Crasna-Ilschi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Crasna-Ilschi Красноїльськ
Regiune	Cernăuţi
Raion	Storojineţ
Populaţie (2001)	9.142 locuitori
Oraş în Ucraina

Crasna-Ilschi (în ucr. Красноїльськ) este un oraş în sudul regiunii Cernăuţi (raionul Storojineţ) din Ucraina. Face parte din nordul regiunii istorice Bucovina.

Cuprins 1 Populaţie 2 Istoric 3 Bibliografie 4 Legături externe

[modifică] Populaţie

Oraşul are 9,2 mii de locuitori, dintre care majoritatea sunt români.

[modifică] Istoric

Cercetările arheologice au scos la iveală date importante privitoare la continuitatea aşezărilor omeneşti în zona oraşului dar prima menţiune documentară a satului Crasna este cea din 15 iunie 1431, dată de Alexandru cel Bun, prin care întărea vornicului Cupcici toate satele lui, printre care şi jumătate de Crasna, cumpărată de la spătarul Şandru, fiul lui Baliţă Mândricică, fratele lui Mihail. Pergamentul se află în prezent la Arhivele Naţionale din Bucureşti. Aşadar primul proprietar al Crasnei este spătarul Şandru, care stăpânea satul cu mult înainte de prima menţiune documentară de la 1431. H. H. Stahl sublinia faptul că din cele 755 de sate menţionate în documente până la anul 1449, un număr de 607 sate printre care şi Crasna - adică 80,3% - au hotare străvechi, dinainte de întemeierea Principatului Moldovei. Toate documentele istorice referitoare la Crasna în număr de aproape 50 sunt reproduse în întregime în anexe, şi aceasta pentru a nu face obositoare lecturarea cărţii. În continuare vom face o incursiune în actele şi istoria Crasnei. Ştefan cel Mare a trecut şi poposit în Crasna Putnei, conform documentului din 15 ianuarie 1488, prin care domnitorul confirmă lui Stan şi fratelui său Dan satul Volhoviceştii « Wolhowyczesciiey » la Crasna, cumpărat de la Ion, fiul lui Petru Roşca, cu 200 de zloţi tătăreşti. Tradiţia aminteşte ca proprietar al Crasnei pe starostele Grigoraş, aşa-zisul logofăt, la începutul secolului al XVI-lea. Acestuia i-ar fi urmat Iordache Cantacuzino, mare vistiernic, şi apoi Gheorghe Ursache care a lăsat-o moştenire fiului său Dumitraş Ursache, sulger mare.

La 30 iunie 1522, Ştefan Voievod dăruieşte Episcopiei de Rădăuţi un loc de prisacă, la obârşia Crasnei, anume Hruzca, unde a fost de demult prisaca domnească. La 11 ianuarie 1613, Ştefan al II-lea Tomşa, domnul Moldovei, întăreşte mănăstirii Putna satul Crasna, ţinutul Suceava, dăruit de Filoftei, fost episcop de Huşi. La 4 martie 1652, Ieremie, Ileana comisoaia şi Alexandra visterniceasa împart între ei moşiile rămase de la părintele lor, logofătul Gavrilaş Mateiaş. La 1 mai 1696, fostul sulger Dumitraşco Ursachie vinde căpitanului Alexandru Ilschi jumătate de sat din Crasna, ţinutul Sucevei. La 15 iulie 1701, Constantin Duca voievod întăreşte uric Episcopiei Rădăuţi – unde era Nicolae Vasilievici episcop – stăpânirea peste daniile domnilor de mai înainte şi ale ctitorilor printre care se pomeneşte de un alt uric de la Ştefan voievod pentru un loc de prisacă ce se cheamă în fundul Crasnii, numit Hruşca (Ispisoc de la Constantin voievod).

La 10 august 1724, în Iaşi, Mihai Racoviţă Voievod comunică lui Calistru, episcopul de Rădăuţi, că jumătate de Crasna, ţinutul Suceava, a trecut la Miron Gafenco, moştenire de la socrul său, căpitanul Alexandru Ilschi. Cronica Episcopiei de Rădăuţi ne arată că Episcopul Calistru a mărturisit în 9 martie 1727, tras la divan de Maria, văduva lui Dumitraşco Ursachi, biv vel sulger mare, că jumătate din satul Crasna este proprietatea lui Miron Gafenco. Judecata pentru această parte din Crasna s-a sfârşit abia în 15 ianuarie 1730. La 15 ianuarie 1730, în Iaşi, Grigore Ghica întăreşte lui Miron Gafenco uricar, ginerele lui Alexandru căpitanul, jumătate din Crasna. Cealaltă jumătate de sat este a mănăstirii Putna, care a primit-o de la răposatul Calistru, fost episcop de Rădăuţi. Cronica Episcopiei de Rădăuţi ne arată că Antonie a devenit deja în toamna anului 1729 mitropolit al ţării. El întări în 12 martie 1731 zapisul lui Miron Gafenco uricariul, către Nicolai Talpă privitor la jumătate din Crasna, la care renunţase el mai înainte împreună cu Misail, egumenul Mănăstirii Putna.

La 12 ianuarie 1736, Grigore al II-lea Ghica, domnul Moldovei, dă carte lui Macarie egumenul şi soborului Mănăstirii Putna să fie volnici a stăpâni satele Ostriţa, Cozminul, Ropcea şi Crasna, împresurate de Ion vornicul, Bainschie Dumitraşco, Sorocianul şi Gafenco şi să ia dijma după obicei. La 12 octombrie 1742, Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de la ţinuturi să împlinească de la vecinii pe care-i va arăta Miron Gafencu împrăştiaţi din satele sale Crasna, Ilişău şi Banila, câte doi lei. La 5 iunie 1751, Constantin M. Racoviţă Voevod întăreşte lui Nicolae Ilschi partea sa de Crasna, ţinutul Sucevei. La 5 noiembrie 1761, avem documentul de hotărnicie a satului Crasna: „Din porunca luminatului prea înălţat Domnul nostru Mărie sa, Grigore Ioan Voevod, am fost rânduiţi hotarnici la satele sfintei mănăstiri Putna ce au avut la ţinutul Socevii, pentru care au jăluit Măriei Sali lui Vodă sfinţia sa Pahomii egumenul cu tot soborul mănăstirii Putna că s-au împresurat moşiile mănăstirii de cătră unii şi alţii din megieşii ce să hotărăscu cu moşiile mănăstirii, şi având mănăstirea o moşiea giumătate de sat de Crasna pe apa Siriţălului, dată daniea de la răpousatul Filothei, episcopul Huşilor, ce-au fost de postrih de mănăstirea Putna, după cum anume arată în doaă ispisoace domneşti de la răpousaţii luminaţii Domni, care ispisoace întărescu stăpânirea mănăstirii pe această giumătate de sat care o stăpâneşte Alexandru Ilschi carele fiind aşezat şi cu şidere acolo şi călcând hotarul satului peste tot cuprinzând şi slujba a tuturor oamenilor ce lăcuescu acolo să lipsea mănăstirea Putna de tot venitul şi folosul acii moşii, şi noi după poroncă ce-am avut a hotără moşiile mănăstirii am făcut cercetare şi pentru hotarul acii moşii fiind şi Alexandru Ilschi de faţă şi această moşie fiind între munţi mergând hotarul ei la apus şi la răsărit şi având opcine de munţi mari despre înbe părţile înpregiur nu s-au mai însămnat cu alte sămni, fiind hotărâtă cu opcinile munţilor şi numai pe vale prin mijlocul moşii are puţintel câmpu şi poeni şi măsurându-să lungul moşiei prin mijlocul moşiei şi a câmpului s-au aflat o sută douăzeci de funii şi funie de douăzeci stânjeni şi stânjănul de opt palme domneşti, s-au însămnat cu optu pietri hotară care s-au pus în lungul câmpului despărţind mijlocul rămăind giumătate de câmpu în parte de sus şi giumătate în parte de gios, şi într-această măsură prin mijlocul câmpului rămâne şi silişte tăetă în două şi s-au dat giumătate de sat parte de gios în parte mănăstirii despre munţii Vicovilor, şi cu poiana slatinii ce iaste în munţi despre Vicove, şi pe această parte a mănăstirii ce iaste pe din gios cuprinde şi apa Siriţălului, iară parte ce din sus a Crasnei au rămas în parte lui Alexandru Ilschi, cu poiana din pogorul Crasnei ce să numeşte despre pârâul Corbului cuprinzând giumătate de silişte şi pe parte din sus a lui Ilschi, şi măsura siliştii încă să se ştie că au cuprinsu 16 odgoane. Iarăşi cu aceeaşi funii ce s-au măsurat şi celalalt câmpu, şi această măsură a siliştii s-au tăet în două şi în capul hotarului despre răsărit osăbit de piatra ce iaste pusă în capul hotarului, în pogor, s-au făcut şi bour într-un arin şi taea peste topliţă şi piste apa Siriţălului pe la un bour ce s-au mai făcut într-un brad, de acolo apucă opcina spre Vicove care să înpreună cu alte opcine ce încungiură hotarul despre Vicove. Iară piatra ce s-au pus în fundul câmpului despre apus, ce caută în prislop spre apus până în opcina ce să hotărăşte Crasna cu Banila, şi această piatră desparte opcina în două şi obârşiile ce să prăvale din opcină de curgu cătră Siriţăl, să fie a părţii de gios, iară obârşiile pârailor Căcacii ce curgu cătră parte de sus să fie a părţii de sus. Într-acestaş chip s-au dat hotar despre amândouă părţile cu dreptate ce s-au căzut şi aşa să aibă a-ş stăpâni cineş parte sa, în sămnile ce s-au arătat mai sus şi pe hotărâre ce s-au făcut. Am dat această mărturie hotarnică la mâna părinţilor călugări de Putna ca să le fie de cradinţă.” La 11 martie 1762, Gavril mitropolitul Moldovei cu doi boieri dă mărturie pentru Crasna, ţinutul Sucevei, din care: jumătate este a Mănăstirii Putna, iar jumătate a lui Alexandru Ilschi. La 2 septembrie 1762, Grigore Callimachi, domnul Moldovei, întăreşte Mănăstirii Putna jumătate din satul Crasna aflat în ţinutul Sucevei. La 13 ianuarie 1764, Grigore Callimachi, domnul Moldovei, face ştire lui Pahomie egumen şi întregului sobor de la mănăstirea Putna că a scutit satele mănăstirii, printre care şi Crasna, de conace, podvezi, cai de olac, solărit, folărit de pielicele, caşcaval şi de altele ce ar cere folarii. De asemenea, interzice vornicilor de Suceava, căpitanilor de Târgul Siretului, şugubinarilor şi altor globnici să impună oamenii mănăstirii. În anul 1774, Consiliul Aulic de Război întocmeşte o listă a satelor Bucovinei luate în evidenţă de Oficiul Cadastral cezaro-crăiesc, şi întinderea lor în jugăre şi stânjeni. Aflăm că satul Crasna era denumit la poziţia 120 a listei Krasna (Ilschy) şi avea o suprafaţă de 12.360 ari (joch) şi 378.7 stânjeni (kift); iar la poziţia 121 apare Krasna (Cameral) ce avea o suprafaţă de 3167 ari şi 26.6 stânjeni. La 5 octombrie 1777, locuitorii satului Crasna au depus jurământul de credinţă către Casa de Habsburg. La 23 ianuarie 1782, în faţa comisiei austriece apar ieromonahul Ioasaf şi călugărul Atanasie şi declară că Mănăstirea Putna a fost zidită de Ştefan cel Mare în anul 1466. În cordon, adică în Bucovina, mănăstirea Putna stăpâneşte 14 moşii din ţinutul Sucevei, printre care şi jumătate din Crasna. Un document datat în 15 mai 1784 la Viena, menţionează că Taddeus Piethner von Lichtenfels, consilier aulic şi comisar imperial, înaintează Cămării Aulice – Secţia monetară şi montanistică (Hofkammer in Munz und Bergwesen) raportul său detaliat privitor la călătoria întreprinsă în Bucovina în toamna anului 1783, cu scopul de a cerceta resursele de sare ale provinciei. S-a prospectat slatina din Crasna, din punct de vedere hidrostatic, chimic, al salinităţii, geografic şi geologic. În urma acestor prospecţiuni, von Lichtenfels propune, între altele, continuarea prospecţiunilor în Crasna fiind numit Hofmann, substitut al Tribunalului minier din Bucovina în funcţia de şef al acestor lucrări de prospectare şi exploatare a sării. La 16 octombrie 1784, Paisie interimar şi Gherasim ecleziarhul Mănăstirii Putna trimit consistorului izvod de munţii care s-au arendat, moşiile de pe Suceava care nu s-au arendat, iar printre moşiile de pe Siret date în arendă sunt şi cele din Crasna-Ciudei. La 14 ianuarie 1787, Alexandru Ilschi înzestrează pe fiica sa Anastasia, căsătorită cu Vasile Vasilco, dându-i lucruri din casă. La 15 decembrie 1787, Sanda Volcinceasa, fiica lui Nicolai Ilschi, vinde fratelui ei, Alexandru Ilschi o treime din un sfert din Crasna. Într-un dosar de evidenţe financiare din Lemberg, la 25 Iunie 1788, certificat sub semnătura reprezentantului imperial Joseph gf. Brigiolo, sunt menţionaţi doi boieri (’’masili’’) din Crasna, anume: Alexandru Ilschi – care plătise suma de 11 florini şi 2 cr. – şi Gheorghie Galerie – cu suma de 44 cr. La 12 martie 1794, la Cernăuţi, are loc următoarea învoială: verii Ilschi primesc un sfert din Crasna şi cedează părţile din Vilaucea şi Zamostia, dând în plus încă suma de 1000 lei. La 10 februarie 1796, Gheorghe Galer, Alexandru Ilschi şi Sanda Volcinceasa stăpânesc împreună un sfert din Crasna. La 20 mai 1798 în Crasna se încheie testamentul Mariei Galer, fiica lui Neculai Ilschi şi a Ilinchii, născută Flondor. Ea lasă fiilor ei Ioniţă, Costachi şi Ştefan partea ei din Crasna, anume o şesime din jumătate. La 1 noiembrie 1798, este un document prin care Alexandru Ilschi dăruieşte fiilor săi Iordachi şi Ilie, a şasea parte din tot satul Crasna. La 5 iunie 1799 în Crasna, Alexandru Ilschi, fiul lui Nicolai Ilschi îşi face testamentul, dând fiilor săi Iordachi şi Ilie a şasea parte de Crasna ţinutul Siretelui, baştină şi cumpărătură, şi a douăsprezecea parte din Crasna cumpărată de la Toader Tăutul.

La 25 aprilie 1825, are loc schimbul între Ilie von Ilschi şi nepotul său Dumitrachi, fiul răp. Iordachi Ilschi clucer, care a fost frate cu Ilie Ilschi. La 30 august 1834, în Crasna, Ilie Ilschi dăruieşte nepotului său de soră Dumitrachi Vasilco părţile sale de moşie din Budeniţa, ce-i sunt cumpărătură. Vasilco va intra în stăpânirea lor după moartea lui Ilie Ilschi şi a soţiei sale Ileana. La 6 iulie 1835, Ilie Ilschi dăruieşte nepotului său de soră Emanuil Stârcea şi soţiei acestuia Ilinca Ralea, fiica căminarului şi a svetnicului de coleghie a împărăţiei Rosiei, Zamfirache Ralea şi a soţiei sale Zmaranda, soră cu Ileana, soţia lui Ilie Ilschi, moşia Crasna cu casele zidite, mori, crâşme, velniţă, potăşării, sticlărie. Va intra în stăpânire după moartea soţilor Ilschi.

[modifică] Bibliografie

• Laurenţiu Dragomir - Crasna. Un colţ de eternitate românească din Bucovina. Monografie etnografică şi istorică, Editura Coralia, Bucureşti, 2004 ISBN 973-86976-0-3.

[modifică] Legături externe

• Jurnalul Naţional, La Crasna-Ilschi cu Eminescu, 26 iunie 2007

• Jurnalul Naţional, "Ospeţie cu păine şi cu sare"

	Diviziuni administrative ale Regiunii Cernăuţi, Ucraina
	Raioane: Adâncata | Chelemeneţi | Cozmeni | Herţa | Hotin | Putila | Secureni | Storojineţ | Noua Suliţă | Vişniţa | Zastavna
	Oraşe: Cernăuţi | Cozmeni | Herţa | Hotin | Novodnistrovsk | Secureni | Storojineţ | Noua Suliţă | Văşcăuţi | Vişniţa | Zastavna
	Aşezări urbane: Adâncata | Berehomete pe Siret | Chelemeneţi | Crasna-Ilschi | Kostryzhivka | Lujeni | Grigore-Ghica Vodă (Nepolocăuţi) | Putila | mai mult...
	Sate: Boian | Cernăuca | Fântâna Albă | Voloca | mai mult...