Constantin Virgil Gheorghiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nu confundați cu Virgil Gheorghiu.
Constantin Virgil Gheorghiu
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiționalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Constantin Virgil Gheorghiu, (n. 9 septembrie 1916, Valea Albă, Comuna Războieni, Neamț, în Moldova, România - d. 22 iunie 1992, Paris, Franța) a fost un diplomat român interbelic și un jurnalist, romancier, poet și preot român din exil postbelic.

Bunicul și tatăl său au fost preoți în localitatea Războieni.

Între anii 1928 și 1936 a studiat la Liceul Militar „Regele Ferdinand I” din Chișinău.

După ce a terminat liceul, a renunțat la cariera militară și a venit în București unde a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București.

În 1943 a fost numit atașat de presă al ambasadei românești din Croația. Atunci a început lungul drum al pribegiei sale, trecând prin Austria în Germania, unde s-a refugiat 1944, pentru ca în 1948 să se stabilească în Franța, unde a publicat circa 40 de volume.

În exil fiind, a urmat studii de teologie la Heidelberg, astfel că în 1963 a fost hirotonit preot la biserica ortodoxă română „Sfinții Arhangheli” din Paris. Primește rangul de iconom stavrofor în 1971, activând sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice.

Opera[modificare | modificare sursă]

Iată câteva din cărțile publicate de Constantin Virgil Gheorghiu:

  • Taraful de noapte roman (Ed. Fortuna)
  • Viața de toate zilele a poetului, poezie (1939);
  • Caligrafie pe zăpadă, poezie (1940)
  • Ceasul de rugăciune, poezie (1942)
  • Ard malurile Nistrului (1941) - reportaje de pe front din timpul războiului de eliberare a Basarabiei și Bucovinei, folosite mai târziu de Marin Preda, ca sursă documentară, în romanul „Delirul”
  • Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer (1965, Paris și 2003, Sibiu)
  • Perahim - Rendez-vous à l'infini
  • La Vingt-cinquième heure (în română Ora douăzeci și cinci / Ora 25 / A douăzeci și cincea oră), roman (ecranizat în 1967, rolul principal este jucat de Anthony Quinn)
  • De la vingt-cinquième heure à l'heure éternelle (De la al 25-lea ceas, la momentul eternității),
  • La Seconde Chance (1952)
  • Les Sacrifiés du Danube (1957)
  • La Maison de Petrodava (1961)
  • Les Immortels d'Agapia (1964)
  • Dieu Paris (1964)
  • L’oeil américain („Ochiul American”) (1972) roman de acțiune, suspans, politică-ficțiune și gândire geo-politică. Editura Plon.
  • Memorii (1990), tradus în limba română de Sanda Mihăescu-Cârsteanu. În Memorii, Constantin Virgil Gheorghiu prezintă un aspect inedit, de exemplu se referă la pogromul împotriva evreilor bucureșteni în timpul revoltei legionare:
  • Omul care călătorea singur (Ed. Sophia, 2010)[1] - după romanul Ora 25, care îl consacra definitiv în lumea liberă, descoperirea unei opere apărute în timpul războiului, favorabilă redobândirii Basarabiei, îi va aduce autorului o serie de atacuri violente în presa occidentală, care îl acuza, neîntemiat, de antisemitism. Își va explica atitudinea într‑un nou roman – Omul care călătorea singur.

A publicat un poem dedicat mitului tatălui și, după o vreme, a fost acuzat că ar fi plagiat un poem al lui Virgil Carianopol. Numai că el publicase poemul cu câteva luni înaintea lui Virgil Carianopol. Totuși nu a fost posibil să-și dovedeasca nevinovăția, pentru că Virgil Carianopol era legionar și presa legionară nu admitea că un membru al Legiunii ar putea să facă un act necinstit.[judecată de valoare]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ce mai citim? Omul care calatorea singur, de Constantin Virgil Gheorghiu, 9 iunie 2010, Ziare.com, accesat la 23 ianuarie 2014

Legături externe[modificare | modificare sursă]