Constantin Al. Kretzulescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Constantin A. Kretzulescu)
Salt la: Navigare, căutare
Constantin Al. Kretzulescu
Constantin Al. Creţulescu.jpg

În funcție
1 martie 1867 – 4 august 1867
Precedat de Ion Ghica
Succedat de Ștefan Golescu

Născut(ă) 22 mai 1809
București
Decedat(ă) 21 martie 1884
București

Constantin Al. Kretzulescu (n. 22 mai 1809, București - d. 21 martie 1884, București) a fost un academician român, membru de onoare (1871) al Academiei Române și om politic, care a deținut de două ori funcția de prim-ministru. Era fratele lui Nicolae Kretzulescu și fiul marelui logofăt Alexandru Kretzulescu.

Devenire[modificare | modificare sursă]

Dimitrie Rosetti scria în Dicționarul Contimporanilor că viitorul prim-ministru „a făcut studiile sale în țară la școala grecească și apoi în 1831 s'a înrolat în armată cu gradul de sub-locotenent, servind până la 1840, când părăsește oștirea cu gradul de maior și e numit prefect al județului Braila ; apoi trece procurer la Inalta Curte. In 1842 demisionează și petrece mai mulți ani în Francia, Anglia, Italia, studiând literatura, filosofia, istoria. Intors în țară trăește retras până la 1857, când 'l regăsim președinte al comitetuluĭ din Muntenia pentru alegerile divanuluĭ ad-hoc.”[1]

Politică[modificare | modificare sursă]

A deținut de două ori funcția de prim-ministru: prima dată în guvernul Constantin Al. Crețulescu (27 martie - 6 septembrie 1859) al Țării Românești, iar a doua oară în guvernul Constantin Al. Crețulescu al României, în perioada 1 martie - 4 august 1867.[2]

În guvernul Ioan Al. Filipescu al Țării Românești a fost ministru al Cultelor (21 februarie - 27 martie 1859).[2]

În timpul celui de-al doilea mandat de prim-ministru, a fost pe durata întregului mandat și ministru de Justiție, iar între 16-24 mai 1867 a fost de asemenea ad-interim la Război. Acest guvern era primul guvern liberal după suirea pe tron a lui Carol I, dominat de liberalii radicali, între aceștia proeminent fiind Ion C. Brătianu, ministrul de Interne.[3] În timpul acestei guvernări, la 1 august 1967, s-a inaugurat Societatea Academică Română.

O acțiune foarte controversată a guvernului a fost o circulară emisă de ministrul de Interne Ion C. Brătianu în martie 1967, prin care se cerea prefecților să ia măsuri drastice împotriva străinilor, precum interzicere arendării de moșii, imobile, hanuri și cârciumi.[3] Ea lovea puternic în minoritatea evreilor fără acte proveniți din Austro-Ungaria.[3] Pentru a se opri imigrările ilegale a fost elaborată și o lege pentru reînființarea birourilor de pașapoarte.[4] Ambele acte legislative au stârnit puternice proteste interne și externe. [4]

Opere[modificare | modificare sursă]

  • Sumariu al istoriei universale a culturei (1863)
  • Trecutul și era nouă. Despre mărirea națiunelor (1863)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rosetti 1897, p. 109-110
  2. ^ a b Nicolescu 2006, p. 214
  3. ^ a b c Nicolescu 2006, p. 215
  4. ^ a b Nicolescu 2006, p. 216

Bibliografie[modificare | modificare sursă]