Controler de memorie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Controlerul de memorie este un circuit digital care gestioneaza fluxul de date din memoria principala. Poate fi un cip separat sau integrat in alt cip.

Calculatoarele care folosesc microprocesoare Intel au controlerul de memorie implementat pe placa de baza, dar multe microprocesoare actuale cum ar fi DEC/Compaq Alpha 21364, AMD Athlon 64 si procesorul Opteron, IBM POWER5, Sun Microsystems UltraSPARC T1, si cel mai recent Intel Core i7 au un controler de memorie integrat pentru a reduce latenta memoriei.

Integrand controlerul de memorie in microprocesor, duce in mod sigur la cresterea performantelor sistemului, dar in acelasi timp ,microprocesorul este limitat doar la un singur tip de memorie, fiind fortat sa fie reproiectat pentru a folosi noi tehnologii de memorie. Cand noua tehnologie DDR2 SDRAM a fost introdusa ,AMD a scos pe piata noul procesor Athlon 64. Acest nou model cu un controler DDR2 foloseste un socket diferit (Socket AM2, deci va fi compatibil doar pe placile de baza proiectate pentru noua tehnologie RAM.

Integrarea controlerul de memorie in pastila microprocesorului nu e un concept nou. Unele microprocesoare in anii 90 cum ar fi DECAlpha 21066 and HPPA-7300LC aveau controlerul de memorie integrat ,dar nu pentru a creste performantele ci pentru a scadea costul sistemului.

Scop[modificare | modificare sursă]

Controlerele de memorie contin logica necesara sa citeasca si sa scrie in memoria DRAM, si sa dea refresh trimitand 'current' prin intregul dispozitiv. Fara refresuri constante, memoria DRAM isi va pierde datele scrise, condensatorii isi pierd sarcina electrica intr-o fractiune de secunda (nu mai putin de 64 milisecunde dupa standardele JEDEC).

Citirea si scrierea in memoria DRAM este executata selectand randul si coloana adresei din memoria DRAM si trimisa ca intrare pentru circuitul multiplexor, unde demultiplexorul de pe DRAM foloseste intrarile convertite sa selecteze locatia de memorie corecta si apoi returneaza datele, care sunt apoi trimise inapoi prin multiplexor reducand latimea benzei magistralei pentru operatii.

Latimea magistralei depinde de numarul de linii folosite pentru a comunica cu celula de memorie. Latimea magistralei a controlerelor de memorie variaza de la 8-biti in primele sisteme, la 512-biti in sistemele mai complicate si carduri video, unele sunt proiectate sa opereze in 'modul gang', unde doua controlere de memorie de 64-biti pot fi folosite pentru a accesa un dispozitiv de memorie pe 128-biti

Controlere de memorie DDR[modificare | modificare sursă]

Controlerele de memorie DDR(Double Data Rate) sunt proiectate sa trimita date atat pe evolutia pozitiva cat si pe cea negativa a ceasului intern al sistemului. Controlerele de memorie DDR sunt cu mult mai complicate decat controlerele de memorie SDR,ele dubland cantitatea de date care este transmisa intr-o perioada de ceas, fara a creste frecventa ceasului sau a creste numarul de linii de acces la celula de memorie.

Controlere de memorie pe doua canale[modificare | modificare sursă]

Controlerele de memorie pe doua canale sunt controlerele unde dispozitivele DRAM sunt separate pe doua magistrale diferite, permitand accesarea lor in paralel de catre doua controlere. Acesta dubleaza latimea teoretica de banda a magistralei.

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Legături externe[modificare | modificare sursă]