Constituția din 1864
Constituția din 1864, denumită oficial Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris, a fost un act cu caracter pur constituțional, adoptat în anul 1864 la inițiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza. A fost în fapt prima Constituție a României. În ciuda numelui, actul nu mai urmărea prevederile Convenției ci mai degrabă îi schimba radical sensul. Pentru aprobarea ei s-a organizat un plebiscit între 10/22 și 14/26 mai. Pentru „da” au fost exprimate 682.621 de voturi, 1.307 voturi pentru „nu” și 70.220 abțineri.[1]
A fost în vigoare până la adoptarea Constituției din 1866.
[modificare] Note
- ^ Dinu C. Giurecu (coordonator), Istoria României în date, Editura Enciclopedică, București 2003, ISBN 973-45-0432-0, p. 208
|
|||||||