militare.

Lansarea surpriză a satelitului sovietic și primele două lansări eșuate americane au dovedit că adevărul era cu totul altul. După acest moment, a început cursa spațială, ceea ce a adus la Programul Apollo și la primul pas al unui om pe lună din 1969, care a făcut să se termine Criza Sputnik.

Racheta spațială cu care fusese lansat Sputnikul, de tip SL-1/A era derivată din versiunea inițială militară R7/8K71 (SS-6 Sapwood), care era prima rachetă balistică intercontinentală sovietică, putând transporta un focos termonuclear de 3-5 megatone la 12,000 km. Pentru prima dată, URSS dispunea de o armă care putea să poarte fără probleme un focos nuclear până pe teritoriul american. Odată ce a devenit vulnerabilă, superputerea vestică nu mai putea amenința URSS cu represalii masive nucleare în cazul unui război convențional, fără a risca să fie ea însăși lovită. Astfel, un deceniu mai târziu, la sfârșitul anilor 1960 s-a ajuns la echilibrul nuclear între superputeri, împreună cu doctrina de distrugere reciprocă asigurată (MAD), care, împreună cu doctrina flexible response la nivel tactic, a înlocuit fosta doctrină numită represalii masive.

Criza Sputnik a făcut să apară un întreg lanț de inițiative americane, de la mic la mare, multe dintre ele sprijinite de Departamentul Apărării al SUA.

Note[modificare | modificare sursă]