Constantin Cristescu

Generalul Constantin Cristescu.

Constantin Cristescu (n. 1866 - d. 1922) a fost un politician și general român.

Locotenent-colonelul Constantin Cristescu a fost comandant al Academiei Militare din București (1910-1912).

În perioada 10 noiembrie - 5 decembrie 1916, generalul de divizie Constantin Cristescu a condus Armata a IV-a (de Nord), apoi în perioada 11 iunie - 30 iulie 1917, a îndeplinit funcția de comandant al Armatei 1. A fost înaintat la gradul de general de corp de armată.

Povestea unui om mare

Era odată un țăran sărac, într-un sat din județul Argeș. Omul era vrednic la muncă și isteț la minte. Muncea din zori până noaptea, ca să-și poată crește băieții, că vezi, avea cam mulțișori. Într-una din zile, un bogătaș din sat îi spune omului nostru: -Măi Gheorghe, nu mi-i putea lăsa pe băiatul tău cel mijlociu la mine, să dea și el o mână de ajutor? -Cum nu, se învoi repede omul nostru. A doua zi, a adus băiatul la casa bogătașului și l-a dat în primire. A fost rânduit să îngrijească de păsări și să ia, în lipsa vizitiului, seama de cal. Isteț, c-avea cui semăna, a deprins repede traba ce avea și toți au început să-l iubească. Numai feciorașul bogătașului, de-o vârstă cu el, nu-l prea avea la inimă. Îi plăcea, însă, să se joace cu dânsul, pentru că-i făcea pușcă de soc, fluier din lemn de tei, minge din păr de vacă. Dar câte nu știa el să facă! Feciorașul învăța carte cu un profesor anume adus de la oraș. Băiatul nostru a prins cum a putut, câte o literă de la Bebe (așa-i zicea feciorașului), a căpătat de la dânsul un abecedar rupt și pune-te pe carte de-acuma! Azi o literă, mâine alta, a învățat; pe urmă s-a deprins să lege literele și în câteva luni știa să citească binișor. Când a aflat tată-său de acestă ispravă, nu mai putea de bucurie. S-a dus și i-a spus bogătașului. Acesta s-a gândit și pe urmă a răspuns: -Am să chem pe profesorul lui Bebe să-l examineze. Dacă va spune el că se poate, atunci l-om duce să dea examen odată cu copilul meu. Peste câteva zile, profesorul l-a examinat. Băiatul, isteț, răspundea așa de bine, de parcă numai cu profesorul ar fi învățat. În vară au dat examen, și Bebe și feciorul lui Gheorghe. Apoi în fiecare vară se prezentau la exmene, până ce și-au luat amândoi atestatul de patru clase primare. Ce-i vine omului cel bogat într-o zi, că-l cheamă la dânsul pe Gheorghe și-i spune: -Măi Gheorghe, Bebe se duce la oraș de-acuma. Feciorul tău e mărișor. M-am gândit să-l iau la oraș, să deprindă treaba pe lângă casă. I-oi da o leafă bună, îmbrăcăminte și, dacă va fi cuminte, are să-și facă o stare. -Da, răspunse Gheorghe, fie cum ziceți dumneavoastră. Toamna, familia lui Bebe s-a dus la București. Într-o căruță, încărcată cu păsări, era și feciorul lui Gheorghe. Pe Bebe l-a înscris tată-său la liceu. Cum a făcut băiatul lui Gheorghe, cum n-a făcut, învăța și el, măcar că nu mergea la școală și avea destulă treabă. Și deștept cum era, a trecut clasa întâia, a trecut a doua, a trecut și a absolvit pe a patra de liceu. Acum ce să facă? Ce i-a dat lui prin minte, să se ducă la școala militară. A reușit cel dintâi și a fost totdeauna primul în clasă. A ieșit ofițer. Dar povestea nu s-a isprăvit aici. Sublocotenentul acesta, feciorul de țăran din Argeș, era priceput și un om tare drept. Pe dânsul îl iubeau și soldații și superiorii. A înaintat în grad, a făcut școli și a ajuns o mare nădejde a țării întregi. Ceasuri grele s-au abătut pe țară; de la o vreme, toate popoarele s-au pornit în războaie. Am pornit și noi. Țară mică pe vremea aceea. Am avut de îndurat multe zile grele, că se vede așa ne era scris: să pătimim mult. Se pregătise armata noastră să dea luptele cele mari, de la Mărășești, după cum ați auzit; luptele acelea care fac fala neamului nostru. Ei, ce să vă spun? Acela care a pregătit planul de bătaie, nu era altul decât feciorul țăranului din județul Argeș, acum generalul Cristescu.

                                                                                       (VASILE SAVEL)  

Generalul Constantin Cristescu