Comuna Vânători-Neamț, Neamț

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Vânători-Neamț
—  Comună  —
Vânători-Neamț se află în România
{{{alt}}}
Vânători-Neamț
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 47°13′36″N 26°15′42″E / 47.22667°N 26.26167°E / 47.22667; 26.2616747°13′36″N 26°15′42″E / 47.22667°N 26.26167°E / 47.22667; 26.26167

Țară  România
Județ Neamț

SIRUTA 125016

Reședință Vânători-Neamț
Localități componente

Guvernare
 - Primar Maria Petrariu[1]

Populație (2011)[2][3]
 - Total 7.595 locuitori

Site: Primăria comunei Vânători-Neamț

Vânători-Neamț (în trecut, Vânători) este o comună în județul Neamț, Moldova, România, formată din satele Lunca, Nemțișor, Mânăstirea Neamț și Vânători-Neamț (reședința).

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în nordul județului, la limita cu județul Suceava, pe malurile râului Neamț. Este străbătută de șoseaua națională DN15B, care leagă orașul Târgu Neamț de coada lacului Izvorul Muntelui. Șoseaua județeană DJ155C se ramifică din acest drum lângă satul Nemțișor și deservește exclusiv comuna, ducând la Mănăstirea Neamț.[4] În comună se află și Rezervația de Zimbri - Neamț, arie protejată de tip faunistic unde sunt ocrotiți zimbrii.[5]

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Vânători-Neamț

     Români (92.45%)

     Romi (3.23%)

     Necunoscută (4.27%)

     Altă etnie (0.02%)



Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Vânători-Neamț

     Ortodocși (91.05%)

     Ortodocși de rit vechi (1.88%)

     Necunoscută (4.26%)

     Altă religie (2.79%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Vânători-Neamț se ridică la 7.595 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 8.825 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (92,46%), cu o minoritate de romi (3,24%). Pentru 4,28% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,06%), cu o minoritate de ortodocși de rit vechi (1,88%). Pentru 4,27% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[6]

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Vânători, făcea parte din plasa de Sus-Mijlocul a județului Neamț și era formată din satele Vânători, Nemțișor, Condreni, Debruța, Todirițeni, Lunca, precum și mănăstirile Neamț, Secu, Vovidenia, Prohov, Sihăstria și schitul Sihlea, cu o populație totală de 3638 de locuitori. În comună existau 11 mănăstiri, patru biserici de mir, 13 mori de apă și două școli.[7] Anuarul Socec din 1925 o consemnează sub numele de Vânătorii Neamțului în plasa Cetatea Neamțu a aceluiași județ, având 3874 de locuitori în satele Condreni, Lunca, Mănăstirea Neamțului, Nemțișoru, Vânătorii Neamțului și în cătunele Mănăstirea Secului, Schitu Procov, Schitu Sihăstria, Schitu Sihlea și Schitu Vovidenia.[8] În 1931, comuna a căpătat alcătuirea actuală, cu satele Lunca, Mănăstirea Neamț, Nemțișor și Vânătorii-Neamț.[9]

În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Târgu Neamț din regiunea Bacău. În 1968, ea a revenit la județul Neamț, reînființat.[10][11]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Mănăstirea Neamț din satul omonim, monument istoric de interes național

În comuna Vânători-Neamț se află mănăstirile Neamț (din satul Mănăstirea Neamț), Secu și Sihăstria Secului (ultimele două aflate în satul Vânători-Neamț), ansamble-monument istoric de interes național, clasificate ca monumente de arhitectură. Mănăstirea Secu (secolele al XVI-lea–al XIX-lea) cuprinde biserica „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” (1605–1605), paraclisul „Sfântul Nicolae” (secolul al XVIII-lea), paraclisul „Adormirea Maicii Domnului” (1844), biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” (1832), turnul-clopotniță și incinta fortificată (secolul al XVII-lea). Mănăstirea Sihăstria Secului (secolul al XV-lea–al XX-lea) cuprinde în ansamblul său biserica „Nașterea Maicii Domnului” (1824), biserica de lemn „Sfinții Voievozi” (1740, strămutată aici din satul Hlăpești), paraclisul „Sfinții Ioachim și Ana” (1840), stăreția, chiliile (secolul al XIX-lea) și turnul-clopotniță (1825). Mănăstirea Neamț cuprinde biserica „Înălțarea Domnului” (1497), vestigiile bisericilor I și II (sfârșitul secolului al XIV-lea–jumătatea secolului al XV-lea), biserica „Sfântul Gheorghe” (1826), turnul-clopotniță de poartă cu paraclisul „Buna Vestire” (1821), paraclisul „Adormirea Maicii Domnului” (1809, transformat în 1843), paraclisul „Sfântul Pantelimon” (1820, cu refaceri în 1843), Turnul Pârgului (secolul al XV-lea, modificat în 1745), clădirile din incintă (1796), agheazmatarul (1836), biserica-bolniță „Sfântul Ioan cel Nou” (1848), casa Nicodim (1846) și casele monahale (secolele al XVIII-lea–al XX-lea).

Mănăstirea Sihăstria Secului, monument istoric de interes național

În rest, alte nouă obiective din comuna Vânători-Neamț sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice — necropola tumulară de „la Braniște”, lângă satul Nemțișor, datând din secolele al III-lea–al IV-lea e.n.; și situl de la „Poiana Slatinii” (satul Lunca), unde s-au găsit urmele unor așezări din neoliticul timpuriu (cultura Starčevo-Criș), neolitic (cultura Precucuteni), neoliticul mijlociu (cultura ceramicii liniare), eneolitic (cultura Cucuteni), perioada Latène, perioada Halstatt (cultura aspectul Canlia), secolele al X-lea–al XV-lea și secolele al XVI-lea–al XVIII-lea. Cinci sunt clasificate ca monumente de arhitectură: ansamblul bisericii „Sfântul Ioan Bogoslov Evanghelistul” (secolul al XIX-lea) din satul Mănăstirea Neamț, având biserica propriu-zisă (1834) și clopotnița (1861); ansamblul schitului Vovidenia (secolele al XVII-lea–al XVIII-lea) din același sat, cu biserica „Intrarea în Biserică” (1849–1857) și casele monahale (secolele al XIX-lea–al XX-lea); ansamblul schitului Pocrov (secolele al XVIII-lea–al XIX-lea) tot din satul Mănăstirea Neamț, cu biserica de lemn „Acoperământul Maicii Domnului” (1714) și turnul-clopotniță din lemn (1714); vechea școală (1864) din Vânători-Neamț, astăzi muzeu sătesc; și biserica de lemn „Sfinții Voievozi” și „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” (1740) din același sat. Obeliscul eroilor din Războiul Ruso-Turc (1877-1878) din Vânători-Neamț, ridicat la 1884, este clasificat ca monument de for public, iar muzeul „Casa Mihai Sadoveanu” (sfârșitul secolului al XIX-lea) din satul Mănăstirea Neamțului este clasificată ca monument memorial sau funerar.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012”. Biroul Electoral Central. http://www.beclocale2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/REZULTATE%20FINALE/PDF/Primari/P_lista.pdf. Accesat la 18 martie 2014. 
  2. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  3. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ Google Inc. Google Maps – Comuna Vânători-Neamț, Neamț. Cartografiere de Google, Inc. https://www.google.ro/maps/@47.2424224,26.2578958,13z. Accesat la 16 aprilie 2014. 
  5. ^ Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate”. Lege5.ro. http://lege5.ro/Gratuit/gi3donbu/legea-nr-5-2000-privind-aprobarea-planului-de-amenajare-a-teritoriului-national-sectiunea-a-iii-a-zone-protejate. Accesat la 16 aprilie 2014. 
  6. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (1902). „Vînători, com. rur., jud. Neamțu”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 758–759. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei5/roumanie_geo_5_text.pdf. 
  8. ^ Comuna Vânătorii Neamțului în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=518. Accesat la 16 aprilie 2014. 
  9. ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 279. 15 iulie 1931. 
  10. ^ Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html. Accesat la 16 aprilie 2014. 
  11. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 16 aprilie 2014.