Constituţia Statelor Unite ale Americii
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constituţia Statelor Unite ale Americii (în engleză, [The] United States Constitution) este legea supremă a Statelor Unite ale Americii. A fost concepută între 21 februarie şi 17 septembrie 1787, fiind definitivată în 17 septembrie 1787 odată cu adoptarea sa de către Convenţia Constituţională a Statelor Unite ale Americii (în engleză, United States Constitutional Convention), care a avut loc în Philadelphia, Pennsylvania, urmând ca să intre în vigoare în ziua de 4 martie 1789. A creat o uniune federală de state suverane şi un guvern federal care să opereze conducerea acesteia, înlocuind vechea uniune mai neclar definită şi cu o constituţie mai ambiguă, Articolele Confederaţiei (vedeţi şi Articles of Confederation).
Imediat după adoptare, a fost supusă ratificării tuturor celor treisprezece foste colonii britanice, fiind votată şi acceptată de adunările celor treisprezece state originare la date diferite, între 7 decembrie 1787 de către statul Delaware, primul, şi 29 mai 1790 de către statul Rhode Island, al treisprezecela şi ultimul dintre cele treisprezece state originare.
După intrarea sa efectivă în aplicare, la 4 martie 1787, exact aşa cum a fost iniţial preconizat de către un grup al Părinţilor Fondatori, respectiv validând Uniunea şi Constituţia însăşi, la 21 iunie 1788, când "pragul critic" de nouă state semnatare a fost atins prin ratificarea sa de către statul New Hampshire, Constituţia Statelor Unite a servit ca model multor naţiuni. Astăzi, constituţia Statelor Unite este cea mai veche constituţie de tip federal din lume, fiind efectiv în vigoare de peste 200 de ani. În acelaşi timp, este cea mai veche constituţie scrisă din lume care funcţionează neîntrerupt de la adoptarea sa.[1]
[modifică] Istorie
-
- Pentru detalii vedeţi Istoria Constituţiei Statelor Unite ale Americii
În timpul Războiului de Independenţă (în engleză, American Revolutionary War), ca urmare a Declaraţiei de independenţă a Statelor Unite ale Americii, cele treisprezece colonii britanice, care s-au răsculat contra Imperiului Britanic, au format pentru început un guvern central foarte slab şi nu foarte eficient, având Congresul Continental (în engleză, Continental Congress) ca unica sa entitate componentă, conform Articolelor Confederaţiei. Congresul Continental era un organ strict legislativ, care adeseori nu putea nici măcar să producă legi datorită abseteismului frecvent al membrilor acestuia. Puterile executivă şi judiciară nu existau.
Congresul Continental fiind de fapt, doar un organ legislativ, nu avea nici o putere ca să impună nici un fel de legi, incluzănd colectarea de taxe. Inexistenţa unor ramuri executive şi juridice care să aplice legile şi, respectiv, să-i pedepsească pe cei care nu le respectau, făceau ca puterea Congresului Continental să fie nu doar foarte limitată, dar, de cele mai multe ori, să fie nerespectată, ignorată sau chiar ridiculizată. Absenteismul membrilor săi era de multe ori intenţionat pentru a nu se realiza quorumul necesar trecerii unei legi. Astfel, în mod frecvent, chiar şi cele mai moderate propuneri sau schimbări erau blocate.
În septembrie 1786, reprezentanţi a cinci state s-au întâlnit în ceea ce urma a fi numită Annapolis Convention pentru a discuta modificările necesare care urmau a fi aduse Articolelor Confederaţiei pentru a netezi relaţiile economice, şi în special comerţul. Cu această ocazie, participanţii i-au invitat pe toţi reprezentanţii tuturor celor 13 state să se întâlnească ulterior în Philadelphia, Pennsylvania, ca să discute ce ar trebui să facă pentru îmbunătăţirea şi nuanţarea creerii organelor necesare conducerii federale.
După terminarea Convenţiei de la Annapolis, Maryland, Congresul Confederaţiei a aprobat un plan de revizuire a Articolelor Confederaţiei prevăzut a avea loc în ziua de 21 februarie 1787.
[modifică] Preambulul Constituţiei
-
- „Noi, Poporul Statelor Unite, in vederea realizării unei Uniuni mai strânse, aşezării dreptăţii, asigurării Liniştii interne, înzestrării pentru apărarea obştească, promovării Prosperităţii generale si asigurării Binecuvântărilor Libertătii pentru noi înşine si pentru Urmaşii noştri, decretăm si promulgăm Constituţia de faţă pentru Statele Unite ale Americii.”
Preambulul Constituţiei S.U.A. nici nu recunoaşte vreo putere, nici nu opreşte vreo actiune; el doar explică motivaţia din spatele Constituţiei.[2] Este o declaraţie de bază ce precede Constituţia. Preambulul, în special primele două cuvinte (noi, poporul) este una dintre cele mai menţionate secţiuni ale Constituţiei. Sunt cu adevărat cele mai importante cuvinte din Constituţie deoarece arata că aceasta nu vine de la un rege sau împărat, ci de la poporul însuşi.
Expresia „noi, poporul Statelor Unite” este de o importanţă singulară. Se prevede astfel că puterea şi autoritatea guvernământului federal[3] al Statelor Unite ale Americii nu vine de la mai multe state sau de la popoarele mai multor state, ci de la o entitate identificată ca fiind popor al Statelor Unite ale Americii, cu Constituţia servind ca un contract între poporul S.U.A., mulţimea de state, şi noua entitate creată: guvernământul federal al S.U.A.[4]
Dorinţa fondatorilor era aceea de a asigura un sistem de echilibre şi contraponderi între puteri (Legislativ v. Executiv vs. Judiciar).[5]
[modifică] Articolul I - Puterea legislativă
[modifică] Articolul II - Puterea executivă
[modifică] Articolul III - Puterea judiciară
[modifică] Articolul IV - Puterea Statelor şi limitele lor
[modifică] Articol V - Procesul de schimbare al constituţiei
[modifică] Articol VI - Puterea federală
[modifică] Articol VII - Procesul de ratificare
[modifică] Amendamente
Constituţia Statelor Unite are 27 de amendamente, primele zece, ratificate simultan intre anii 1789 şi 1791, sunt cunoscute sub denumirea de United States Bill of Rights şi urmăresc limitarea puterii guvernului federal.
[modifică] Primul Amendament
Acesta interzice Congresului sa voteze legi prin care sa se instituie o religie oficială de stat sau prin care o religie este preferată in locul alteia, să promulge legi prin care s-ar impiedica libertatea religioasă, legi care sa ingrădeasca libertatea de exprimare, libertatea presei, legi care să limiteze dreptul la adunare paşnică şi la a trimite petiţii guvernului.
Textul amendamentului spune: "Congress shall make no law respecting an establishment of religion, or prohibiting the free exercise thereof; or abridging the freedom of speech, or of the press; or the right of the people peaceably to assemble, and to petition the Government for a redress of grievances."
[modifică] Clauza Instituirii
-
- "Congress shall make no law respecting an establishment of religion..."
Primului Amendament are ca scop apărarea libertăţii de constiinţă, a libertăţii religioase si a libertăţii de exprimare, iar Clauza Instituirii (eng. Establishment Clause) contribuie la atingerea acestui scop prin ridicarea "unui zid de separatie intre Biserica si Stat"[6] Această clauză poate fi interpretată fie intr-un mod "separaţionist", caz in care această clauză ar interzice orice fel de ajutor oferit de Congres pentru Biserică, indiferent de confesiune; sau clauza poate fi interpretată intr-un mod "non-preferenţialist" interzicând doar ajutarea unei religii in favoarea alteia, nu şi intervenţia in domeniul religios cu scopul de a facilita accesul la religie(priveşte acomodarea conflictelor ce ar apărea intre separarea bisericii de stat si datoria statului de a asigura libera alegere şi accesul cetăţenilor la religie - eng. Free Exercise Clause).
Trebuie remarcat că "această clauză are un caracter absolut. Cere să nu existe nici o lege (no law) şi, de asemenea, trebuie remarcat că această clauză nu interzice doar instituirea de către guvernul federal a unei religii oficiale de stat, ci orice fel de lege respecting an establishment of religion"[7] Astfel, deşi unii judecatori de la Curtea Supremă, precum William Rehnquist au argumentat că această clauză "nu interzice decât instituirea unei singure biserici naţionale sau favorizarea unei biserici in favoarea alteia"[8] majoritatea deciziilor Curţii Supreme şi a membrilor ei au susţinut că Clauza Instituirii interzice guvernului promovarea religiei in general cât şi favorizarea unei religii in raport cu alta sau a religiei in raport cu nonreligiile.
In speţa, devenită celebră pentru dezbaterile cu privire la Clauza Instituirii, Everson v. Board of Education, 1947, Curtea Supremă s-a pronunţat asupra interpretării ei astfel: „Clauza cu privire la instituirea unei religii a Primului Amendament inseamnă cel puţin asta: Nici un stat si nici guvernul federal nu pot infiinţa o biserica. Nici unul nu poate da legi in sprijinul unei religii, a tuturor religiilor, sau să prefere o religie in favoarea alteia. Nici unul nu pot forţa sau influenţa o persoană să urmeze sau să renunţe la o anume biserică impotriva voinţei sale sau să fie forţat să-şi declare credinţa sau necredinţa intr-o religie. Nici o persoană nu poate fi pedepsită datorita sau declararii credinţelor religioase sau nonreligioase, pentru prezenţa sau absenţa de la biserică. Nici o taxă indiferent de sumă, mare sau mică, nu poate fi indreptată spre susţinerea activităţilor sau instituţiilor religioase, indiferent de numele si forma aleasă pentru invăţarea sau urmarea invaţăturilor religioase. Nici un stat, nici guvernul federal nu pot, in mod deschis sau secret, participa in activităţile organizaţiilor si grupurilor religioase si vice versa.“[9]
Cazurile ajunse la Curtea Supremă cu privire la Clauza Instituirii au atins toate zonele de conflict, de intersectare dintre statul secular si biserică/religie, existând acum o serie de precedente ce se doresc a trasa această graniţă fina intre sferele celor două.[10]
De exemplu, in ceea ce priveşte asistenţa financiara a organizaţiilor religioase Bradfield v. Roberts (1899) Curtea Supremă a găsit constituţională finanţarea unui spital operat de o instituţie romano-catolică deoarece spitalul a fost considerat o instituţie seculară a cărei sprijinire cu bani bugetari nu constituie o sprijinire directă a Bisericii Romano-Catolice. În Everson v. Board of Education (1947), s-a considerat a fi constituţională o hotarâre locală prin care era finanţat transportul copiilor la şcoală, fie că e parohială sau nu, in ciuda Clauzei Instituiste, asta pentru că legea se aplică tuturor cetaţenilor, indiferent de religie. În Lemon v. Kurtzman(1971), s-au considerat a fi neconstituţionale două legi, una permitea statului să "cumpere" servicii in sectoare seculare de la şcolile religioase iar alta ce permitea statului să plătească un procentaj din salariul profesorilor din scolile private, inclusiv cele religioase. O linie de demarcaţie pare a considera neconstituţional ajutorul direct catre organizaţiile religioase, vezi Sloan v. Lemon 1973, Mueller v. Allen 1983 cu folosirea veniturilor din taxe pentru ajutorarea colegiilor parohiale, pentru ajutorarea studenţiilor in a urma aceste cursuri; insă este considerată constituţionala posibilitatea statului de a acorda ajutoare unice pentru construirea acestor colegii, sau ca girant pentru creditele studenţilor ce doresc să urmeze un astfel de colegiu, ajutorul acordat fiind indirect către organizaţiile religioase.
În problema rugăciunile in orele din şcolile publice s-a considerat, în Engel v. Vitale 1962, ca neconstituţională rostirea unei rugaciuni, chiar dacă era non-confesională, Justice Black scriind că: "nu este parte a indatoriilor oficiale ale guvernului să compună rugăciuni oficiale pentru orice fel de grup de cetăţeni americani, pe care aceştia să le poată recita ca parte a unui program religios intreprins de către guvern". În Wallace v. Jaffree (1985), Curtea a găsit neconstituţionlă hotărârea cu privire la necesitatea unui moment de tăcere pentru rugăciune privată -- nu atât tăcerea a fost considerată neconstituţională cât faptul că aceasta promova religia iar in Lee v. Weisman 1992, tot neconstituţională a fost decisă şi recitirea de rugăciuni religioase in cadrul ceremoniilior de absolvire, sau alte tipuri, unde prezenţa nu este neapărat obligatorie. În Santa Fe Independent School Dist. v. Doe 2000, Curtea a decis că nici măcar un vot al corpului de studenţi nu ar autoriza o rugăciune condusă de studenţi inaintea orelor de curs).
Şi exemplele ar putea continua, dar merită spus ca din aceste serii de precedente s-au putut extrage o serie de teste in vederea interpretării constituţionalităţii, dacă o lege respectă sau nu Clauza Instituirii:1. Testul Lemon, numit asha după speţa din 1971, unde s-a hotarât că pentru a fi in acord cu această clauză, o lege trebuie a)să aibă un scop secular legitim; b)să fie neutru faţa de religie, efectul primar nu trebuie să fie acela de a incuraja sau inhiba dezvoltarea unei religii; şi c) să nu implice guvernul in mod insemnat in treburile religiei.2 Testul Coerciţiei asociat, de regulă, cu Justice Anthony Kennedy şi soluţionarea din County of Allegheny v. ACLU, afirmă că guvernul nu violează Clauza Instituirii decât dacă 1)oferă sprijin direct unei religii astfel incât să contribuie la instituirea unei biserici de stat; şi 2)obligă oamenii să sprijine sau să participe la o religie impotriva voinţei lor; 3. Testul Instituirii interpretare in care o lege incalcă Clauza si Primul Amendament dacă aceasta favorizează o religie in favoarea alteia intr-un mod in care ii face pe unii să se simtă out-sideri, iar alţii să se simtă in-sideri/privilegiaţi.[11]
[modifică] Note
- ^ http://www.gpoaccess.gov/constitution/index.html
- ^ Levy, Leonard W.,ed. Encyclopedia of the American Constitution. 5 vol.; 1992, 3000 p.
- ^ US Law Dictionary
- ^ Tribe, Laurence H. , American Constitutial Law (1999)
- ^ Kersch, Ken I., Constructing Civil Liberties: Discontinuities in the Development of American Constitutional Law, Cambridge, U. Press, 2004, p.392.
- ^ http://www.religioustolerance.org/scs_intr.htm
- ^ http://www.firstamendmentcenter.org/rel_liberty/establishment/index.aspx
- ^ http://www.firstamendmentcenter.org/rel_liberty/establishment/index.aspx
- ^ Everson v. Board of Education(1947)
- ^ http://www.firstamendmentcenter.org/faclibrary/libraryreligion.aspx?topic=establishment_clause_supreme_court_cases_topic
- ^ http://www.firstamendmentcenter.org/rel_liberty/establishment/index.aspx
[modifică] Bibliografie
- Levy, Leonard W.,ed. Encyclopedia of the American Constitution. 5 vol.; 1992, 3000 p.;
- US Law Dictionary;
- Tribe, Laurence H. , American Constitutional Law ( 1999);
- Gregory Casey, “ The Supreme Court and Myth: An Empirical Investigation, “Law &Society Review, vol.8, no.3, p. 385-420;
- Marshall, Thurgood, “ The Constitution: A living document”, Howard Law Journal 1987, p. 28;
- Rakove, Jack N., Original Meanings: Politics and Ideas in the Making of the Constitution. Knopf, 1996,p.455;
- Amar, Akhil Reed (2005), “ In the beginning”, America’s Constitution: A Biography, New York: Random House.
[modifică] Legături externe (toate în limba engleză)
[modifică] Arhivele naţionale ale SUA (National Archives)
- The National Archives Experience — Constitution of the United States
- The National Archives Experience — High Resolution Downloads of the Charters of Freedom
- Full text of U.S. Constitution
- Full text of The Bill of Rights
- Full text of the amendments
[modifică] Surse oficiale ale guvernului Statelor Unite
- Analysis and Interpretation of the Constitution of the United States: Annotated constitution, with descriptions of important cases (official publication of U.S. Senate)
- United States Constitution and related resources: Library of Congress
- CIA World Fact Book
[modifică] Website-uri neguvernamentale
- The Constitution Society: Research and public education on the principles of constitutional republican government
- Law about...the Constitution: An overview of constitutional law from the Legal Information Institute
- The U.S. Constitution Online: Full text of Constitution, with some history and annotation
- The U.S. Constitution Online: Record of ratifications by states
- National Constitution Center in Philadelphia: Museum and education center
- Education on the U.S. Constitution. ERIC Digest No. 39.: Study on the treatment of the Constitution in public education
- Free audiobook from librivox.org
- Annotated Constitution by the Congressional Research Service of the U.S. Library of Congress(hyperlinked version published by LII)
- http://www.law.umkc.edu/faculty/projects/ftrials/conlaw/estabinto.htm
[modifică] Website-uri activiste
- SmallGovTimes.com: Site advocating small government and strict constitutional construction
- Thirty-Thousand.org: Site advocating an increase in the size of the House of Representatives.
- Krusch, Barry (2003). Would The Real First Amendment Please Stand Up? Online book arguing that the Supreme Court's interpretation of the First Amendment has created a “virtual First Amendment" that is radically different from the true amendment.
| Semnatarii Constituţiei Statelor Unite ale Americii | |
||
|---|---|---|---|
| Baldwin • Bassett • Bedford • Blair • Blount • Brearley • Broom • Butler • Carroll • Clymer • Daniel • Dayton • Dickinson • Few • Fitzsimons • Franklin • Gilman • Gorham • Hamilton • Ingersoll • Johnson • King • Langdon • Livingston • Madison • McHenry • Mifflin • G. Morris • R. Morris • Paterson • C. C. Pinckney • Pinckney • Read • Rutledge • Sherman • Spaight • Washington • Williamson • Wilson • | |||
