Moviliţa, Vrancea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol trebuie pus în formatul standard Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna ianuarie 2008.

Comuna Moviliţa

[[Imagine:{{{imagine}}}|240px|{{{descriere}}}]] {{{descriere}}} [[Imagine:|180px|Amplasare]]
Judeţ	Vrancea
Zonă metropolitană	[[{{{zona_metropolitana}}}]]
Atestare	~1350
Primar	Corneliu Cristian, PNL, din 2004
Suprafaţă	km²
Populaţie (2007)	4.760
Densitate	loc./km²
Altitudine	{{{altitudine}}}  m n.m.
Amplasare	Lat. 45°95' Long. 27°10'
Sate	Moviliţa, Trotuşanu, Sperieţi, Diocheţi-Rediu, Frecăţei, Văleni(Frecăţei)
Cod poştal	627210
Sit web	ro Site-ul Primariei Movilita
{{{note}}}

Cuprins 1 Scurt istoric 2 Organizare şi administraţie sec. XIX-XX 3 Demografie 4 Toponomie Zăbrăuţeană 5 Spiritualitate şi cult;Cultură şi învăţământ 5.1 Spiritualitate şi cult 5.1.1 Biserica din Chiţcani - Moviliţa 5.2 Cultură şi învăţământ 6 Viaţa spirituală - obiceiuri 7 Etnografie 7.1 Tipuri de case 7.1.1 Bordeiul 7.1.2 Evoluţia;Case noi;Curăţenia 7.2 Veritabilă zonă viticolă 8 Galerie foto

[modifică] Scurt istoric

Documentele monografice asupra zonei Zăbrăuţi în urma cercetarilor, date concludente nefiind descoperite , au fost încercari vagi înca din 1881 când Gheorghe Ghindar- subprefect de Zăbrăuţi “spre ştiinţa de hotarele plăsii şi a comunelor de aici către Prefectură” întocmeste o monografie de 6 pagini si aminteşte de Moviliţa ca datând de pe vremea lui Ştefan cel Mare.Printre atribuţiile vătaşilor rurali cuprinse în regulament era specificat şi faptul că sunt recrutaţi de bună voie pe o perioadă de 3-5 ani, lucrau prin rotaţie cu săptămâna, la nevoie, toţi.Tragerea clopotelor la biserici era semnalul de alarmă, iar baterea tocii sau sunetul goarnei de către "craime" erau mijloace de alertare a cetăţenilor. Călugărul Paul de Alep, în secolul XVII, care a traversat valea Zăbrăuţului, scria : "...drumurile erau naturale.Nimeni nu avea grijă de drumuri şi poduri, acestea din urmă fiind cu totul primitive". De abia în anul 1879 odată cu aplicarea "Legii drumurilor" începe să se formeze o preocupare şi aici se întocmeste un buget comunal aparte, se efectuează prestaţii în natură cu "palmele" sau cu vitele in vederea construirii si întretinerii drumurilor. Asupra comunei de-a lungul timpului s-au abatut o serie de fenomene naturale : cutremurul din anul 1940 care a afectat majoritatea caselor(case dărâmate, hogege, case din pământ), foametea din 1946-1947, oamenii ajungând să se ducă pentru un sac de porumb până la Timişoara.

[modifică] Organizare şi administraţie sec. XIX-XX

Din lipsă de date concludente - cel puţin până în prezent - luând ca date de referinţă recensământul din 1774 şi până în 1864, doar acestea vorbesc de o sistematizare administrativ-financiară rurală.Aceasta nu ne îndreptăţeşte să credem, totuşi, ca în viaţa satului în Zăbrăuţ nu intervenea şi o instituţie coordonatoare a treburilor publice înca din cele mai vechi timpuri.Toate actele de vânzări-cumpărări-danii-pricini, se efectuau şi purtau pecetea locului.Această instituţie de interes public, social s-a numit "sfat obştesc".Pe fondul acestui "sfat", care se întrunea în aceeaşi casă sau pe rând la bătrânii satelor, s-a ajuns la un local oferit de buna voie sau cu chirie, şi unde se desfăşurau treburile obştii.Acest local a capătat numele de "primărie" odată cu satul care căpăta denumirea de "comună" ca ecou al Comunei din Paris de la 1789. Apariţia "Ligii comunelor" face ca în 1865 să se grupeze cătunele şi să se teritorializeze comunele sub aspect administrativ, astfel comuna Moviliţa, cu Trotuşanu, având 566 case locuite de 589 familii si 3 biserici.

[modifică] Demografie

Fenomenul demografic în Zăbrăuţ nu se deosebeşte cu nimic de acelaşi fenomen de aiurea. Cât de mare, cât de întins şi numeros să fi fost un sat în vechime, dar în Evul Mediu?Documentele vremii refuză - cel puţin până în prezent - să ne furnizeze date statistice sau vreo descriere.Dar dacă vom încerca să reconstituim faptele (cu foarte multă rezervă), făcând apel la primele date statistice din Moldova din 1774, vom putea constata că la acea dată exista urmatoarea situaţie : La Recensământul din 1774 , Moviliţa avea un număr de 95 de case ia la Recensământul din 1862 559 case.Dacă de la datele cheie (punct unic de plecare statistică) din 1774 vom merge cu 90 ani mai târziu, în 1862, vom observa că numărul caselor în aceleaşi colectivităţi a crescut de 6 ori faţa de 1774.Întorcându-ne îndărat cu 100 ani şi ştiind bine că această localitate era în plină afirmare (documentar 1660-1670) fără a aplica de această dată acelaşi coeficient de scădere, gândindu-ne la condiţiile sociale, în care evolua viaţa pe aceste meleaguri înainte de Secolul XVI, este lesne de a concluziona că această localitate nu avea un număr de case cu mult mai mic decât in 1774(?) Dat fiind că începand din 1774 şi până în 1879, populaţia era înregistrata pe cap de familie sau casă (fumărit), pentru aflarea numărului locuitorilor se înmulţea numărul de case sau capi de familie cu numărul convenţional 5 (care reprezenta în medie numărul persoanelor dintr-o gospodărie) glăsuieşte acest document.Deci în Moviliţa erau în 1774 475 locuitori iar în 1862 2795 locuitori.Datele poartă în ele multă relativitate, dar demonstrează o perioadă prosperă, o natalitate extrem de crescută şi un excedent natural pozitiv.Media copiilor într-o familie era de 3.

[modifică] Toponomie Zăbrăuţeană

Toponomia în Zăbrăuţ ca şi aiurea, poate fi socotită drept istoria nescrisă a locurilor de aici, o adevărată arhivă, unde se păstrează amintirea , atâtor evenimente, întâmplări şi fapte, mai mult sau mai puţin vechi, sau importante, care s-au întâmplat de-a lungul timpurilor şi au impresionat într-un chip oarecare psihologia - sufletul - popular. Este foarte important să cunoaştem originea cuvântului, numelui, apei, văii şi a primului sat "Zubreutsi".Terminarea cuvântului în "eutsi" are la bază pe "ovtsi", variantă mai veche a actualului "eutsi" şi care apropie de a unui "u" consonat, astfel "ovutsi" a dat în româneşte în timp "oûtsi", iar ts a devenit "ţ".Documentele slave scrise în Moldova conţin numeroase toponimice formate cu acest sufix care apare sub aspectul originar de "outi". De abia prin Secolul XVII, întâlnim forma de "euti", prin disimulaţia lui "o" în "e" apoi a lui "e" în "a", care se perpetuează până astăzi. Numele de Zubroutzi este nume de aşezare umană, pe aceste meleaguridin vechi timpuri, precum şi numele râului ce străbate zona cu acelaşi nume, devenit între timp "Zăbrăuţ". A dat numele unei organizaţii politico-administrative de stat "Plasa Zăbrăuţ", preum şi "Ocolul Zăbrăuţ" , comuna de centru "Zăbrăuţ" în 1930 cu sediul în Moviliţa. Strada ce vine din centrul comunei Movilita.Nici momentele din viaţa localnicilor nu rămân fără ecou şi stigmatizează colectivităţi întregi.Din cele mai vechi timpuri (un speriat sau o speriată, dă numele satului "Sperieţi", precum un "deocheat" dă numele satului "Diocheţi".Elementul natural georgafic intervine dând naştere numelui satului Moviliţa (de la movila din partea de sud-est a satului).Rediu semnifică dumbravă sau pădurice, Văleni, colectivitate din vale.Trotuşanu semnifică loc deschis în pădure, pajişte sau luminiş.

[modifică] Spiritualitate şi cult;Cultură şi învăţământ

[modifică] Spiritualitate şi cult

Apariţia şi răspândirea creştinismului în Zăbrăuţ este strâns legată de evoluţia acestei credinţe pe întreg teritoriul locuit de dacii liberi - carpii - populaţie stabilă, făuritori ai uneia din cele mai strălucite culturi materiale cunoscute în spaţiul carpato-danubian în Secolul IV e.n., sensibili şi receptivi la influenţa romană, într-o măsură mai mare decât alţi "barbari", asimilând treptat numeroase populaţii migratoare, conotribuind din plin la răspândirea creştinismului şi etnogeneza poporului român.

[modifică] Biserica din Chiţcani - Moviliţa

Biserica - Chiţcani "Sf. Ioan Botezătorul"

Biserica cu hramul "Sfântul Ioan Botezătorul" din Chiţcani sălăşluieşte într-o mică livadă, dominată de un nuc bătrân, ce-şi întinde crengile spre acoperişul bisericii, în semn ocrotitor, face corp comun cu casele ţărăneşti ce o înconjoară şi care case, în vremuri de demult, i-au servit şi ca model de arhitectură.Deşi lipsesc documente care să-i ateste vechimea, compararea stilului său cu modelul bisericilor lui Ştefan cel Mare - care au inspirat-o - o plasează ca o construcţie a celei de-a doua jumătăţi a Secolului XV.Tradiţia locală vrea să fie mai precisă, invocând anul construcţiei 1470, având drep ctitori ţăranii răzeşi ai locului.Materialul lemnos de esenţă tare (stejar) de pe loc, din codrii seculari, care a stat la baza construcţiei, i-a permis să dăinuiască peste o jumătate de mileniu şi mult de-acum încolo, mai ales datorită faptului că în 1972 este trecută în evidenţa monumentelor istorice din România. Modificările structurale în timp i-au mai lăsat o singură fereastră originală.Mobilierul mai este încă reprezentat de câteva strane vechi sculptate în simbolul solar.

[modifică] Cultură şi învăţământ

Deşi valea Zăbrăuţului se va bucura mult mai tărziu de roadele unui învăţământ, în şcoli locale, documentele Secolului XVI atestă aici o serie de oameni cu funcţii militare administrative de stat, un număr impresionant de preoţi iar la întocmirea documentelor vremii se specifică în conţinutul lor, scriitori de documente, recrutaţi dintre preoţi sau laici, printre care şi "Istrate din Şoldeşti".La Sperieţi se atestă documentar existenţa unui ..."diac Procopie". În anul 1980, personalul didactic din Moviliţa cuprindea 32 învăţători şi profesori, din care, în anul şcolar 1985-86 mai figurau : Învăţători: Nanu Maria,Crisitan Măndica,Andronic Stana,Nanu Vasile,Gîndac Mariana,Ursuleţ Elena-Mistodinis;Ciocîrlan Mariţa,Mititelu Viorica,Dabija Ion,Drilea Elefteria,Dabija Ioan,Gagea Costică,Antoniu Palaghi. Profesori: Corcoz Maria,Mihu Rodica,Milea Mihaela,Codiţă Teodor,Codiţă Maria,Crăciun Ioan,Gîndac Ilie,Palaghi(director),Lăduncă Doiniţa,Popa Floare,Raiu Maria şi suplinitorii : Pahon Elena,Damian Ioan,Duţă Costică,Seciu Viorica,Luncaşu Maria,Rusu V-le,Diaconu Maria,Predoiu Cristian.

[modifică] Viaţa spirituală - obiceiuri

Există şi în Zăbrăuţ un "cult al casei".Copiii când se nasc vorbesc de "mama noastră" ...mai târziu capătă noţiunea de "casa noastră" ...pentru a o întregi curând cu noţiunea de "ţara noastră".

[modifică] Etnografie

Moştenirea etnografică "zăbrăuţeană" întregeşte mărturiile arheologice şi documentele istorice asupra prezenţei şi continuităţii milenare a oamenilor în acest spaţiu de formare şi vieţuire românească.

[modifică] Tipuri de case

[modifică] Bordeiul

Casa ca adăpost strict necesar, contra intemperiilor şi loc de desfaşurare a unor ocupaţii specifice are un trecut milenar pretutindeni, ea apărând pe primele trepte ale dezvoltării sociale. La baza tipurilor etnografice de case de aici stau mărturie din timpuri milenare (sec. IV î.e.n. - sec. VI e.n.) bordeiul, semibordeiul şi locuinţa la suprafaţa solului, având la mijloc o vatră pentru încălzit.

[modifică] Evoluţia;Case noi;Curăţenia

A trebuit o evoluţie de milenii ca locuinţa să devină ceea ce este şi evoluează astăzi.Consecinţele necurăţeniei au inclus curăţenia casei nu numai între activităţile zilnice curente, ci şi ca obicei tradiţional, în două perioade importante din ciclul anului şi al vieţii familiare. A fi avut măcar o casă, era o cinste, o obligaţie de viaţă, căci ţărani cu chirie în Zăbrăuţ nu au fost decât cei ce veneau, până la ridicarea unei locuinţe proprii

[modifică] Veritabilă zonă viticolă

Arbustul minunat care se numeşte viţă-de-vie şi care a îndulcit viaţa omului, de milenii, cu strugurii şi produsele din struguri s-a confundat în Zăbrăuţ cu însăşi viaţa moşilor şi strămoşilor noştri.Dovada care păstrează această realitate a culturii viţei de vie în Dacia este acţiunea cunoscută a lui Burbebista (Secolul Ie.n.) de a defrişa toate viile, atât pentru că acestea se extinseseră foarte mult, cât şi pentru că ele considerau o permanentă ispită pentru "barbarii" iubitori de vin.Este un argument în plus, că, cu mult peste două secole înainte de ocupaţia romană , exista în Dacia o puternică activitate viticolă.

[modifică] Galerie foto

Strada ce vine din centrul comunei

Şcoala cu clasele I-VIII Nr.1 Moviliţa

Şcoala cu clasele I-VIII Nr.2 Moviliţa

Piaţa din centrul comunei