Constantin Prisnea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constantin Prisnea (n. 1914; d. 1968) a fost un demnitar comunist român.
A fost adjunct la Ministerul Industriei (1948) și al Silviculturii (1949), ministru al Industriei Lemnului, Hârtiei și Celulozei (1951-1952) și al Agriculturii (1952-1953), prim-adjunct al ministrului Culturii din 1954, iar din anul 1959 devine adjunct al ministrului Învățământului și al Culturii. Ulterior, va fi vicepreședinte al Comitetului pentru Radiodifuziune și Televiziune.
Opere [modificare]
- După alungarea faraonilor, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1957;
- Însemnări din țara nouă, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1959;
- Țara vinurilor, București, Editura pentru literatură, 1963;
- Călătorii, București, București, Editura pentru literatură, 1967;
- Catedrala scufundată, București, Editura pentru literatură, 1968;
- Mănăstirea Neamț, București, Meridiane, 1969.
Distincții [modificare]
În anul 1964 a fost decorat cu Ordinul Muncii cl. I.[1]
Note [modificare]
- ^ Decretul 183/1964 pentru conferirea „Ordinului Muncii” clasa I tovarășului Constantin Prisnea, legestart.ro, accesat 2010-08-16
