Lechinţa, Bistriţa-Năsăud
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Lechinţa, Bistriţa-Năsăud | |
| — Comună — | |
| Localizarea în cadrul judeţului | |
|
Localizarea în România |
|
| Coordonate: | |
|---|---|
| Ţară | România |
| Judeţ | Bistriţa-Năsăud |
| Statut | Centru de comună |
| Atestare | 1335 |
| Sate componente | Lechinţa, Bungard, Chiraleş, Sângeorzu Nou, Sâniacob, Ţigău, Vermeş |
| Guvernare | |
| - Primar | Pop Teodor (PNL, ales 2004) |
| Suprafaţă | |
| - Total | 90,36 km² |
| Populaţie (2007) | |
| - Total | 5,879 locuitori |
| Fus orar | EET (UTC+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (UTC+3) |
| Cod poştal | {{{codpoştal}}} |
| Prefix telefonic | +40 x59 [1] |
Lechinţa (în maghiară Szászlekence, în germană Lechnitz, în trad. "Pârâul uscat") este o localitate în judeţul Bistriţa-Năsăud, Transilvania, România.
[modifică] Date geografice
Asezarea in cadrul judetului: comuna este situata in partea de sud-vest a judetului, la 28 km de municipiul Bistriţa si la 28 km de orasul Beclean.
Suprafata intravilan: 90,36 kmp.
Relief: comuna Lechinta este caracterizata ca fiind o asezare preponderent deluroasa, dar unde intalnim si zone de cimpie.
Altitudinile sunt cuprinse intre 450-550 m.
[modifică] Istoric
Amplasarea localitatii în zona de deal-câmpie si climatul favorabil, au conditionat popularea si aparitia unei aşezări umane inca din cele mai vechi timpuri. Aici au fost gasite topoare din piatra gaurita si ceramica din epoca neolitica.
Cel mai vechi document istoric atesta comunitatea saseasca din localitatea Lechinta din anul 1335, cand listele conscriptiei papale inregistreaza un Johannes plebaeus de Lekenche. Localitatea facea parte in acea perioada din comitatul Dăbâca, mosia fiind impartita intre mai multi proprietari. Un privilegiu acordat negustorilor clujeni, aminteste de târgul Lechinţa, localitatea intretinând o activa viata economica.
In anul 1472, regele Matei Corvin acorda dreptul de patronat al consiliului orasului Bistriţa asupra bisericii din Lechinta.
Intre 1554 si 1565 a activat ca paroh Christian Pomariu, umanist si promotor al lutheranismului in Transilvania, cel care, in calitate de notar, a organizat Arhivele oraselor Bistriţa, Cluj si Braşov.
Bistriţa Bârgăului | Braniştea | Budacu de Jos | Budeşti | Căianu Mic | Cetate | Chiochiş | Chiuza | Ciceu-Giurgeşti | Ciceu-Mihăieşti | Coşbuc | Dumitra | Dumitriţa | Feldru | Galaţii Bistriţei | Ilva Mare | Ilva Mică | Josenii Bârgăului | Leşu | Lechinţa | Livezile | Lunca Ilvei | Maieru | Matei | Măgura Ilvei | Mărişelu | Miceştii de Câmpie | Milaş | Monor | Negrileşti | Nimigea | Nuşeni | Parva | Petru Rareş | Poiana Ilvei | Prundu Bârgăului | Rebra | Rebrişoara | Rodna | Romuli | Runcu Salvei | Salva | Sânmihaiu de Câmpie | Şieu | Şieu-Odorhei | Şieu-Măgheruş | Şieuţ | Şintereag | Silivaşu de Câmpie | Spermezeu | Şanţ | Târlişua | Teaca | Telciu | Tiha Bârgăului | Uriu | Urmeniş | Zagra

