Cristian Bădiliță

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cristian Bădiliță
Cristian Badilita.jpg
Naștere 27 martie 1968
Săveni, Botoșani
Profesie teolog, eseist, traducător, poet
Naționalitate română, franceză
Activitatea literară
Specie literară eseu, poezie

Cristian Bădiliță (n. 27 martie 1968, Săveni, Botoșani) este un teolog, eseist, traducător și poet român contemporan.

Cuprins

Biografie [modificare]

S-a născut în orașul Săveni, județul Botoșani, unde a locuit până la vârsta de 14 ani. Apoi s-a stabilit la Botoșani, urmând liceul August Treboniu Laurian, secția matematică-fizică. A debutat în revista Ateneu, suplimentul Caiete botoșănene, cu poeme, în 1984. Al doilea debut, tot cu poezie, a avut loc în revista ieșeană Cronica, în 1986. După experiența traumatizantă a serviciului militar, relatată în Nodul gordian, a urmat doi ani cursurile Facultății de litere din București, secția română-franceză, avându-i ca mentori pe Cornel Mihai Ionescu, Florea Fugaru, Ioan Pânzaru și Pan M. Vizirescu, ultimul supraviețuitor de marcă al revistei Gândirea. Din 1990 s-a transferat la secția de limbi clasice, unde-l va întâlni pe remarcabilul om de cultură Petru Creția. Prietenia lor se va concretiza într-o școală de vară la Ipotești și într-un volum despre Apocalipsa lui Ioan. În 1991-1992 studiază teologia la Seminario Conciliar din Madrid, împreună cu Cristian Langa și Iuliu Cristian Arieșanu, unde-i va avea ca profesori pe patrologul Juan Ayan Calvo și pe fenomenologul religiei Juan Martin Velasco, a cărui Introducere în fenomenologia religiei o va traduce și publica la editura Polirom. A predat limbă și literatură greacă veche la universitatea din Timișoara, instalându-se în Franța din 1995, împreună cu soția lui, Smaranda Bădiliță, specialistă în Philon din Alexandria. Este doctor în istoria creștinismului antic al Universității Paris IV Sorbona cu teza Les métamorphoses de l’Antichrist chez les Pères de l’Eglise, calificativul summa cum laude. Din juriu au făcut parte: Monique Alexandre, Jean-Noël Guinot, Jean-Claude Fredouille, Enrico Norelli și Olivier Munnich. Lucrarea a primit premiul Solomon Reinach al Asociației Eleniștilor din Franța. În Occident s-a specializat în literatura patristică greacă și latină, făcând parte și din grupul de traducători ai „Bibliei de la Alexandria” sub coordonarea lui Marguerite Harl. În 2001 a început o colaborare cu New Europe College din București, organizând două colocvii internaționale despre Ioan Casian și despre actualitatea Părinților Bisericii. A organizat un al treilea colocviu internațional, despre patristică și ecumenism, în cadrul Universității din Constanța. Cele trei volume, ca și teza de doctorat, au apărut la editura pariziană Beauchesne. Tot în cadrul Colegiului Noua Europă a coordonat, din 2003 până în 2011, împreună cu Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu, traducerea comentată a Septuagintei, proiect publicat în colaborare cu editura Polirom și Fundația Anonimul. A coordonat prima editare științifică a Scrierilor lui Nicolae Steinhardt, aparute la editura Humanitas. În prezent lucrează la o traducere comentată a Noului Testament.[1] Se consideră un anarhist creștin de dreapta și pledează pentru reinstaurarea monarhiei în România.[2] Critic al imposturii comuniste și neocomuniste, rezervat față de sistemul democratic-ochlocratic modern, a participat activ la revolta din decembrie 1989 și la organizarea protestului din Piața Universității (1990). A fost fellow al Institutului de cultură din Trento și al Wissenschaftkolleg zu Berlin. Participări la numeroase colocvii internaționale, precum și la volume colective, reviste și dicționare internaționale. Pe 22 decembrie 2009 a lansat revista electronică OGLINDANET. Din luna mai, 2011, este membru fondator al Asociației Culturale OGLINDANET.

Note [modificare]

  1. ^ Evanghelia după Marcu (volumul 4 din noua traducere comentată a Noului Testament)
  2. ^ „Anarhiștii de dreapta se definesc printr-o atitudine aristocratică, un anumit estetism, o formă de gratuitate în fața existenței, prin refuzul imposturii democratice, prin nerecunoașterea nici unei autorități tutelare (stat, Biserică, instituție, ideologie), prin negarea egalitarismului și prin denunțarea „intelectualilor” ca fiind nocivi, întrucât ideologi, narcisiști, lipsiți de simțul realității." Degetul pe rană. Dezintoxicări antipolitice, Bucuresti, 2012

Opera [modificare]

Publicații [modificare]

Ediții și antologii [modificare]

Traduceri comentate din greacă și latină [modificare]

Traduceri din franceză și spaniolă [modificare]

  • Manuel García Morente Faptul extraordinar (Altarul Banatului, n° 1-3/1999);
  • Alain de Libera, Mistica renană (Amarcord, Timișoara, 1997);
  • Bossuet, Sfintul Bernard de Clairvaux, Sfântul Francisc din Assisi, Sfânta Tereza din Avila (Amarcord, Timisoara, 1996);
  • Henri Lehman et alii, Civilizațiile precolumbiene. Aztecii. Mayașii. Incașii (Humanitas, București, 1994)

Legături externe [modificare]