Cristiano Banti
| Cristiano Banti | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Santa Croce sull'Arno, Toscana, Italia[1] |
| Decedat | (80 de ani)[1][3] Montemurlo, Toscana, Italia[1] |
| Copii | Alaide Banti[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Regatul Italiei (–) |
| Ocupație | pictor |
| Locul desfășurării activității | Florența[1] Siena[1] |
| Activitate | |
| Studii | Accademia di belle arti di Siena[*][1] |
Modifică date / text  | |
Cristiano Banti (n. , Santa Croce sull'Arno, Toscana, Italia – d. , Montemurlo, Toscana, Italia) a fost un pictor italian de gen și peisaj. A fost o figură marcantă a mișcării Macchiaioli(d) din Toscana.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Banti s-a născut într-o familie din clasa de mijloc din Santa Croce sull'Arno. O bursă i-a permis să studieze la Accademia di belle arti di Siena cu Francesco Nenci(d). În această perioadă, a lucrat în stilul neoclasic și a realizat probabil cea mai cunoscută lucrare a sa, Galileo înfruntând Inchiziției.[5][6]
În 1854, s-a mutat la Florența și a devenit un obișnuit al Caffè Michelangiolo, un important loc de întâlnire pentru artiștii locali. Aici a făcut cunoștință cu mișcarea Macchiaioli. Convertirea sa la idealurile estetice ale mișcării a fost de așa natură încât a căutat ca „Galileo” să fie retras din expoziție pentru că „dezonorase arta fără să știe”.
După aceea, a devenit hotărât să realizeze picturi care să surprindă efectul natural al luminii soarelui, mergând în multe excursii lungi în aer liber împreună cu asociații săi; în special Telemaco Signorini(d), care a avut o mare influență asupra sa.[7]
În 1861, a plecat la Paris pentru a studia cu Constant Troyon(d) și Camille Corot, apoi s-a stabilit la Castelfranco di Sopra pentru a-și continua studiile despre natură. Perpetuu nemulțumit de munca sa, expunea rar. În 1870, a făcut parte din juriul „Esposizione Nazionale di Parma” și s-a certat cu Signorini.[7] Cinci ani mai târziu, s-a întors la Paris, apoi a plecat la Londra în 1879 pentru a se familiariza cu arta engleză.
Diviziunile dintre el și ceilalți membri ai mișcării Macchiaioli au devenit mai profunde și a fost adesea criticat, așa că s-a retras la vila familiei sale de lângă Castelfiorentino. După moartea soției sale, s-a mutat la Montemurlo, unde și-a petrecut cea mai mare parte a timpului colecționând artă - adesea de la Macchiaioli, cu care se împăcase în mare măsură.[5] Ocazional, le oferea chiar și un loc de cazare.
Deși încă se bucura de recunoașterea publică, a acceptat o numire ca profesor la Academia de Arte Frumoase și a făcut parte din comisia însărcinată cu reorganizarea Uffizi.[7] În 1887, s-a întors la Londra, studiind Vechii Maeștri la National Gallery și făcând cunoștință cu James McNeill Whistler.
Banti a avut cel puțin opt copii, dintre care cel puțin unul se știe că s-a stabilit în Anglia. A murit la vila sa din Montemurlo în 1904. Zece ani mai târziu, colecția sa a fost vândută la licitație și împrăștiată.
Picturi (selecție)[modificare | modificare sursă]
-
Confidențe, 1868 -
Culegătorii de paie, ca. 1861 -
Copii în soare, ca. 1860–1862 -
Țărancă toscană, 1875 -
Trei țărănci, 1881
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e f g h i RKDartists, accesat în
- ^ a b Cristiano Banti, SNAC, accesat în
- ^ a b c d Cristiano Banti, Autoritatea BnF
- ^ a b Cristiano Banti, Allgemeines Künstlerlexikon Online
- ^ a b Biographical notes from the Enciclopedia Italiana by Nello Tarchiani @ Treccani(d).
- ^ Baroque Routes Arhivat în , la Wayback Machine.. p. 16.
- ^ a b c Brief biography from Dizionario Biografico degli Italiani - Volume 5, by Giorgio di Genova @ Treccani.
Lecturi suplimentare[modificare | modificare sursă]
- Giuliano Matteucci, Cristiano Banti: un macchiaiolo nel suo tempo, 1824-1904 (catalog de expoziție), Il Museo di Milano, 1982
- Lucia Bassignana, Cristiano Banti (1824-1904): arte, inquietudini e affetti di un pittore dalla campagna toscana all'Europa, Comune di Montemurlo, 2014ISBN: 88-89941-23-5
