Constituția Luxemburgului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Constituția reprezintă legea supremă în Marele Ducat de Luxemburg. Actuala Constituție a fost adoptată la data de 17 octombrie 1868.

Elaborarea Constituției[modificare | modificare sursă]

Constituția din anul 1868 este de fapt un plan de amendamente adus precedentelor constituții, după cum ar fi:

  1. 12 octombrie 1841
  2. 1 ianuarie 1842
  3. 20 martie 1848
  4. 27 noiembrie 1856

Amendamente asupra actualei Constituții[modificare | modificare sursă]

  1. 15 mai 1919 - suveranitatea națiunii a fost transferată de la monarh către popor, garantându-se transparența tratatelor față de cetățeni.
  2. 28 aprilie 1948 - Marele Ducat a fost reliefat ca fiind: liber, independent și indivizibil. La aceași dată a fost reintărită ideea neutralității statului.
  3. 15 mai 1948
  4. 21 mai 1948
  5. 27 iulie 1956
  6. 25 octombrie 1956
  7. 27 ianuarie 1972
  8. 13 iunie 1979
  9. 25 noiembrie 1983
  10. 20 decembrie 1988
  11. 31 martie 1989
  12. 20 aprilie 1989
  13. 13 iunie 1989
  14. 16 iunie 1989
  15. 19 iunie 1989
  16. 23 decembrie 1994
  17. 12 iulie 1996
  18. 12 ianuarie 1998
  19. 29 aprilie 1999
  20. 2 iunie 1999
  21. 8 august 2000
  22. 18 februarie 2003
  23. 19 decembrie 2003
  24. 26 mai 2004
  25. 19 noiembrie 2004

Pasaje din Constituție[modificare | modificare sursă]

Articolul 3 din Constituție – Coroana Marelui Ducat este ereditară în familia de Nassau, în conformitate cu pactul de la 30 iunie 1783 și al articolului 71 din Tratatul de la Viena din data de 9 iunie 1815.

În alineatul 2, al Articolului 8 din Constituție, cetățenii statului au următorul jurămînt “Jur fidelitate față de Marele Duce. Jur să mă conformez Constituției și legilor țării”

Constituția reprezintă legea supremă în Marele Ducat de Luxemburg.

Sumarul Constituției[modificare | modificare sursă]

  • Capitolul I.– Statul, teritoriul și Marele Duce
  • Capitolul II.– Libertatea publică și drepturile fundamentale
  • Capitolul III.- Puterea suverană
  • Capitolul IV.– Camera Deputaților
  • Capitolul V.– Guvernul Marelui Ducat
  • Capitolul Vbis.– Consiliul de Stat
  • Capitolul VI.– Justiția
  • Capitolul VII.– Forța publică – cuvîntul poporului
  • Capitolul VIII.– Finanțele
  • Capitolul IX. - Comunele - entități locale
  • Capitolul X.– Patrimoniul Statului – clădirile publice
  • Capitolul XI.– Dispoziții generale
  • Capitolul XII.– Dispoziții tranzitorii și suplimentare

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]