Congrès International d'Architecture Moderne
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Congresul internaţional de arhitectură modernă, conform originalului din limba franceză, Congrès International d'Architecture Moderne (cunoscut şi sub acronimul CIAM, sau sub forma sa din limba engleză, International Congress of Modern Architecture), a fost un forum mondial al arhitecţilor, fondat în 1928 şi dezmembrat în 1959, care a constat dintr-o serie de unsprezece conferinţe dedicate arhitecturii moderniste.
Cuprins |
[modifică] Formare şi componenţă
Fondarea Congresului internaţional de arhitectură modernă s-a făcut în iunie 1928, la Chateau de la Sarraz din Elveţia, de către un grup de 28 de arhitecţi europeni, fiind organizată de Le Corbusier, Hélène de Mandrot (proprietara castelului) şi Sigfried Giedion, care a şi fost primul său secretar general. CIAM a fost unul din numeroasele manifesto-uri ale arhitecturii secolului 20, menit să avanseze "arhitectura ca artă socială".
Alţi membri fondatori includeau Karl Moser (primul preşedinte), Victor Bourgeois, Pierre Chareau, Josef Frank, Gabriel Guevrekian, Max Ernst Haefeli, Hugo Häring, Arnold Höchel, Huib Hoste, Pierre Jeanneret (un văr de-al lui Le Corbusier), André Lurçat, Ernst May, Fernando García Mercadal, Hannes Meyer, Werner Max Moser, Carlo Enrico Rava, Gerrit Rietveld, Alberto Sartoris, Hans Schmidt, Mart Stam, Rudolf Steiger, Henri-Robert Von der Mühll şi Juan de Zavala. Delegaţii sovietici ar fi trebuit să fie El Lissitzky, Nikolai Kolli şi Moisei Ginzburg, dar nu au putut participa la Conferinţa Sarraz din cauza imposibilităţii obţinerii vizelor.
Alţi membri care s-au alăturat ulterior au inclus pe Alvar Aalto, Louis Herman De Koninck (în 1929) şi Hendrik Petrus Berlage. În 1941, alături de Walter Gropius, Richard J. Neutra, José Luis Sert şi alţii, Harwell Hamilton Harris, desemnat ca secretar al ramurii americane a CIAM, s-au alăturat pentru a forma CIAM Chapter for Relief and Post War Planning [1] în New York City.
[modifică] Influenţă
Organizaţia a fost extrem de influentă nu numai în cele trei decenii cât a existat efectiv, cât şi în anii care au urmat dezmembrării acesteia. A fost profund dedicată formalizării principiilor mişcarii moderniste, dar şi considerării arhitecturii ca un important instrument politic şi economic care putea şi trebuia să schimbe lumea în bine prin promovarea designului de clădiri, respectiv prin planificare urbană.
[modifică] Perioada interbelică
Cel de-al patrulea congres al CIAM, CIAM IV, organizat în 1933 ar fi trebuit să se fi ţinut în Uniunea Sovietică, la Moscova. Concursul arhitectural organizat în capitalul statului sovietic, menit să producă un proiect pentru construirea, niciodată terminatului, Palat al Sovietelor, a fost în mod esenţial deteriorat de politicienii sovietici, mai exact de Stalin. Pentru Le Corbusier, cel mai influent membru al CIAM, această intervenţie a politicului în arhitectură şi urbanism a fost o dovadă clară de abandonare a principiilor CIAM de către societatea sovietică a deceniului al treilea al secolului 20. Ca urmare, congresul s-a desfăşurat la bordul navei maritime SS Patris II, în timpul croazierei acestuia între Marsilia, Franţa şi Atena, Grecia.
Pe bordul navei, grupul a discutat principiile Oraşului funcţional, concept care a adâncit şi lărgit scopurile CIAM-ului dinspre arhitectură înspre planificare urbană. Bazat pe studiul comparativ a treizeci-şi-trei de oraşe, CIAM a propus ca problemele sociale pe care oraşele le aveau să fie rezolvate prin separare pur funcţională şi distribuţie a populaţiei în blocuri înalte de apartamente separate prin intervale spaţiale largi, în care urmau a fi create parcuri şi spaţii de joacă şi recreere. Aceste propuneri nu au fost practic făcute publice între 1933 şi 1942, când Le Corbusier, acţionând de unul singur, le-a publicat sub forma unui document cunoscut sub numele de "Athens Charter."
[modifică] După cea de-a doua conflagraţie mondială
Cum membri CIAM erau arhitecţi de renume, care au început să călătorească în întreaga lume după cel de-al doilea război mondial, multe din ideile lor s-au răspândit în afara Europei, mai ales în Lumea Nouă, şi cu precădere în Statele Unite, Canada şi Brazilia. Ideile valoroase ale planificării urbane au fost adoptate în reconstruirea Europei distrusă de război chiar şi atunci când unii din membrii acestei organizaţii profesionale aveau dubii uneori foarte serioase, printre care se numărau şi Alison şi Peter Smithson. Aplicate în perioada imediat ulterioară terminării războiului, multe din aceste idei valoroase în sine au fost compromise fie de bugete foarte limitate, o modestă înţelegere a conceptelor în sine sau chiar de rezistenţa localnicilor. Spre exemplu propunerea lui Mart Stam, în stilul ideilor CIAM, de re-planificare al oraşului Dresden, total distrus la terminarea războiului, a fost refuzată de locuitorii Dresdei, care au considerat-o "un atac total asupra oraşului".
[modifică] Dezmembrare şi emergenţă
Organizaţia CIAM a fost dezmembrată în 1959, constatând o continuă divergenţă a opiniilor şi direcţiilor luate de membrii săi în perioada de început a anilor 1950. Însuşi Le Corbusier părăsise CIAM în 1955, prezentând ca motiv al plecării sale creşterea constantă a folosirii limbuii engleze de-a lungul întrunirilor organizaţiei.
Începând cu 1953, grupul aşa numit Echipa 10 (conform, Team 10) a fost foarte activ, pe de o parte încercând să salveze CIAM prin restructurare, iar ulterior, când încercarea devenise clar ineficientă, să ajute emergenţa altor grupuri. Astfel, două mişcări diferite au apărut, Noul Brutalism {conform New Brutalism) al membrilor englezi, Alison and Peter Smithson, respectiv structuralismul arhitectural al olandezilor Aldo van Eyck şi Jacob Bakema.
[modifică] CIRPAC
Comitetul ales de conducere al CIAM a fost numit pe scurt CIRPAC, acronim pentru Comité International pour la Résolution des Problèmes de l’Architecture Contemporaine, în română, Comitetul Internaţional pentru rezolvarea problemelor în arhictectura contemporană.
[modifică] Conferinţe
Cele unsprezece conferinţe ale CIAM au fost următoarele
- 1928, CIAM I, La Sarraz, Elveţia, Fondarea CIAM
- 1929, CIAM II, Frankfurt, Germania, tema conferinţei a fost Locuinţa minimală (The Minimum Dwelling)
- 1930, CIAM III, Bruxelles, Belgia, tema conferinţei a fost Dezvoltarea raţională a terenului (Rational Land Development)
- 1933, CIAM IV, Atena, Grecia, tema conferinţei a fost Oraşul funcţional (The Functional City)
- 1937, CIAM V, Paris, Franţa, tema conferinţei a fost Locuinţa şi recuperarea (Dwelling and Recovery)
- 1947, CIAM VI, Bridgwater, Anglia, tema conferinţei a fost Reconstrucţia oraşelor (Reconstruction of the Cities)
- 1949, CIAM VII, Bergamo, Italia, tema conferinţei a fost Artă şi arhitectură (Art and Architecture)
- 1951, CIAM VIII, Hoddesdon, England, tema conferinţei a fost Inima oraşului (The Heart of the City)
- 1953, CIAM IX, Aix-en-Provence, France, tema conferinţei a fost Habitatul uman
- 1956, CIAM X, Dubrovnik, Iugoslavia, tema conferinţei a fost Habitatul uman
- 1959, CIAM XI, Otterlo, Ţările de Jos, tema conferinţei a fost dezmembrarea CIAM de către Team X (cunoscută şi ca Echipa 10)
[modifică] Referinţe
- ^ Conform Space, Time and Architecture de Sigfried Giedion
