Constantin Virgil Gheorghiu
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Evul mediu |
||
| Curente în literatura română | ||
|
Umanism - Clasicism |
||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română |
||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Constantin Virgil Gheorghiu, (n. 9 septembrie 1916, Valea Albă, Comuna Războieni, Neamț, în Moldova, România - d. 22 iunie 1992, Paris, Franța) a fost un diplomat român interbelic și un jurnalist, romancier și poet român din exil postbelic. Ca poet a publicat și sub numele Virgil Gheorghiu.
Bunicul și tatăl său au fost preoți în localitatea Războieni.
Între anii 1928 și 1936 a studiat la Liceul Militar „Regele Ferdinand I” din Chișinău.
După ce a terminat liceul, a renunțat la cariera militară și a venit în București unde a absolvit facultatea de litere și filosofie a Universității din București.
În 1943 a fost numit atașat de presă al ambasadei românești din Croația. Atunci a început lungul drum al pribegiei sale, trecând prin Austria în Germania, unde s-a refugiat 1944, pentru ca în 1948 să se stabilească în Franța, unde a publicat circa 40 de volume.
În exil fiind, a urmat studii de teologie la Heidelberg, astfel că în 1963 a fost hirotonit preot la biserica ortodoxă română „Sfinții Arhangheli” din Paris. Primește rangul de iconom stavrofor în 1971, activând sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice (??!).
[modificare] Opera
Iată câteva din cărțile publicate de Constantin Virgil Gheorghiu:
- Febre, poezie (Ed. Fortuna)
- Marea vânătoare, poeme premiate de Fundațiile Culturale Regale (Ed. Fortuna)
- Tărâmul celalălt, poezie (Fundațiile Regale)
- Cântec de faun, poeme premiate de Soc. Scriitorilor Români (Ed. Fortuna)
- Pădure adormită, poezie
- Din muzica și viața compozitorilor (Contemporana)
- George Enescu - biografie romanțată (Ed. Fortuna 1937)
- Taraful de noapte roman (Ed. Fortuna)
- Trei romantici - Chopin, Schumann, Lizst (Ed. Fortuna)
- Viața de toate zilele a poetului, poezie (1939);
- Caligrafie pe zăpadă, poezie (1940)
- Ceasul de rugăciune, poezie (1942)
- Ard malurile Nistrului (1941) - reportaje de pe front din timpul războiului de eliberare a Basarabiei și Bucovinei, folosite mai târziu de Marin Preda, ca sursă documentară, în romanul „Delirul”
- Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer (1965, Paris și 2003, Sibiu)
- Perahim - Rendez-vous à l'infini
- La Vingt-Cinquième Heure (Ora 25), roman (ecranizat în SUA, în care rolul principal este jucat de Anthony Quinn)
- De la vingt-cinquième heure à l'heure éternelle (De la al 25-lea ceas, la momentul eternității),
- La Seconde Chance (1952)
- Les Sacrifiés du Danube (1957)
- La Maison de Petrodava (1961)
- Les Immortels d'Agapia (1964)
- Dieu Paris (1964)
- L’oeil américain („Ochiul American”) (1972) roman de acțiune, suspans, politică-ficțiune și gândire geo-politică. Editura Plon.
- Memorii (1990), tradus în limba română de Sanda Mihăescu-Cârsteanu. În Memorii, Constantin Virgil Gheorghiu prezintă un aspect inedit, de exemplu se referă la pogromul împotriva evreilor bucureșteni în timpul revoltei legionare:
- Omul care călătorea singur (Ed. Sophia, 2010) - după romanul Ora 25, care îl consacra definitiv în lumea liberă, descoperirea unei opere apărute în timpul războiului, favorabilă redobândirii Basarabiei, îi va aduce autorului o serie de atacuri violente în presa occidentală, care îl acuza, neîntemiat, de antisemitism. Își va explica atitudinea într‑un nou roman – Omul care călătorea singur.
A publicat un poem dedicat mitului tatălui și, după o vreme, a fost acuzat că ar fi plagiat un poem al lui Virgil Carianopol. Numai că el publicase poemul cu câteva luni înaintea lui Virgil Carianopol. Totuși nu a fost posibil să-și dovedeasca nevinovăția, pentru că Virgil Carianopol era legionar și presa legionară nu admitea că un membru al Legiunii ar putea să facă un act necinstit.[judecată de valoare]
