Constituţia Statelor Unite ale Americii
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constituţia Statelor Unite ale Americii (în engleză, [The] United States Constitution) este legea supremă a Statelor Unite ale Americii. A fost concepută între 21 februarie şi 17 septembrie 1787, fiind definitivată în 17 septembrie 1787 odată cu adoptarea sa de către Convenţia Constituţională a Statelor Unite ale Americii (în engleză, United States Constitutional Convention), care a avut loc în Philadelphia, Pennsylvania, urmând ca să intre în vigoare în ziua de 4 martie 1789. A creat o uniune federală de state suverane şi un guvern federal care să opereze conducerea acesteia, înlocuind vechea uniune mai neclar definită şi cu o constituţie mai ambiguă, Articolele Confederaţiei.
Imediat după adoptare, a fost supusă ratificării tuturor celor treisprezece foste colonii britanice, fiind votată şi acceptată de adunările celor treisprezece state originare la date diferite, între 7 decembrie 1787 de către statul Delaware, primul, şi 29 mai 1790 de către statul Rhode Island, al treisprezecela şi ultimul dintre cele treisprezece state originare.
După intrarea sa efectivă în aplicare, la 4 martie 1787, exact aşa cum a fost iniţial preconizat de către un grup al Părinţilor Fondatori, respectiv validând Uniunea şi Constituţia însăşi, la 21 iunie 1788, când "pragul critic" de nouă state semnatare a fost atins prin ratificarea sa de către statul New Hampshire, Constituţia Statelor Unite a servit ca model multor naţiuni. Astăzi, constituţia Statelor Unite este cea mai veche constituţie de tip federal din lume, fiind efectiv în vigoare de peste 200 de ani. În acelaşi timp, este cea mai veche constituţie scrisă din lume care funcţionează neîntrerupt de la adoptarea sa.[1]
[modifică] Istorie
-
- Pentru detalii vedeţi Istoria Constituţiei Statelor Unite ale Americii
În timpul Războiului de Independenţă (în engleză, American Revolutionary War), ca urmare a Declaraţiei de independenţă a Statelor Unite ale Americii, cele treisprezece colonii britanice, care s-au răsculat contra Imperiului Britanic, au format pentru început un guvern central foarte slab şi nu foarte eficient, având Congresul Continental (în engleză, Continental Congress) ca unica sa entitate componentă, conform Articolelor Confederaţiei. Congresul Continental era un organ strict legislativ, care adeseori nu putea nici măcar să producă legi datorită absenteismului frecvent al membrilor acestuia. Puterile executivă şi judiciară nu existau.
Congresul Continental fiind de fapt doar un organ legislativ, nu avea nici o putere ca să impună nici un fel de legi, incluzând colectarea de taxe. Inexistenţa unor ramuri executive şi juridice care să aplice legile şi, respectiv, să-i pedepsească pe cei care nu le respectau, făcea ca puterea Congresului Continental să fie nu doar foarte limitată, dar, de cele mai multe ori, să fie nerespectată, ignorată sau chiar ridiculizată. Absenteismul membrilor săi era de multe ori intenţionat pentru a nu se realiza quorumul necesar trecerii unei legi. Astfel, în mod frecvent, chiar şi cele mai moderate propuneri sau schimbări erau blocate.
În septembrie 1786, reprezentanţi a cinci state s-au întâlnit în ceea ce urma a fi numită Annapolis Convention pentru a discuta modificările necesare care urmau a fi aduse Articolelor Confederaţiei pentru a netezi relaţiile economice, şi în special comerţul. Cu această ocazie, participanţii i-au invitat pe toţi reprezentanţii celor 13 state să se întâlnească ulterior în Philadelphia, Pennsylvania, ca să discute ce ar trebui să facă pentru îmbunătăţirea şi nuanţarea creării organelor necesare conducerii federale.
După terminarea Convenţiei de la Annapolis, Maryland, Congresul Confederaţiei a aprobat un plan de revizuire a Articolelor Confederaţiei prevăzut a avea loc în ziua de 21 februarie 1787.
[modifică] Preambulul Constituţiei
-
- „Noi, Poporul Statelor Unite, in vederea realizării unei Uniuni mai strânse, aşezării dreptăţii, asigurării Liniştii interne, înzestrării pentru apărarea obştească, promovării Prosperităţii generale si asigurării Binecuvântărilor Libertăţii pentru noi înşine si pentru Urmaşii noştri, decretăm şi promulgăm Constituţia de faţă pentru Statele Unite ale Americii.”
Preambulul Constituţiei S.U.A. nici nu recunoaşte vreo putere, nici nu opreşte vreo acţiune; el doar explică motivaţia din spatele Constituţiei.[2] Este o declaraţie de bază ce precede Constituţia. Preambulul, în special primele două cuvinte (noi, poporul) este una dintre cele mai menţionate secţiuni ale Constituţiei. Sunt cu adevărat cele mai importante cuvinte din Constituţie deoarece arată că aceasta nu vine de la un rege sau împărat, ci de la poporul însuşi.
Expresia „noi, poporul Statelor Unite” este de o importanţă singulară. Se prevede astfel că puterea şi autoritatea guvernământului federal[3] al Statelor Unite ale Americii nu vine de la mai multe state sau de la popoarele mai multor state, ci de la o entitate identificată ca fiind popor al Statelor Unite ale Americii, cu Constituţia servind ca un contract între poporul S.U.A., mulţimea de state, şi noua entitate creată: guvernământul federal al S.U.A.[4]
Dorinţa fondatorilor era aceea de a asigura un sistem de echilibre şi contraponderi între puteri (Legislativ vs. Executiv vs. Judiciar).[5]
[modifică] Articolul I - Puterea legislativă
-este deţinută de Parlament, Camera Deputaţilor şi Senat
[modifică] Articolul II - Puterea executivă
-este deţinută de Preşedinte şi Guvern
[modifică] Articolul III - Puterea judiciară
[modifică] Articolul IV - Puterea Statelor şi limitele lor
[modifică] Articol V - Procesul de schimbare al constituţiei
[modifică] Articol VI - Puterea federală
[modifică] Articol VII - Procesul de ratificare
[modifică] Amendamente
Constituţia Statelor Unite are 27 de amendamente, primele zece, ratificate simultan intre anii 1789 şi 1791, sunt cunoscute sub denumirea de United States Bill of Rights şi urmăresc limitarea puterii guvernului federal.
[modifică] Primul Amendament
Acesta interzice Congresului să voteze legi prin care să se instituie o religie oficială de stat sau prin care o religie este preferată în locul alteia, să promulge legi prin care s-ar împiedica libertatea religioasă, legi care să îngrădească libertatea de exprimare, libertatea presei, legi care să limiteze dreptul la adunare paşnică şi la a trimite petiţii guvernului.
Textul amendamentului spune: "Congress shall make no law respecting an establishment of religion, or prohibiting the free exercise thereof; or abridging the freedom of speech, or of the press; or the right of the people peaceably to assemble, and to petition the Government for a redress of grievances."
[modifică] Clauza Instituirii
-
- "Congress shall make no law respecting an establishment of religion..."
Primului Amendament are ca scop apărarea libertăţii de conştiinţă, a libertăţii religioase şi a libertăţii de exprimare, iar Clauza Instituirii (eng. Establishment Clause) contribuie la atingerea acestui scop prin ridicarea "unui zid de separaţie între Biserică şi Stat".[6] Această clauză poate fi interpretată fie într-un mod "separaţionist", caz în care această clauză ar interzice orice fel de ajutor oferit de Congres pentru Biserică, indiferent de confesiune, fie într-un mod "non-preferenţialist" interzicând doar ajutarea unei religii în favoarea alteia, nu şi intervenţia în domeniul religios cu scopul de a facilita accesul la religie (priveşte acomodarea conflictelor ce ar apărea între separarea bisericii de stat şi datoria statului de a asigura libera alegere şi accesul cetăţenilor la religie - eng. Free Exercise Clause).
Trebuie remarcat că "această clauză are un caracter absolut". Cere să nu existe nici o lege (no law) şi, de asemenea, trebuie remarcat că această clauză nu interzice doar instituirea de către guvernul federal a unei religii oficiale de stat, ci orice fel de lege respecting an establishment of religion"[7] Astfel, deşi unii judecători de la Curtea Supremă, precum William Rehnquist, au argumentat că această clauză "nu interzice decât instituirea unei singure biserici naţionale sau favorizarea unei biserici în favoarea alteia"[8], majoritatea deciziilor Curţii Supreme şi a membrilor ei au susţinut că Clauza Instituirii interzice guvernului promovarea religiei în general cât şi favorizarea unei religii în raport cu alta sau a religiei în raport cu nonreligiile.
În speţa, devenită celebră pentru dezbaterile cu privire la Clauza Instituirii, Everson v. Board of Education, 1947, Curtea Supremă s-a pronunţat asupra interpretării ei astfel: „Clauza cu privire la instituirea unei religii a Primului Amendament înseamnă cel puţin asta: Nici un stat şi nici guvernul federal nu pot înfiinţa o biserică. Nici unul nu poate da legi în sprijinul unei religii, a tuturor religiilor, sau să prefere o religie în favoarea alteia. Nici unul nu pot forţa sau influenţa o persoană să urmeze sau să renunţe la o anume biserică împotriva voinţei sale sau să fie forţat să-şi declare credinţa sau necredinţa într-o religie. Nici o persoană nu poate fi pedepsită datorită sau declarării credinţelor religioase sau nonreligioase, pentru prezenţa sau absenţa de la biserică. Nici o taxă indiferent de sumă, mare sau mică, nu poate fi îndreptată spre susţinerea activităţilor sau instituţiilor religioase, indiferent de numele şi forma aleasă pentru învăţarea sau urmarea învaţăturilor religioase. Nici un stat, nici guvernul federal nu pot, în mod deschis sau secret, participa în activităţile organizaţiilor şi grupurilor religioase şi viceversa.“[9]
Cazurile ajunse la Curtea Supremă cu privire la Clauza Instituirii au atins toate zonele de conflict, de intersectare dintre statul secular şi biserică/religie, existând acum o serie de precedente ce se doresc a trasa această graniţă fină între sferele celor două.[10]
De exemplu, în ceea ce priveşte asistenţa financiară a organizaţiilor religioase Bradfield v. Roberts (1899) Curtea Supremă a găsit constituţională finanţarea unui spital administrat de o instituţie romano-catolică deoarece spitalul a fost considerat o instituţie seculară a cărei sprijinire cu bani bugetari nu constituie o sprijinire directă a Bisericii Romano-Catolice. În Everson v. Board of Education (1947), s-a considerat a fi constituţională o hotărâre locală prin care era finanţat transportul copiilor la şcoală, fie că e parohială sau nu, în ciuda Clauzei Instituiste, asta pentru că legea se aplică tuturor cetăţenilor, indiferent de religie. În Lemon v. Kurtzman(1971), s-au considerat a fi neconstituţionale două legi, una care permitea statului să "cumpere" servicii în sectoare seculare de la şcolile religioase iar alta ce permitea statului să plătească un procentaj din salariul profesorilor din şcolile private, inclusiv cele religioase. O linie de demarcaţie pare a considera neconstituţional ajutorul direct către organizaţiile religioase, vezi Sloan v. Lemon 1973, Mueller v. Allen 1983 cu folosirea veniturilor din taxe pentru ajutorarea colegiilor parohiale, pentru ajutorarea studenţilor în a urma aceste cursuri; insă este considerată constituţională posibilitatea statului de a acorda ajutoare unice pentru construirea acestor colegii, sau ca girant pentru creditele studenţilor ce doresc să urmeze un astfel de colegiu, ajutorul acordat fiind indirect către organizaţiile religioase.
În problema rugăciunile în orele din şcolile publice s-a considerat, în Engel v. Vitale 1962, ca neconstituţională rostirea unei rugăciuni, chiar dacă era non-confesională, Justice Black scriind că: "nu este parte a îndatoririlor oficiale ale guvernului să compună rugăciuni oficiale pentru orice fel de grup de cetăţeni americani, pe care aceştia să le poată recita ca parte a unui program religios intreprins de către guvern". În Wallace v. Jaffree (1985), Curtea a găsit neconstituţionlă hotărârea cu privire la necesitatea unui moment de tăcere pentru rugăciune privată -- nu atât tăcerea a fost considerată neconstituţională cât faptul că aceasta promova religia iar în Lee v. Weisman 1992, tot neconstituţională a fost decisă şi recitirea de rugăciuni religioase în cadrul ceremoniilor de absolvire, sau alte tipuri, unde prezenţa nu este neapărat obligatorie. În Santa Fe Independent School Dist. v. Doe 2000, Curtea a decis că nici măcar un vot al corpului de studenţi nu ar autoriza o rugăciune condusă de studenţi înaintea orelor de curs).
Şi exemplele ar putea continua, dar merită spus că din aceste serii de precedente s-au putut extrage o serie de teste în vederea interpretării constituţionalităţii, dacă o lege respectă sau nu Clauza Instituirii:1. Testul Lemon, numit aşa după speţa din 1971, unde s-a hotărât că pentru a fi în acord cu această clauză, o lege trebuie a) să aibă un scop secular legitim; b) să fie neutră faţă de religie, efectul primar nu trebuie să fie acela de a încuraja sau inhiba dezvoltarea unei religii; şi c) să nu implice guvernul în mod însemnat în treburile religiei.2 Testul Coerciţiei asociat, de regulă, cu Justice Anthony Kennedy şi soluţionarea din County of Allegheny v. ACLU, afirmă că guvernul nu violează Clauza Instituirii decât dacă 1) oferă sprijin direct unei religii astfel încât să contribuie la instituirea unei biserici de stat; şi 2) obligă oamenii să sprijine sau să participe la o religie împotriva voinţei lor; 3. Testul Instituirii interpretare în care o lege încalcă Clauza şi Primul Amendament dacă aceasta favorizează o religie în favoarea alteia într-un mod în care îi face pe unii să se simtă out-sideri, iar alţii să se simtă in-sideri/privilegiaţi.[11]
[modifică] Note
- ^ http://www.gpoaccess.gov/constitution/index.html
- ^ Levy, Leonard W.,ed. Encyclopedia of the American Constitution. 5 vol.; 1992, 3000 p.
- ^ US Law Dictionary
- ^ Tribe, Laurence H. , American Constitutial Law (1999)
- ^ Kersch, Ken I., Constructing Civil Liberties: Discontinuities in the Development of American Constitutional Law, Cambridge, U. Press, 2004, p.392.
- ^ http://www.religioustolerance.org/scs_intr.htm
- ^ http://www.firstamendmentcenter.org/rel_liberty/establishment/index.aspx
- ^ http://www.firstamendmentcenter.org/rel_liberty/establishment/index.aspx
- ^ Everson v. Board of Education(1947)
- ^ http://www.firstamendmentcenter.org/faclibrary/libraryreligion.aspx?topic=establishment_clause_supreme_court_cases_topic
- ^ http://www.firstamendmentcenter.org/rel_liberty/establishment/index.aspx
[modifică] Bibliografie
- Levy, Leonard W.,ed. Encyclopedia of the American Constitution. 5 vol.; 1992, 3000 p.;
- US Law Dictionary;
- Tribe, Laurence H. , American Constitutional Law ( 1999);
- Gregory Casey, “ The Supreme Court and Myth: An Empirical Investigation, “Law &Society Review, vol.8, no.3, p. 385-420;
- Marshall, Thurgood, “ The Constitution: A living document”, Howard Law Journal 1987, p. 28;
- Rakove, Jack N., Original Meanings: Politics and Ideas in the Making of the Constitution. Knopf, 1996,p.455;
- Amar, Akhil Reed (2005), “ In the beginning”, America’s Constitution: A Biography, New York: Random House.
[modifică] Legături externe
[modifică] Arhivele naţionale ale SUA (National Archives)
- The National Archives Experience — Constitution of the United States
- The National Archives Experience — High Resolution Downloads of the Charters of Freedom
- Full text of U.S. Constitution
- Full text of The Bill of Rights
- Full text of the amendments
[modifică] Surse oficiale ale guvernului Statelor Unite
- Analysis and Interpretation of the Constitution of the United States: Annotated constitution, with descriptions of important cases (official publication of U.S. Senate)
- United States Constitution and related resources: Library of Congress
- CIA World Fact Book
[modifică] Website-uri neguvernamentale
- The Constitution Society: Research and public education on the principles of constitutional republican government
- Law about...the Constitution: An overview of constitutional law from the Legal Information Institute
- The U.S. Constitution Online: Full text of Constitution, with some history and annotation
- The U.S. Constitution Online: Record of ratifications by states
- National Constitution Center in Philadelphia: Museum and education center
- Education on the U.S. Constitution. ERIC Digest No. 39.: Study on the treatment of the Constitution in public education
- Free audiobook from librivox.org
- Annotated Constitution by the Congressional Research Service of the U.S. Library of Congress(hyperlinked version published by LII)
- http://www.law.umkc.edu/faculty/projects/ftrials/conlaw/estabinto.htm
[modifică] Website-uri activiste
- SmallGovTimes.com: Site advocating small government and strict constitutional construction
- Thirty-Thousand.org: Site advocating an increase in the size of the House of Representatives.
- Krusch, Barry (2003). Would The Real First Amendment Please Stand Up? Online book arguing that the Supreme Court's interpretation of the First Amendment has created a “virtual First Amendment" that is radically different from the true amendment.
|
|||||
