Cordillera Cantábrica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cordillera Cantábrica
Pico Tres Mare ( 2150 m)
:	{{{descrie1}}}
{{{punct-2}}}:	{{{descrie2}}}
{{{punct-3}}}:	{{{descrie3}}}
{{{punct-4}}}:	{{{descrie4}}}
{{{punct-5}}}:	{{{descrie5}}}
{{{punct-6}}}:	{{{descrie6}}}
{{{punct-7}}}:	{{{descrie7}}}
{{{punct-8}}}:	{{{descrie8}}}
{{{punct-9}}}:	{{{descrie9}}}
{{{punct-11}}}:	{{{descrie11}}}
{{{punct-12}}}:	{{{descrie12}}}
{{{punct-13}}}:	{{{descrie13}}}
{{{punct-14}}}:	{{{descrie14}}}
{{{punct-15}}}:	{{{descrie15}}}

Cordillera Cantábrica (Munţii Cantabrici) sunt un lanţ muntos, care sunt prelungirea spre vest a Pirineilor. Munţii sunt situaţi în Spania de Nord întinzându-se pe o lungime de 480 km, prin regiunile autonome Navarra, Ţara Bascilor, Cantabria, Castilia, León, Asturia şi ajung până în Galiţia. Din punct de vedere geologic au aceeaşi origine ca Pirineii, deşi sunt clasificaţi ca o formaţiune separată.

Vârfurile cele mai înalte se află în centrul lanţului muntos, reprezentaţi prin muntele Picos de Europa cu vârful cel mai important Torre de Cerredo ( 2.648 m).

Cordillera Cantábrica, fac o barieră delimitând clima umedă maritimă din nord, caracterizat prin regiuni verzi (España Verde), de clima continentală aridă din sud de pe podişul Castiliei (Meseta).

Munţii sunt bogaţi în minereuri, de fier, mangan, zinc, plumb, cărbuni şi săruri de potasiu.

Regiunea munţilor Picos de Europa, Covadonga şi Somiedo au fost declarate rezervaţii naturale, aici trăiesc animale în pericol de dispariţie ca ursul brun (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), acvila şi vulturul pleşuv din familia Accipitridae.